Poveşti triste din SPATELE ECRANULUI. Vedetele cu copii bolnavi oferă SFATURI DE VIAŢĂ preţioase

Poveşti triste din SPATELE ECRANULUI. Vedetele cu copii bolnavi oferă SFATURI DE VIAŢĂ preţioase

Povești cutremurătoare din spatele ecranului. Deși ne fac să credem că trăiesc o viaţă perfectă, lipsită de probleme sau lipsuri, vedetele ascund povești de viață impresionante în spatele zâmbetelor.

Vedetele au, pe micul ecran, un zâmbet și o strălucire de invidiat. Din nefericire, în realitate, numele mari pe care le regăsim des în reviste și la televizor sunt simplii oameni, simple persoane la fel de vulnerabile ca și noi când sunt în suferință.

Oamenii populari din România, cei pe care îi vedem pe micul ecran și pe care îi admirăm și invidiem se confruntă cu probleme de ordin cotidian ca și noi. De exemplu, vedetele care au copii bolnavi se consumă ca oricine altcineva într-o situație 

În momentul în care unui copil i se pune un diagnostic la naștere, totul se dărâmă. Când vine vorba de copii și de sănătatea acestora, suferința se amplifică, mai ales în cazul în care nu se găsesc suficiente resurse de a accepta situația și de a lupta cu această „povară” până la sfârșitul vieții. 

Ne puteți urmări și pe Google News

Multe nume cunoscute ale showbiz-ului românesc precum Manuela Hărăbor, Cristina Bălan sau Andreea Stroe au învățat să lupte cu afecțiunile copiilor lor. Dar, uneori, cu toții simt că resursele lor sunt pe cale să se epuizeze. Iată ce spune Manuela Hărăbor despre zbaterea ei de zi cu zi de când îl are pe Andrei, potrivit Click. 

„Fiul meu, Andrei, este diagnosticat cu autism. O boală prea puțin înțeleasă, autismul beneficiază astăzi de terapii și tratamente controversate. De cele mai multe ori, părinții sunt instruiți de specialiști cu privire la exercițiile și activitățile pe care le pot desfășura împreună cu copiii, însă mai puțină atenție li se acordă lor, adulților. În toţi aceşti ani, tot ce am facut eu, mamă tânără fiind, am făcut de capul meu. Greu am găsit terapeuţi, greu am găsit în primul rând psihiatri care să mi-l diagnosticheze. De grupuri de suport, nici vorbă. În 1995 am plecat pentru prima dată în Statele Unite ale Americii şi acolo am aflat de aceste grupuri care nu sunt altceva decât nişte grupuri de prieteni, oameni cu aceleaşi probleme care se întâlnesc să empatizeze unul cu celălalt, să râdă împreună, şi de ce nu, să plângă fiecare pe umărul celuilalt. Pentru că aşa cum avem nevoie să respirăm, să ne hrănim, să râdem, avem nevoie şi de lacrimi”, a spus actrița în cadrul unui eveniment de lansare a unor programe gratuite de psihoterapie de grup pentru copii și părinți, după cum informează aceeași sursă. 

Indiferent de puterea psihică a unui om, lupta cu autismul, diferitele tipuri de cancer sau diabet sunt lucruri ce ne doboară. De aceea, pentru a-i ajuta cu adevărat pe cei aflați în suferință, îngrijitorii lor trebuie să fie foarte bine pregătiți fizic și psihologic. „Sunt copii care, de la vârste fragede, devin captivii unei vieți în care afecțiunile lasă răni adânci nu doar la nivel fizic, ci și emoțional. Cel mai adesea rănile se transformă în traume de natură psihologică pe care copiii, respectiv adulții, ajung să le dezvolte chiar și în situația înfrângerii acestor afecțiuni. Acestor copii și părinților lor le venim în ajutor prin suport psihoterapeutic orientat către normalizarea și echilibrarea mental-emoțională”, spune dr. Cristian Manea, fondatorul Asociației de Psihoterapie Cognitiv-Comportamentală de Grup (APCCG).