Editura Evenimentul si Capital

Vaya con Dios: "Nu ştiam că există «Sanie cu zurgălăi»"

bb6d35fe92793122dc3fc5d078460437
Autor: | | 9 Comentarii | 0 Vizualizari

INTERVIU. Dani Klein, solista trupei belgiene Vaya Con Dios, care are în repertoriu şi piesa "Johnny", spune că a preluat cântecul de la Edith Piaf, fără să ştie de existenţa Mariei Lătăreţu.

Dani Klein, de aproape 20 de ani vocea proiectului belgian Vaya Con Dios, şi-a început cariera înregistrând diverse spoturi radio sau cântând în cluburi obscure, ca solistă a trupei Arbeid Adelt. Artista se bucură de alegerile pe care le-a făcut în viaţă, se simte singură după terminarea fiecărui concert şi se îngrijorează când publicul care îi ascultă cu atenţie muzica la spectacole nu are nicio reacţie. Despre noul material discografic pe care îl va lansa până la sfârşitul acestei luni, „Comme on est venu”, despre pauza de aproape zece ani pe care artista a avut-o în cariera muzicală şi despre asemănarea melodiei „Johnny” cu piesa „Sanie cu zurgălăi”, a Mariei Lătăreţu, Dani Klein vorbeşte, pe larg, într-un interviu acordat EVZ cu o zi înaintea concertului programat a seară la Sala Palatului din Bucureşti. EVZ: Urmează să lansaţi, până la sfârşitul acestei luni, noul dv. album „Comme on est venu”. Aţi lansat deja prima melodie, „Les voiliers sauvages de nos vies”. Care este povestea acestui nou material discografic? Dani Klein: Albumul conţine cântece franţuzeşti, pentru că am crescut şi m-am maturizat, totodată, cu cântece franţuzeşti. Probabil că în mintea mea există ideea de întoarcere în timp, către limba pe care am vorbit-o de mică şi către gândurile de odinioară. Pe lângă piesele noi, albumul conţine şi o nouă variantă, remixată, a piesei „Pauvre Diable”, pe care am înregistrat-o în colaborare cu Don Omar, cu ceva vreme în urmă. În plus mai există şi două coveruri după melodii vechi de ale poetului, compozitorului şi cântăreţului francez Léo Ferré. Spuneaţi, la un moment dat, că aţi abandonat muzica pentru câţiva ani, pe motivul că simţeaţi că aţi ajuns la „capătul funiei”. Ce s-a întâmplat atunci? Eram extrem de obosită. Mă simţeam ca şi cum aş fi fost sleită de puteri. Începusem să am diverse probleme, pornind de la insomnii până la căderea părului, plus o oboseală continuă. Şi m-am gândit că este într-adevăr cazul să iau o pauză. Privind înapoi, credeţi că aţi luat decizia potrivită la momentul respectiv sau vă gândiţi că, dacă vă străduiaţi suficient, puteaţi continua acea luptă cu oboseala? Da, cu siguranţă a fost foarte bună decizia de atunci, pentru că altfel nu reuşeam să fac ceea ce fac azi. Muzica este ca un job, dar întotdeauna trebuie să asculţi ceea ce îţi spune corpul tău, pentru că altfel rişti să pierzi totul. Atâta timp cât ai posibilitatea, pentru că ştiu că sunt şi joburi care “nu te lasă să trăieşti”, să ai grijă de tine, trebuie să o faci. Eu, din fericire, am avut posibilitatea financiară să mă pot opri din muncă şi să mă odihnesc. Aţi declarat într-un interviu că succesul este ceva ce te face să simţi cel mai bine singurătatea. De unde acest gând? Aşa este. Motivul este că eşti mereu pe drum, cu muzicienii tăi, cu acea „familie de drum”, de scenă. Şi urci pe diverse scene, eşti aplaudat, şi oamenii se bucură, te plac, eşti OK, te simţi mulţumit că ai făcut ceva frumos pentru ei şi i-ai adus într-o anumită stare. Însă în momentul când totul se termină şi se trage cortina, mergi în camera de hotel, care este rece şi goală, şi acolo eşti singur. Şi în acele momente simţi lipsa familiei, a prietenilor, a oamenilor dragi, şi parcă nu te poţi bucura pe deplin de succesul pe care îl ai, deşi asta ţi-ai dorit, să ai succes. Aţi revenit pentru a patra oară în România. Ce vă face să vă întoarceţi aici? Cam peste tot am fost primită cu căldură şi prietenie. Şi în România revin mereu pentru că sunt chemată. Am fost primită foarte bine de fiecare dată. Nu aş putea spune cam unde ar fi cel mai bun public, pentru că nu toţi oamenii îşi exprimă sentimentele. Spre exemplu, în Finlanda publicul este mai rece. Sunt părţi în care oamenii care vin la concert pur şi simplu stau şi ascultă melodiile atât de liniştiţi, încât mă îngrijorez şi încep să-mi pun întrebări de genul „Oare nu le place muzica mea? Nu cânt bine? Oare care-i motivul pentru care nu reacţionează în niciun fel?”. Şi în momente de genul acela nu-mi doresc decât să se termine mai repede concertul şi să cobor de pe scenă. Apoi se întâmplă ca, după concert, să vină oameni la mine ca să mă felicite şi să-mi spună cât de mult le-a plăcut concertul. În astfel de momente rămân mută, e puţin ciudat… E xistă public care nu-şi exprimă sentimentele, trăirile, deşi se bucură de concert, de muzica mea. ARTĂ „Mă inspiră iluziile şi deziluziile vieţii” Cântaţi piesa „Johnny”… noi avem melodia „Sanie cu zurgălăi”, cântată de Maria Lătăreţu. Ştiaţi de existenţa acestei cântăreţe? Vrei să spui că melodiile seamănă? Nu, nu am ştiut acest lucru. Eu am preluat melodia „Johnny” de la Edith Piaf. Însă nu ştiu de unde a luat-o ea. Posibil să se fi inspirat de la această artistă româncă. Nu ştiam de această melodie, dar dacă se mai găseşte pe piaţă aş vrea să cumpăr un album cu muzica ei şi să văd despre ce este vorba. Vrei să-mi scrii, te rog, numele piesei pe o hârtiuţă? Vreau neapărat să o caut. (Întinde o coală de hârtie şi zâmbeşte mulţumită după ce obţine ce şi-a dorit.) Care este sursa de inspiraţie pentru muzica dv.? Viaţa. Pentru că este atât de complexă. Mă inspiră iluziile, deziluziile pe care le avem, situaţiile vesele şi triste prin care suntem nevoiţi să trecem. Acest nou album, spre exemplu, este o combinaţie între ritmuri vesele, alerte şi ritmuri lente, triste, exact aşa cum este şi viaţa, uneori te face să vibrezi, alteori te dărâmă. Trebuie să înveţi din toate situaţiile.

Pagina 1 din 2


Tag-uri:

Alte articole din categoria: Cultură

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

FACEBOOK

Articole salvate