Editura Evenimentul si Capital

Tu te-ai fi întors?

Ego-ul este indirect proporțional cu șansa de mântuire
Autor: | | 0 Comentarii | 729 Vizualizari

„Ce nesimțiți!” îți vine să exclami cu indignare, citind pericopa din Evanghelie despre Vindecarea celor zece leproși, căreia îo este dedicată duminica aceasta. Chiar și pentru zilele noastre, așa o mitocănie față de Dumnezeu este greu de priceput.

Povestea se știe. Iisus, care se afla în trecere prin Samaria, este întâmpinat de zece leproși la intrarea într-un sat. Aceștia îi strigă: „Iisuse, Învățătorule, fie-ți milă de noi!” Răspunsul lui Iisus pare ciudat: „Duceți-vă și vă arătați preoților!” Ai zice că îi alungă. Însă realitatea este total opusă: potrivit rânduielilor vremii, leproșii trăiau în comunități izolate de restul societății, pentru a nu răspândi boala. Preotul, care avea și cunoștințe medicale, era singurul autorizat să constate vindecarea și să permită reintegrarea în societate.

Observați că Iisus îi trimite la preot ca și cum ar fi fost deja vindecați! Lucru care li se și întâmplă celor zece, pe drum, la scurt timp după ce pleacă.

Dintre ei, doar unul se întoarce, și, „slăvind pe Dumnezeu cu glas mare”, cade la picioarele lui Iisus și-I mulțumește. Spre deosebire de ceilalți nouă, acesta era samarinean, deci membru al unei comunități pe care iudeii o considerau eretică și o disprețuiau.

Cineva remarcă un lucru foarte interesant: câtă vreme erau leproși, cei zece trăiau împreună și se presupune că se și înțelegeau bine. Odată vindecați, unitatea grupului s-a rupt.

Văzându-l pe samarinean, singur, prosternat la picioarele Sale, Iisus are o replică antologică:

„Au nu zece s-au curățit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă și să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam?”

Nu trebuie să fii cine știe ce teolog sau psiholog ca să nu deslușești un zâmbet încărcat de amărăciune în spatele acestor vorbe. Și poate un oftat. Apoi, Iisus conchide: „Scoală-te și du-te, credința ta te-a mântuit!”

Pr. Constantin Coman observă: Toți cei zece au arătat credință, de vreme ce s-au vindecat. Însă numai unul s-a mântuit. Așadar, credința nu este suficientă pentru mântuire. Mai trebuie ceva, ce samarineanul a dovedit: I-a mulțumit lui Dumnezeu.

Euharistia, comunitatea cu Dumnezeu, vine de la grecescul „euharistos”, a mulțumi. Samarineanul a fost singurul care și-a învins imboldul egoist de a alerga bucuros la familie și la prieteni, ci s-a ÎNTORS la binefăcătorul său. Prin re-Cunoștință, el a re-Înnodat legătura cu Dumnezeu, ruptă de Adam. Așa a dobândit mântuirea.

Dar noi, care ne îndignăm de ingratitudinea celor nouă, oare chiar ne-am fi întors?




Alte articole din categoria: EVZ Special

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate