Actualitate
Un veac de viață mondenă lângă Ateneul Român Secretele unui hotel de o sută de ani, dezvăluite de un fost hamal ajuns director general la Hilton
Una din clădirile emblematice ale Bucureștiului împlinește un veac. La Athenee Palace, devenit Hotel Hilton, s-a scris istorie. Un fost angajat al hotelului povestește, cu umor, amintirile sale.
Casele, ca și oamenii, au propria lor existență. Sunt, însă, unele clădiri care au avut mai multe vieți. În București, există un edificiu care a trecut prin două Războaie Mondiale, tot atâtea cutremure catastrofale, care a fost bombardat, s-a tras în el cu mitraliera la Revoluție, dar a supraviețuit și este și azi superb și impunător.
Se spune despre unele case că sunt bântuite de stafii. Despre altele, că sunt încărcate de istorie. În monumentul nostru, timp de un veac, s-au consumat drame pasionale, în camerele sale oamenii s-au iubit sau au murit, i-au trecut pragul capete încoronate, președinți de stat, spioni, diplomați, mari industriași, artiști, sportivi, poeți, cântăreți celebri și scriitori, dar și escroci, spioni sau dame de consumație. Clădirea, situată între Atheneul Român și Palatul Regal, arată ca o rafinată doamnă din înalta societate care, deși ajunsă la vârsta senectuții, își păstrează eleganța și suplețea din tinerețea sa zbuciumată.
Hotelul Athenee Palace Hilton împlinește, în această vară, un secol de viață.
Ne puteți urmări și pe Google News
Boema anilor ’80: Nichita Stănescu și Eugen Jebeleanu
Mii de oameni au lucrat la Athenee Palace în cei o sută de ani ai săi. Puțini sunt, însă, cei care și-au petrecut peste un sfert de veac în ilustra clădire. Dumitru Stoian – Mitică pentru prieteni – și-a dedicat 30, din cei 52 de ani ai săi, acestui complex hotelier. „Athenee Palace a fost însăși viața pentru mine!”, cade pe gânduri bărbatul. În ’82 s-a angajat la hotel ca bagajist curier. După cinci ani de cărat geamantane a avansat ca recepționer, apoi, după trei ani a ajuns șeful hotelului și, din ’94, până acum doi ani, a fost directorul general al societății intrată în proprietatea lui Gheorghe Copos, dar în portofoliul lanțului hotelier Hilton.
„La două zile, dacă nu zilnic, aveam recepții cu diplomați din toată lumea. Aveam și clienții noștri, de casă. Uite, avocații liberali Cerveni și Cameniță veneau să-și bea cafeaua îmbrăcați cu ștaif interbelic! Era limpede că n-aveau bani, dar țineau la etichetă!”, se uită nostalgic la „English Bar”, fostul bagajist. „La fel și Nichita Stănescu, venea des, că locuia aproape, în Amzei. Bea votcă și a venit și cu o zi înainte să moară... Eugen Jebeleanu venea și el, dar singur, și trăgea de o sticlă de vin vreo patru ore”, oftează cârciumarul devenit între timp șeful cu alimentația de la Palatul Parlamentului.
Wall of Fame: VIP-urile de la Athenee Palace
Multe au fost personalitățile care s-au bucurat de ospitalitatea marelui Athenee Palace. Se spune că regele Carol al II-lea „sărea gardul” Palatului său ca să se întâlnească aici cu diverse domnișoare. Geo Bogza, care stătea în blocul de vizavi, era și el client fidel. Octavian Goga, Camil Petrescu au fost și ei convivi la câte o petrecere. Jumătate de secol mai târziu, fotbaliști ca Marco Van Basten sau Edwin Van der Saar au dormit în luxoasele apartamente al legendarului hotel bucureștean. Messi, venit anul acesta cu naționala Argentinei, a comandat și a primit o friptură de vită cum numai la Buenos Aires a mai mâncat. Joe Cocker și rokerii de la Rolling Stones au fost și ei oaspeți la Hilton. În ’68, președintele Nixon a mâncat aici, pentru prima oară, sarmale. Nicholas Cage, Lady Gaga, Brigitte Bardot, Tom Jones și Paolo Coelho sunt alte câteva staruri care au înnoptat la Hilton. La mulți ani, Athenee Palace!
Cum i-a stricat Zoe Ceaușescu nunta lui Dorin Mateuț
Domnul Stoian își amintește cum, undeva prin 1988, la nunta lui Mateuț, carel avea ca naș pe Rodion Cămătaru, din cei patru sute de invitați, mai bine de jumătate din nuntași erau milițieni sau securiști. „Venise toată crema… Normal, trebuia să închidem restaurantul la zece seara, dar ținând cont de circumstanțe, s-a prelungit. Pe la 11.30 mă trezesc la recepție cu o pereche. Erau îmbrăcați sport, în blugi și adidași. Mă întreabă: «Bă, șefu’ tău, Vintilă, e aici?». Mulți întrebau de dom’ director, că era cunoscut, așa că i-am întrebat cine să spun că îl caută. Atunci, ea mi-a zis: «Dacă-i spui cinel cheamă, cad chiloții de pe el!». Mi-am dat seama că nu-i a bună și l-am adus pe șefu’. Erau tovarășa Zoe Ceaușescu și bărbatul său!”. Ce se întâmplase? „Locuiau în spatele hotelului și îi deranja muzica, că era prea tare! Vintilă i-a luat, i-a băgat în Salonul Diplomat, le-a pus două sticle de whisky pe masă și le-a cântat lăutarul Tudor Pană, până dimineață!”, povestește fostul recepționer. Amuzant este că, aflând cine a venit la hotel, s-au speriat nuntașii și s-a spart nunta! „Au fugit toți acasă!”, râde Mitică. Unicul spectator al lui Sir Bob Geldof Fostul hamal de hotel, care a ajuns, prin muncă și perseverență ditamai directorul general, mângâie melancolic istoricele coloane din lobby. „În ’83, s-a cazat la noi o trupă cunoscută pe atunci: <>, cu solistul Bob Geldof pe care l-a făcut Sir regina Angliei! Avuseseră concert la Polivalentă și Miliția le-a întrerupt concertul... Erau șocați! Era zece seara și nu puteau să doarmă așa devreme. I-am băgat la «Diplomat », le-am aprins luminile, au luat toată berea pe valută de la recepție și au cântat la pian, la trei mâini, până dimineață. Am fost singurul spectator!”, se înfoaie dom’ Mitică. Altă pățanie a fost cu cei de la Suzy Quatro: „Ăia s-au îmbătat și au aruncat noptierele pe geam, de la etajul patru!”. Fotbaliștii, domnu’ Cârciog și metehnele „Epocii de Aur” Hagi, Balint, Lăcătuș, Belodedici și alți fotbaliști de la Steaua erau clienți statornici, până la Revoluție. Dumitru Stoian spune că erau cuminți: „Veneau doar să mănânce. Mai beau și vin, dar Hagi nu bea chiar deloc!”. Și primul patron al Evenimentului zilei, regretatul Mihai Cârciog, acționar o perioadă la societatea care patrona complexul, era un client fidel. Zicea: „Mie, în viață, îmi plac trei lucruri: femeile frumoase, să nu mă trezesc înainte de 12 și să mă uit în meniu, la cârciumă, numai în partea stângă! Pe dreapta, la prețuri să nu mă intereseze! Stătea la un whisky până noaptea târziu, când veneau ziarele de la tipografie!”. Apoi, cârciumarul cade iar în butoiul cu melancolie: „Până în ’90, ne obligaseră «tovarășii» să nu avem perdele la restaurant. Erau două motive: să folosim lumina naturală, și nu becurile, și să nu se mascheze cumva vreun inamic, că trecea nea Nicu cu mașina pe acolo!»”. De la fulgi de creveți la „Magret de canard” cu piure de cireșe Pe timpul lui Ceaușescu era interzisă servirea băuturilor alcoolice înainte de zece dimineața. „Abia după ce apărea mira la televizor puteai să bei o bere. Miercurea era zi de pește. Doar dacă aveai pile primeai un șnițel acoperit cu cartofi prăjiți, să nu se vadă ce ai în farfurie! Mai erau obligatorii și garniturile de fulgi de creveți vietnamezi și legume fierte... Iar la 21.30 se s t i n g e a l u m i n a , să gonești clienț i i . Recordul s-a bătut în ’85, când prog r a m u l barului de noapte începea la opt seara și se încheia la zece! Oricum, clienții erau, în principal, studenți greci și arabi, că intrarea era pe valută, cinci dolari, deși consumația era în lei!”, se înfioară Dumitru Stoian. Astăzi, Chef Marco, din luxosul restaurant „Roberto’s, a reintrodus în meniu un celebru „main course” interbelic: „Magret de canard cu andive și piure de cireșe”, servit pe timpuri în faimoasa „La Brasserie”, de pe colțul clădirii cu Calea Victoriei. La fel, clienții simandicoși pot experimenta sofisticatul cocktail „Amalfi”, preferatul contesei Waldeck, autoarea cărții „Athenee Palace”, ce descrie atmosfera pitorească din hotel a anilor ’40. Clienți celebri și curve de hotel Eugen Barbu și Vadim erau și ei clienți fideli. Beau șpriț și, când se îmbătau, cereau coniac Courvoisier. La mâncare, însă, rămăseseră rudimentari. Preferau ciolanul cu fasole! „Mai apărea, seara, după concert, și Sergiu Celibidache. Mădălin Voicu era și el de-al nostru. Nu mai vorbesc de cascadorii în frunte cu boemul Mircea Pascu. În ’87, a stat la noi și Luminița Dobrescu, câștigătoarea Cerbului de Aur. Cea mai frumoasă femeie pe care am văzut-o! Ștefan Andrei venea și el, singur, fără nevastă-sa, Violeta. Bea câte o sticlă-două de vin cu șefu’, Iulian Vintilă, că erau prieteni”, scormonește printre amintiri Dumitru Stoian. Dar cu curvele de hotel cum stătea treaba? „Ha!”, exclamă Mitică. „Două erau reprezentative. O blondă, Adriana, ce fusese iubita lui Nicușor Ceaușescu. O scotea Nicu din belea, de câte ori o sălta Miliția! Și Mariana, care avea patru copii cu patru bărbați diferiți! P-asta și sectoriștii o lăsau în pace. Luau fetele câte 100 de dolari pe noapte. Câteva salarii bune astăzi! Pe noi ne mai cinsteau cu câte o sticlă de whisky, dacă le lăsam să urce în cameră cu străini!”.
Recomandările noastre
