PRIMUL VERDICT în cazul MICROFONULUI din casa ministrului Carmen Dan

PRIMUL VERDICT în cazul MICROFONULUI din casa ministrului Carmen Dan

Microfonul din locuința ministrului Carmen Dan este fără îndoială sâmburele celei mai interesante știri a momentului.

Ancheta este la început, dar sunt semne că ea nu va dura foarte mult, pentru că prea multe instituții, DGIPI, SRI, SPP au sărit cu declarații publice încă din primele momente ale mediatizării incidentului.

Pe lângă negările și legămintele că vor colabora pentru lămurirea situației, declarațiile celor din servicii au adus un plus de picanterie afacerii și au direcționat suspiciunile spre o afacere privată și nu una a vreunei autorități a statului.

Evident, din suma de declarații dinspre structurile capabile să monteze oficial microfoane lipsesc toate serviciile tehnice ale unităților de parchete din țară. După decizia din 2016 a Curții Constituționale, care a scos SRI din actele de urmărire penală, astfel de servicii au fost organizate la fiecare Parchet care nu mai putea folosi SRI.

Ne puteți urmări și pe Google News

Mie mi se pare că avem și răspunsul acestor structuri, sigur, nu pe al fiecăreia în parte, dar avem un comunicat al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. El spune așa: ” "În cursul zilei de astăzi, 29 noiembrie 2017, în urma sesizării formulate de ministrul de interne, s-a constituit o echipă operativă care s-a deplasat la domiciliul demnitarului, unde a fost efectuată o cercetare la fața locului, în urma căreia a fost identificat și ridicat un dispozitiv care urmează a fi expertizat. În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 224 și art. 226 Cod penal.”

Am mers la definiția infracțiunii descrisă de articolul 226 din noul Cod Penal, ”violarea vieții private”.

” (1) Atingerea adusă vieţii private, fără drept, prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuinţă sau încăpere ori dependinţă ţinând de aceasta sau a unei convorbiri private se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.

(2) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fără drept, a sunetelor, convorbirilor ori a imaginilor prevăzute în alin. (1), către o altă persoană sau către public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

(...)

(5) Plasarea, fără drept, de mijloace tehnice de înregistrare audio sau video, în scopul săvârşirii faptelor prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.”

Observăm în primul rând că încadrarea faptelor la acest articol nu se putea face decât la sesizarea părții vătămate, adică ministrul Carmen Dan. În al doilea rând, Parchetul General se putea limita, ca în atâtea alte cazuri, doar la a spune că face verificări, nu și să specifice infracțiunile.

De ce? Simplu, spunând explicit că încadrează fapta la articolele 224 (violarea de domiciliu) și 226, practic procurorii lasă să se înțeleagă că în seara de 29 noiembrie, când a fost dat comunicatul Parchetului General, nu aveau date că ministrul făcea obiectul unei urmăriri operativ-informative în baza unui mandat dat de judecător.

Surse din Parchetul General spun că și joi, la o zi de cercetări, se păstra încadrarea inițială, adică de înregistrare ilegală. Un argument în plus este că expertizarea dispozitivului găsit acasă la Carmen Dan este făcută sub egida Ministerului de Interne, adică subordonații ministrului. Dacă era vorba de un ”bug” al vreunei structuri a Ministerului Public (Parchetul General) nu se lăsa expertiza pe mâna celor de la Interne.

Evident, astea sunt constatări la prima vedere, a avea informații oficiale la această oră fiind o utopie. Mai mult, poate chiar suntem lăsați să credem că nu exista mandat pentru a nu se compromite cine știe ce anchetă în curs care o vizează și pe Carmen Dan, dar sună prea a scenarită. Deși...

Dacă ministrul Carmen Dan a făcut obiectul urmăririi unei persoane private, care și-a procurat un microfon, probabil că vom afla destul de repede. Lucrurile se schimbă dacă persoana ”curioasă” a angajat o firmă pentru asta, agențiile de detectivi neavând voie să urmărească funcționari publici. S-ar putea ajunge la schimbări de încadrare și ridicări de licențe.

De asemenea e interesant dacă microfonul e acolo din perioada când apartamentul era ocupat de un diplomat american, atunci fiind vorba de spionaj în toată regula.