Citez dintr-un material de sinteză realizat de Mediafax, agenție care rămîne pentru mine o sursă importantă de documentare, în ciuda diversiunilor puse la cale de sergenții majori mesianici pentru a o destabiliza în favoarea atelierelor lor de fardat mediatic: „29 iulie 2012 – La referendumul pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu se prezintă 46% (8,4 milioane) din alegătorii înscrişi în listele electorale permanente. 87,5% dintre voturi sunt pentru demiterea preşedintelui, în timp ce 11,1% optează pentru menţinerea sa în funcţie. Deși pentru demitere, votează 7.403.836 de persoane, iar pentru rămînere doar 943.375, Traian Băsescu rămîne în funcție.” Instituția care impune asta se numește Curtea Constituțională a României.

Citez tot din Mediafax:

„21 august 2012 – Curtea Constituţională constată faptul că referendumul de demitere a preşedintelui suspendat Traian Băsescu nu a întrunit condiţia de cvorum, iar acesta revine în funcţie.”

Decizia CCR vine în urma unei solicitări din 1 august 2012 adresată CCR de Preşedintele Camerei, Valeriu Zgonea, împreună cu preşedintele interimar al Senatului, Petru Filip, pentru validarea Referendumului. O solicitare asemănătoare a făcut și USL, alianța dintre PSD și PNL.

Decizia CCR în urma căreia Traian Băsescu stă mai departe la Cotroceni, deși milioane de români votaseră pentru plecare, a stîrnit o furtună de proteste în tabăra politică și jurnalistică a dușmanilor președintelui. Liderii PNL, la vremea respectivă concubinați cu liderii PSD, au atacat violent CCR. Antena 3 a declanșat o campanie de presă care continuă și azi.

În apărarea deciziei CCR au sărit liderii PDL, cei care azi sînt concubinați cu liderii PNL. Traian Băsescu nu mai contenea a susține că deciziiile CCR sînt sacronsante. În ajutorul acestei Decizii au venit Comisia Europeană, ambasada SUA la București, cancelariile occidentale.

Un Comunicat din 1 august 2012 al Ambasadei SUA la București avea semnificația unui avertisment: „Cunoaştem faptul că Biroul Electoral Central a anunţat rezultatul referendumului de duminică, iar acum acesta trebuie confirmat de către Curtea Constituţională. Luna trecută, Curtea Constituţională şi Parlamentul au stabilit reguli foarte clare privind desfăşurarea referendumului. Acum, Curtea trebuie să decidă dacă aceste reguli au fost respectate. Curtea Constituţională trebuie lăsată să ia o decizie bazată pe principii, în mod independent, fără niciun amestec din afară”.

Argumentul lui Traian Băsescu și al liderilor PDL, al Marilor Puteri făcea trimitere la o realitate axiomatică a jocului democratic:

Indiferent de părerea noastră despre o sentință judecătorească, sîntem obligați s-o respectăm.

Am fost și sînt unul dintre publiciștii care au susținut și continuă să susțină că rămînerea lui Traian Băsescu la Cotroceni a fost corectă din punct de vedere al statului de drept.

Dacă Legea fundamentală a dat CCR puterea de a se pronunța fără a ține cont de votul a milioane de români, statul de drept ne obligă să respectăm decizia.

Indiferent de ce credem noi despre decizie, indiferent că ne convine sau nu, indiferent că membrii CCR au ochii verzi sau căprui.

Măreția statului de drept stă mai ales în concretizarea învățăturii:

Fiat justitia, et pereat mundus.

În cazul Referendumului, potrivit Constituției, decizia aparținea CCR. S-a spus la vremea respectivă că instituția era politizată cu oameni de-ai lui Traian Băsescu. Liderii USL au făcut agitație doar propagandistică în chestiunea deciziei. Deși avea majoritatea, deși aveau de partea lor peste 7 milioane de români, liderii USL s-au supus deciziei. Traian Băsescu a revenit la Cotroceni. Premierul Victor Ponta n-a intrat în grevă față de președintele considerat ca demis. Parlamentul nu l-a boicotat pe Traian Băsescu.

Cu trei ani înainte, se petrecuse un caz asemănător. Cu o decizie CCR, tot cu Traian Băsescu și tot cu PSD. După al doilea tur de scrutin din 6 decembrie 2009, la 8 decembrie 2009, PSD și PC depun la CCR o cerere de anulare și repetare a turului II al alegerilor prezidențiale, pe motiv că alegerile au fost fraudate masiv. CCR i se pun la dispoziție documente.

Ce face CCR în fața acestui conflict? Decide în favoarea lui Traian Băsescu.

Potrivit unui comunicat de presă, CCR, „în ședința din data de 14 decembrie 2009, cu unanimitate de voturi, a respins cererea de anulare a alegerilor desfășurate în turul doi de scrutin la data de 6 decembrie 2009 pentru funcția de președinte al României, formulată de Partidul Social Democrat și Partidul Conservator”.

Prin decizia CCR Traian Băsescu e declarat cîștigător. Ce fac perdanții? Scot lumea în stradă? Refuză să colaboreze cu Traian Băsescu? Nici vorbă. Se supun deciziei CCR. 30 mai 2018.

Ca urmare a sesizării Guvernului, CCR decide existența unui conflict juridic între Guvern și Președinție, și impune președintelui, prin punctul 2, s-o revoace pe Codruța Kovesi. Codruța Kovesi, indiferent de halucinantul Cult al personalității – vezi bîiguielile de tip Slujirea, Neprețuita, Nefertiti produse ale unor inteligențe lovite de diaree –, e totuși doar un procuror adjunct al Parchetului general. Revocarea ei e decisă de CCR.

 

În două rînduri, deciziile CCR în chestiuni cruciale pentru bătălia pentru putere în România – rămînerea în funcția de președinte a lui Traian Băsescu – au fost îndeplinite fără crîcnire de către cei care au cerut arbitrajul CCR.

Acum, cînd vine vorba de o decizie privind un simplu demnitar, Traian Băsescu, Divizia Presă, PNL, USR îi cer lui Klaus Iohannis să nu respecte decizia CCR.

Aceiași cetățeni care în două rînduri – în 2009 și în 2012 – făceau gură împotriva celor care contestau deciziile CCR, susțineau că aceste decizii sînt sacrosante, avertizau că nerespectarea unei decizii a CCR înseamnă o lovitură mortală dată democrației. Păi cum vine asta?

Cînd CCR a decis în favoarea lui Traian Băsescu, era o instituție vitală pentru democrație, ale cărei decizii sînt infailibile.

Acum, cînd CCR a dat o decizie care nu convine e o instituție politizată și decizia nu trebuie respectată de președinte. Că astfel gîndesc și se exprimă TeFeLiștii, Sică Mandolină de la PNL și Tutankamon dată cu fard, tot de la PNL, precum și caporalii de la USR, mi se pare de înțeles.

Mai puțin de înțeles mi se pare poziția lui Traian Băsescu .

Fost șef de stat pe două mandate, beneficiarul unic al deciziilor CCR, Traian Băsescu nu numai că etichetează decizia CCR drept o ticăloșie, dar mai mult îndeamnă la nerespectarea acesteia.

Să fie vorba de ceva mai grav decît o descumpănire trecătoare?

 

N.B. CCR a declarat neconstituționale modificările aduse Legii aleșilor locali în urma unei legi votate de Parlament. Sesizarea de neconstituționalitate a fost făcută de Klaus Iohannis, cel îndemnat acum să nu respecte deciziile Curții, deoarece el, Președintele, e iubit de Poporul Român, care l-a și ales. Cel puțin așa delirează Ludovic Orban, în prezent președinte temporar al PNL, de meserie cîntăreț la mandolină pe la botezuri de oameni cu bani, dătători de bacșișuri grase. Potrivit aiurelii emise de Ludovic Orban în spațiul public, Parlamentul Româ- niei ar trebui să respingă decizia CCR. Nu de alta, dar Parlamentul a fost și el ales de Popor. Sînt sigur că la această confruntare cu minima logică Sică Mandolină va cădea leșinat de efortul intelectual cerut de răspuns.