Ştii cu adevărat care e locul tău în lume? Sunt puţini acei fericiţi (sau nu) care nu şi-au pus niciodată problema astfel. Ce ştii să faci? Sunt oameni care au răspunsul de la 20 de ani şi alţii care îşi caută rostul toată viaţa şi poate nu ajung să îl afle niciodată.
Am cunoscut oameni care sunt cu adevărat fericiţi şi mulţumiţi de meseria lor, pentru că le oferă şi satisfacţii financiare, şi personale, dar am cunoscut şi foarte mulţi oameni nefericiţi, care muncesc mecanic, de parcă ar trage la jug, doar ca să aibă cu ce să-şi plătească facturile, chiriile, ratele. Dacă nu te numeri printre acei oameni cu meserii „normale” – doctor, avocat, inginer, sunt doar câteva exemple – atunci eşti la risc să-ţi pui măcar o dată în viaţă această întrebare.
În liceu, prin clasele a XI-a, a XII-a, în mod normal apar gânduri legate de facultatea care trebuie aleasă, de direcţia care să fie pentru toată viaţa. În toată debusolarea, mulţi tineri fac miere răspunsurile primite de la prieteni, profesori, rude privind calea pe care trebuie să o apuce. Dacă nu au visat din copilărie să fie medici sau nu au altă idee clară, cei mai mulţi aleg fie în funcţie de ce le „recomandă” părinţii, fie în funcţie de cât de „cool” li se pare sau au auzit ei că este o anumită specializare sau facultate. Într-un timp se purta Filozofia, încă se poartă Jurnalismul, Relaţiile Publice...
Puţine şcoli şi licee au programe de consiliere vocaţională, care să îi ajute să-şi descopere latura „umanistă”, „realistă” sau o combinaţie (se poate şi asta). La facultate, povestea pare că se repetă. „N-am învăţat nimic. De-aia nu mă angajează nimeni!”, e placa multor absolvenţi, care nu înţeleg că rostul facultăţii nu e să te pregătească concret pentru o meserie, ci mai degrabă să te înveţe să gândeşti, să îţi ofere baza teoretică, direcţia.
Ne puteți urmări și pe Google News
Niciun „test de carieră” posibil nu va oferi Răspunsul. În fond, alegerile noastre, sau despre care credem că sunt ale noastre, ţin pe jumătate de noroc („half luck”, cum ar spune americanii), de un anumit concurs de împrejurări, social, economic etc. Cineva îmi spunea odată că nu e bine să îţi pară niciodată rău pentru drumul pe care îl alegi în viaţă, că nu contează atât de mult domeniul în care activezi, ci modul în care reuşeşti să mişti lucrurile. Şi poate chiar are dreptate. Poate atunci când simţi că lucrurile nu mai funcţionează, cheia stă în forţa de a te reinventa, de a face un pas lateral sau, chiar şi în cel mai rău caz, un pas în spate.
Sunt oameni care produc lucruri ca să îşi câştige banii, alţii sunt „entertaineri” şi sunt plătiţi ca să îi facă pe alţii să se simtă bine, alţii îşi câştigă banii rezolvându-le altora problemele. În final, nu ştiu cât contează să ştii dacă drumul ales e bun sau rău, probabil nu vom afla niciodată cu adevărat. Forţa adevărată stă în reinventare.
Recomandările noastre
