Viaţa contrazice uneori pe analistul politic, cronicarul Istoriei în mers, nu numai prin fapte care-i infirmă acestuia profeţiile deja tipărite, dar şi prin fapte care-l iau prin surprindere, tocmai cînd se pregătea să comenteze o realitate.

După desemnarea lui Robert Turcescu drept candidat, am fost uluit să văd că Traian Băsescu bate clopotele în dungă fără să se oprească în chestiunea candidaturii sale la Primăria Bucureşti, ratată din cauza Dosarului redeschis în cazul Căşuneanu.

A fost o primă manifestare publică a acestei explicaţii.

Părea normală.

 

1. Traian Băsescu trebuia să-şi justifice onorabil renunţarea la o decizie – cea de a candida – asumată la un moment dat.
2. Opţiunea pentru Robert Turcescu a nemulţumit pe liderii PMP. Pe de o parte, pentru că pariau pe Traian Băsescu în speranţa unui salt al partidului în sondaje, în perspectiva parlamentarelor, singurele care contează pentru PMP, pe de alta, pentru că Robert Turcescu e victima tipicei suspiciuni a vechilor faţă de unul nou, preferat de Şeful cel Mare. Intuind asta, Traian Băsescu a ţinut să prezinte desemnarea lui Robert Turcescu drept o soluţie de ultimă oră, impusă de noutatea cu Dosarul. Asta deşi nu-i prea greu de presupus că Robert Turcescu era pregătit ca soluţie de rezervă mai demult.
3. Ipostaza de victimă, jucată cu brio de marele actor politic care e Traian Băsescu, îi serveşte fostului preşedinte din toate punctele de vedere. Îi serveşte în bătălia pentru statul de drept. Îi serveşte în bătălia pentru refacerea însemnată a capitalului politic.

Din nenorocire, Traian Băsescu nu s-a rezumat la o singură manifestare publică a explicaţiei cu blocarea candidaturii sale. Au mai urmat alte intervenţii publice – pe Facebook şi la tv, rezervate explicaţiei de ce nu s-a înscris el în cursă. Se conturau riscurile – uriaşe, ca Robert Turcescu să fie carotat chiar de Traian Băsescu!

Candidaturi precum cea a lui Robert Turcescu, venite din afara partidului şi a Politicii, se confruntă – ştiu asta din experienţa postdecembristă, cu imaginea de diletantism. În cei 26 de ani de tranziţie, am văzut multe situaţii în care un partid făcea în materie de candidaţi la alegerile locale o opţiune bulversantă. Cazul Ilie Năstase în 1996 din partea PSD e un exemplu. Robert Turcescu n-a făcut pînă acum politică. Din cum se poartă în postura de candidat la Primăria Capitalei, mi se pare un real talent politic. Cu toate acestea, şi asupra lui Robert Turcescu planează bănuiala unei înscrieri în cursă în chip întîmplător, pentru că PMP n-avea altă soluţie decît Traian Băsescu.

Insistenţa lui Traian Băsescu în explicarea lui Robert Turcescu candidat al PMP prin faptul că el a fost scos din cursă de redeschiderea dosarului Căşuneanu accentua în chip dramatic imaginea de soluţie de avarie, gen, a fost singurul dispus să se sacrifice.

Despre Traian Băsescu – pe care-l ştiu doar din posturile sale de politician şi nu din ipostazele sale de om, am auzit multe lucruri rele în privinţa egoismului feroce. Sacrificarea amărîtei de Monica Ritzi, cea care n-a luat bani pentru ea, ci pentru partid, mi-a fost adusă drept argument pentru cei decişi să mă convingă că Traian Băsescu e genul de om care n-are mamă, n-are tată, cum ar zice românii.

Uite, îmi ziceam, de dragul alinării orgoliului pus la încercare prin decizia de a nu candida – decizie fără nici o legătură cu Dosarul! – Traian Băsescu îl sacrifică pe Robert Turcescu! Tocmai mă pregăteam de un text acid despre egoismul lui Traian Băsescu, cînd viaţa m-a contrazis înainte de a mă pronunţa în public. Luni seara, Traian Băsescu a fost la Realitatea Tv împreună cu Robert Turcescu, într-o emisiune ce poate trece drept electorală.

A fost o întîmplare? Vom primi răspunsul în perioada următoare. Dacă Traian Băsescu încheie cu justificările deciziei de a nu candida şi merge mai departe cu cultivarea lui Robert Turcescu drept candidat, dar şi om politic, înseamnă că n-a fost o întîmplare. Dacă revine la tînguieli înseamnă că emisiunea a fost o întîmplare.

Nu cunosc relaţiile dintre Robert Turcescu şi Traian Băsescu. Momentul aşa zisei autodeconspirări s-ar putea să fi fost o Operaţiune electorală eşuată de a lui Traian Băsescu. Indiferent de cît de mult ţine Traian Băsescu la Robert Turcescu are datoria să-i înlesnească afirmarea nu numai în calitate de candidat, dar şi în cea de politician. Dacă Traian Băsescu va concretiza această datorie, va dovedi că zvonurile privind egoismul său feroce sînt false.

O nouă viaţă politică pentru Traian Băsescu nu înseamnă o nouă Şefie, ci o nouă ipostază: Cea de Magistru a unei întregi şcoli de tineri politicieni. Robert Turcescu e unul dintre elevii înzestraţi ai acestei şcoli. Rămîne ca Traian Băsescu să facă din el un mare politician.