Opinii EVZ
Ucraina în epoca Trump: negociere cu concesii așteptate tot de la cei mai slabi | Pulsul planetei
Evoluțiile din diferitele conflicte ale globului de astăzi au la bază deja poziții și strategii ale administrației Trump, decizii ale președintelui Trump, și nu moștenirea administrativă anterioară.
Am avut o prezentare a președintelui SUA în legătură cu strategia pe Afganistan, avem o abordare clară a Coreii de Nord și o trilaterală la nivelul consilierilor pe securitate din Coreea de Sud, Japonia și SUA. Iar dacă pe Siria am avut un spațiu de manevră excesiv concedat Rusiei și regimului Bashar al Assad, în ceea ce privește Ucraina, primele gesturi par să se contureze într-o susținere de către SUA a statului de la fruntariile Europei și de la granița Rusiei.
Părțile au convenit despre întâlnirea reprezentanților speciali al SUA, trimisul special Alexander Wershbow și al Federației Ruse, consilierul prezidențial Vladislav Surkov, care au schimbat la Minsk principalele teme și poziții, la scurt timp după întâlnirea grupului de contact. Apoi Vershbow a venit la Kiev, ală- turi de Secretarul Pentagonului, James Mattis, pentru serbarea Zilei Independenței Ucrainei, la 24 august. Ocazie cu care a rezultat clar sprijinul american pentru retragerea trupelor ruse de pe teritoriul ucrainean, preluarea controlului frontierei de stat de către Ucraina, dar nu am auzit nici un cuvânt despre livrările de arme defensive, subiect blocat la Președinte, după ce a trecut prin Congres.
De partea cealaltă, grupul de contact nu a reușit nici un progres nici pe tema schimbului de prizonieri, nici pe tema umanitară, practic în nici un punct, singura propunere acceptată fiind un armistițiu pe perioada începutului școlii, la 1 septembrie, care nici acesta nu a fost respectat. Astfel, cel puțin doi soldați ucraineni au fost răniți în zona desfășurării Operațiunii Anti-teroriste, în ciuda Acordului de încetare a focului.
Pe parcursul primei zile de funcționare a acordului, vineri, 25 august, atacurile forțelor separatiste au fost la nivel minim, iar seara, pozițiile forțelor guvernamentale ucrainene au fost atacate, cel mai intens în zona industrială a orașului Avdiivka. Ca urmare a unui atac de mortieră, doi militari ucraineni au fost răniți. Pe direcția Mariupol, forțele separatiste pro-ruse au încercat să provoace militarii ucraineni. În regiunea orașului Lugansk, situația a fost liniștită, aici, practic, nu au fost înregistrate atacuri.
În ceea ce privește discuțiile Veshbow-Surkov, nu a ieșit nimic public major și substanțial după această întâlnire decât o declarație că s-ar fi propus idei proaspete și abordări noi. Pe de altă parte, cum partea rusă a propus același reprezentant, ba mai mult, acesta a subliniat că-și menține toate pozițiile, presupunerea a fost că singura propunere a venit de la reprezentantul părții americane. Or situația nu a fost confirmată. Totuși dacă asta e realitatea, evaluarea rundei nu e foarte optimistă.
Mai întâi, Rusia a reușit să creeze o nouă breșă și să marcheze avantaje simbolice. Pe lângă formatul Normandia, pe care-l domină și de unde încearcă extragerea cât mai multor avantaje, a reușit crearea și unui format americano-rus, fapt ce subliniază importanța sa și permite trimiterea mesajului celor doi egali care domină și negociază lumea, o imagine de plin Război Rece și care trimite la rolul de obiecte toate statele unde apar probleme. În plus, o asemenea abordare permite Rusiei să-și inoculeze ideea că, pentru a câștiga ceva, e de ajuns să produci scandal, puțină agitație cu trupe și utilizarea armelor pentru ca toți să te bage în seamă, să te întrebe ce-ți trebuie, ce te doare, și să-ți facă concesii.
Într-adevăr, ideea unor poziții noi în negociere, dar cu Rusia menținându-și poziția, comunică public faptul că cedările și concesiile sunt lăsate doar pe seama ideilor novatoare, proaspete și noi ale americanilor care vizează cedări ale celui slab, ale învinsului, al statului cu teritoriul ciuntit, Ucraina. Așa cum nediscutarea livrării armelor letale defensive de către Mattis, la Kiev, lasă să se presupună fie că a fost doar un tertip de tip amenințare credibilă, pentru a forța concesii ruse, fie Washingtonul a temporizat și amânat transferul cât timp există canal de dialog și negociere, chiar dacă aceasta se va dovedi goală de sens și conținut și o simplă amânare a abordării reale a temei. Cert este că, totuși, Ucraina e subiect major de negociere, iar Rusia însăși a acceptat această realitate, fapt ce neagă ideea constantă a sferelor de influență care ar fi presupus respingerea oricărei propuneri și practicarea politicii faptului împlinit a Rusiei în sfera de influență. Or acum Rusia negociază, încă, cu SUA chiar soarta statului de la granița sa, soarta statului ucrainean care dorește să se integreze în Occident.
Recomandările noastre
