Editura Evenimentul si Capital

Cum vede JUSTIŢIA un judecător ANCHETAT de DNA

Florica Roman, judecător la Curtea de Apel Oradea. Sursa foto: ebihoreanul.ro
Autor: | | 7 Comentarii | 2773 Vizualizari

“Te rogi să nu dai peste un judecător plictisit, agasat, nervos, ostil, sfidător cum se întâmplă poate prea des. Oameni cu încredere în instanţe, întâi au fost umiliţi de judecător şi apoi năuciţi de soluţiile primite”, scrie Florica Roman, judecător la Curtea de Apel Oradea cu o vechime de peste 20 de ani în magistratură. Domnia sa publică pe blogul personal o impresionantă scrisoare care, pe lângă o radiografie realist-deprimantă a sistemului judiciar autohton, este şi un îndemn la mobilizare şi combatere a anomaliilor care dau viaţa peste cap multor români ce ajung să-şi caute dreptatea în instanţă.

Cum se vede justiţia de un judecător ajuns dincolo de bară

Scrisoare adresată tuturor judecătorilor din România despre cum se vede justiţia de către un judecător care-şi caută dreptatea în instanţa asemenea milioanelor de români.

11 martie 2016,

Oradea

Stimaţi colegi,

Mă numesc Florica Roman şi sunt judecător la Curtea de Apel Oradea.

Revin după aproape doi ani cu un nou mesaj pentru a va spune cum se vede justiţia şi de dincolo de bară, unde milioane de români caută dreptate şi se roagă să fie judecaţi de un judecător independent, imparţial, cu răbdare şi determinare să afle adevărul, un judecător supus numai legii.

Am trecut în această perioada de doi ani de la poziţia de judecător, la cea de inculpat pentru trafic de influenţă – că aş fi primit foloase necuvenite o „suma nedeterminată” de bani, cantităţi neprecizate de păstrăvi şi whisky şi aş fi pretins un ceas cu cuc vechi (sic!) –, la cea de suspendată din magistratură de către CSM până când, recent, ICCJ a restituit definitiv dosarul la DNA Oradea.

Acuzaţi alături de mine au mai fost încă trei judecători care au trecut prin aceeaşi experienţă.

Pentru că sunt judecător de 20 de ani şi nu aş fi putut fi fără a crede în ceea ce fac, consider că este de datoria mea să va spun cum arată justiţia de dincolo de bară.

În mulţii ani în care am fost judecător am auzit, direct sau indirect, despre abuzuri, oameni hărţuiţi, umiliţi, anchetaţi fără a li se respectă drepturile procedurale, însă mi-am spus că nu am ce să fac să schimb asta. Mă gândeam că, atâta vreme cât eu îmi gestionez dosarele civile, nu era responsabilitatea mea să rezolv problemele din justiţie.

A fost o greşeală.

Problemele din justiţie ne privesc pe fiecare dintre noi, iar tăcerea noastră a făcut că azi întregul discurs public despre justiţie să fie controlat şi manipulat de către jurnalişti şi persoane care au altă agenda decât bună funcţionare a justiţiei şi statul de drept.

Decizia recentă a CCR este doar vârful unor multe disfuncţionalităţi din justiţie şi care explică încrederea scăzută pe care oamenii o au în noi.

Vorbind despre decizia CCR, nu credeţi, stimaţi colegi, că ar fi momentul să ne întrebăm fiecare de ce am acceptat ani de zile ca executarea mandatelor de supraveghere tehnică, care reprezintă evident un procedeu probatoriu, să fie făcută de SRI, în condiţiile în care art.13 din Legea 14/1992 le interzice expres să facă acte de cercetare penală?

Să ne întrebăm dacă am avut remedii procedurale pentru astfel de situaţii şi, mai ales, de ce nu am uzat de ele, noi, cei mai bine pregătiţi jurişti din România.

Revenind la dosarul meu, iată pe scurt derularea faptelor care mă privesc.

În luna noiembrie 2012, un amic al soţului meu ne-a spus că un procuror de la DNA Oradea, Man Ciprian, l-a luat cu mascaţii şi face presiuni asupra lui să declare mincinos că mi-a dat bani pentru a „rezolva” un dosar la Tribunalul Bihor.

Am fost revoltată şi nu înţelegeam ce se întâmplă. Nedumerirea mi-a fost cu atât mai mare cu cât sunt judecător în secţia civilă de peste 15 ani şi nu îl cunoşteam deloc pe acest procuror, deci nu avusesem ocazia să îi contrazic soluţiile.

M-am adresat a două zi preşedintelui CSM de atunci, doamna Alina Ghica, pentru că mă simţeam ameninţată şi cui puteam să mă adresez altcuiva decât garantului independenţei justiţiei, adică CSM-ului.

Doamna Ghica a trimis sesizarea mea la Inspecţia Judiciară care, fără să facă verificări efective, mi-a răspuns, în două rânduri, că: în dos. 37/P/2012 se fac cercetări cu respectarea dispoziţiilor procedurale. Semnat indescifrabil.

Am sunat la doamna Cravelos, care atunci era şefa Inspecţiei Judiciare. Această mi-a spus că nu pot află numele inspectorului care a dat soluţia, că aşa este procedura, iar Legea 317/2004 prevedea că soluţia de clasare este definitivă (între timp textul a fost declarat neconstituţional).

Aşadar, la sesizarea mea perfect justificată, nu doar că mi s-a răspuns în batjocoră, fără să se facă nicio verificare, dar nici măcar nu am avut dreptul să cunosc numele celui care a dat soluţia şi, după lege, nici dreptul de a mă plânge în instanţa.

Apoi în luna ianuarie 2013, într-o şedinţa de judecată din penal, în care am intrat întrucât eram pe completul de permanentă după ce toţi judecătorii din secţia penală au fost declaraţi incompatibili, acelaşi procuror Ciprian Man, pe care atunci l-am văzut prima oară, m-a recuzat invocând că şi el mi-a făcut sesizare la CSM şi nu pot fi obiectivă cu privire la cauzele pe care el le instrumentează. M-am abţinut şi prin încheiere penală definitivă s-a stabilit că suntem în relaţii de duşmănie, conform art. 48 lit. d din vechiul Cod de Procedura Penală.

La scurt timp am aflat din presă locală că există un dosar penal la DNA Oradea care mă vizează pe mine şi alţi trei colegi judecători. Din acelaşi articol de presă am aflat şi ce ni se imputa, probele şi starea de fapt.

A fost doar începutul campaniei de presă şi linşajului mediatic împotriva noastră.

Am sesizat Inspecţia Judiciară şi cu această situaţie, invocând că nu este posibil să aflu din presă că sunt cercetată penal şi tot din presă să aflu probele, acuzaţiile, dar mi s-a livrat o nouă clasare. E adevărat că după mai mult de un an, dar cine ar putea spune că Inspecţia Judiciară nu îşi face datoria (chiar dacă întârziat), nu?

În luna septembrie 2013 am fost citată pentru prima oară la DNA şi am dat declaraţie în calitate de făptuitor în faţă procurorului Man Ciprian.

În luna martie 2014, s-a început urmărirea penală împotriva noastră, în dos. 37/P/2012 al DNA Oradea.

Procurorul Ciprian Man ajunsese între timp şef al Serviciului Teritorial DNA Oradea şi l-a desemnat pe procurorul Dan Chirculescu să facă anchetă. A făcut această cu scopul vădit de a nu îl putea recuza, dată fiind încheierea penală definitivă despre care am vorbit mai sus.

Colegilor judecători din dosar li s-a imputat că hotărâri judecătoreşti pronunţate de ei sunt rezultatul unui abuz în serviciu, fiind date în baza unor acte false şi că la deliberări nu au ţinut cont de opinia unui alt judecător care a rămas cu opinie separată.

Actele erau, zice-se, false nu pentru că ar fi fost declarate astfel de vreo instanţa de judecată ci pentru că aşa spuneau domnii procurori.

La audieri colegii judecători au fost întrebaţi de procurori despre ce s-a discutat în deliberări.

Faţă de acest mod de anchetă, care încalcă grav secretul deliberării consacrat de art. 392 Cod de procedura penală, garanţie a imparţialităţii şi independenţei judecătorului, toţii judecători de la Curtea de Apel Oradea şi de la Tribunalul Bihor au adresat întrebări CSM, printre ele dacă judecătorul poate fi chestionat de procuror în cadrul unei anchete penale cu privire la ce s-a discutat la deliberări. Cu alte cuvinte dacă judecătorul, întrebat fiind de procuror, poate încalca secretul deliberării.

Va invit să citiţi Hotărârea plenului CSM nr. 846 bis din 2014. Această hotărâre este reprezentativă pentru modul  cum înţelege actualul CSM să apere independenţa sistemului judiciar.

Nu pot să nu remarc ironic primul răspuns din dispozitivul hotărârii: judecătorii care, în exerciţiul funcţiunii, comit fapte care ar putea avea caracterul unor infracţiuni în orice circumstanţe (de exemplu, acceptă mită) nu pot beneficia de imunitate faţă de procesul penal ordinar.

Adâncă asta, nu? Trebuia să ne spună CSM, printr-o hotărâre de plen, că răspundem penal dacă luăm mită.

De altfel, întreagă hotărâre este o înşiruire de platitudini, fără concluzii clare, fiecare să înţeleagă ce vrea.

Asta în timp ce, de câţiva ani, CSM se autosesizează şi apară reputaţia profesională şi independenţa procurorilor DNA, dar numai a acestora, niciodată a restului procurorilor.

Evident, judecătorii nici nu intră în discuţie.

Citiţi hotărârile CSM din ultimii ani în această materie şi o să vedeţi câtor judecători le-a fost apărată reputaţia profesională şi independenţa, prin comparaţie cu procurorii DNA care sunt vreo 100 în toată ţară.

Şi tot la capitolul activităţi definitorii ale CSM: trebuie remarcat că nici până în prezent, de peste un an de zile, nu au luat în discuţie şi lămurit problema Anexei 3 din Raportul DNA pe anul 2014, anexă în care au fost criticate hotărâri judecătoreşti definitive, care au fost apreciate că fiind nelegale şi netemeinice.

Vajnicul nostru CSM, apărătorul independenţei justiţiei, după un de zile an nu a dat nici o hotărâre în care să se spună limpede: DNA poate critica hotărârile definitive sau a încălcat independenţa justiţiei?

Revenind la dosar, în luna aprilie 2014 s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva noastră. Deşi am făcut nenumărate cereri să consultăm dosarul toate ne-au fost respinse nemotivat.

De asemenea, nu mi s-au admis nici un fel de probe în apărare.

Celorlaţi din dosar li s-a spus că sunt „victime colaterale” şi fie li s-a sugerat, fie li s-a spus direct să dea declaraţii mincinoase împotriva mea, asta fiind singura lor scăpare.

Am făcut mai multe cereri de preluarea a dosarului de către alt parchet, în baza art. 326 Cod Procedura Penală, având în vedere, printre altele, că prin încheierea penală definitivă de care am vorbit mai sus, s-a constatat că eu şi procurorul şef al DNA Oradea, Ciprian Man, suntem în relaţii de duşmănie.

Toate aceste cereri ne-au fost respinse nemotivat. Şi mai grav, când una a fost motivată, a reieşit limpede că nimeni nu a citit de fapt ce am scris noi în cereri.

Între timp linşajul mediatic împotriva noastră a ajuns la apogeu: am fost terfeliţi, umiliţi, ridiculizaţi în toate felurile posibile de ziare, redacţiile TV, presă on-line.

Eram frecvent pe prima pagină a ziarelor locale. Pe standurile de ziare din magazine mă întâmpina poză mea însoţită de comentarii acide cu privire la ceasul vechi cu cuc.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Fapt divers

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate