Editura Evenimentul si Capital

Preoții și scriitorii care au trădat România în Primul Război Mondial. Lista rușinii este susținută de documente în premieră

Ioan Slavici
Autor: | | 16 Comentarii | 25849 Vizualizari

Bogdan Bucur, sociolog și scriitor, dezvăluie, în cadrul unui dialog exploziv, culisele situației politice din Regatul României înainte de Marea Unire. Atenție, nimic din ce veți citi mai jos n-ați învățat la școală!

- Evenimentul zilei: Suntem în anul Centenarului Marii Uniri, eveniment marcat și de această carte magnifică a dumneavoastră (Cartea de aur a Centenarului Marii Uniri, Editura RAO, 2018), doldora de documente de arhivă, unele nu tocmai comode pentru istoria învățată la școală. Care a fost, stimate domn, imboldul intim care v-a determinat să vă înhămați la această muncă?

- Bogdan Bucur: Pasiunea pentru istorie. Cred, și asta fără emfază, că este cea mai bună carte apărută pe acest subiect. Nu s-a mai făcut un asemenea demers. Este pentru prima dată când unitatea statală a României este tratată prin intermediul documentelor, ilustrațiilor de epocă, actelor originale. Am evitat astfel o mare problemă a istoriografiei prezente, care nu pune mare accent pe documente. Se scrie mai mult eseu istoric. Eu am stabilit niște jaloane care să orienteze cititorul într-o lume de mult apusă. Mi-am propus ca această carte să fie ca o mașină de teleportare în timp. Dacă nu funcționează așa, înseamnă că am eșuat. E complicat să reconstitui o epocă istorică, sunt sute, mii de personaje. Cel mai mult am muncit la indexul de la sfârșitul cărții. De ce? Am vrut să readuc la viață, cât de cât, personajele acelor vremuri, un amănunt biografic colo, o explicație dincolo, ce demnitate avea omul respectiv. Sigur, n-am putut face acest lucru cu toate personajele. Ar fi însemnat să-mi petrec întreaga viață lucrând la asta. Dacă vreți, această carte este o cursă de slalom uriaș, ca la schi, unde ești obligat să bifezi toate portițele. Am dat viață nu doar oamenilor importanți, ci și trădătorilor, oamenilor de nimic, vocilor paralele.

Elitele politice, divizate

- Puteţi să daţi două exemple de oameni de nimic sau trădători?

- Pot să vă dau mai multe exemple, dar să vedem mai întâi care era contextul general. Prin implicarea în Primul Război Mondial, suntem nevoiţi să semnăm Pacea de la Buftea-București, dar chiar şi chestia asta are nişte efecte pozitive. Fără Armistiţiul semnat la Buftea şi Pacea de la Buftea-Bucureşti, noi nu aveam cum să dislocăm de pe front câteva divizii pe care să le trimitem în Basarabia, să o pacificăm şi să o alipim. România nu putea să lupte pe două fronturi. Deci fără Armistiţiul cu Puterile Centrale şi Pacea de la Buftea-Bucureşti - sigur, un episod negru din istoria României - am fi privit probabil pe geam cum fraţii noştri din Basarabia erau realmente asasinaţi şi violaţi de către trupele bolşevice anarhiste. În 1917, România putea să aleagă o rezistenţă eroică, dar, foarte probabil, am fi privit pe geam cum fraţii noştri din Basarabia, cel puţin elitele care au dorit Unirea, ar fi fost asasinate una câte una. Intrarea României în Primul Război Mondial a fost o decizie genială prin consecinţe. La momentul respectiv însă, nu toată elita politică românească a avut această opţiune, au fost şi alte opinii.

Foto: Ioan Slavici a fost spionul nemților

- Evenimentul zilei: Revenind la trădători...

- Bogdan Bucur: În primul rând sunt românii care colaborează şi publică în Gazeta Bucureştilor, în organele de presă obediente nemților, armatelor Puterilor Centrale de ocupaţie. La această gazetă stipendiată cu bani din Germania, cu banii ocupantului, a colaborat o parte dintre jurnaliştii români, printre care Slavici şi Arghezi. În lucrare am publicat o notă a serviciilor secrete româneşti în care la poziţia 20 îl găsim pe Ioan Slavici ca fiind spion. E trecut direct ca spion în favoarea germanilor! În cazul lui Slavici trebuie spus, sunt oameni care se orientează după cum bate vântul şi alţii care rămân constanţi în opinia lor. Slavici a rămas pro-german, el nu s-a sucit ca alţii, numai că între timp Germania a devenit ocupant în România. E una să fii pro-german într-o Românie liberă, ceea ce este o opinie absolut ok, dar în momentul în care Germania devine ocupant în România şi tu serveşti interesele germane asta se încadrează în codul penal la trădare.

- Deci Slavici poate fi considerat un trădător...

- A fost şi acuzat de asta, dar rămâne totuşi consecvent. O problemă morală mai gravă este în cazul mitropolitului primat al ţării, al Ungro-Vlahiei, Conon Arămescu-Donici, care în timpul luptelor absolut eroice duse de armata română la Mărăşti- Mărăşeşti-Oituz în vara lui 1917 semnează o proclamaţie, pe care am publicat-o în carte, în care, sub cuvinte creştineşti şi sub pretenţia bunului duhovnic, invită practic armata română la predare în faţa inamicului şi la abandonarea luptei. Ceea ce este, în forma lui clasică, un act ruşinos. N-am cuvinte să-l calific altfel. N-aş califica în acelaşi mod reacţia elitei politico-ecleziale din Transilvania. Ştefan Cicio Pop, Vaida Voievod, Teodor Mihali - este întreaga listă de deputaţi dietali în Parlamentul de la Budapesta. Întreaga elită eclezială, ortodoxă şi greco-catolică din Transilvania, care îşi afişa pur şi simplu fidelitatea faţă de patria maghiară şi împăratul austriac. Declaraţiile lor sunt explicite, iar unele dintre ele, în opinia mea, sunt scandaloase. Problema este că poţi să-ți declari loialitatea în mai multe feluri, dar depinde cum o spui. Un alt nume este cel al episcopului Miron Cristea, viitorul patriarh, şi care de asemenea ridică această problemă pe care trebuie să o acceptăm. La momentul respectiv era episcop de Caransebeş. Episcopul Miron Cristea, în 16-29 august 1916, îşi declară loialitatea faţă de Austro-Ungaria şi spune că toţii fiii din eparhia lui vor lupta cu îndârjire pentru Împărat.

„Manifestaţiunea patriotică a românilor din Ungaria”

- Uluitor!

- Dintre toate, însă, cel mai obraznic este acest document „Manifestaţiunea patriotică a românilor din Ungaria”, care este semnată de aproape 200 de nume, care acum nu mai spun nimic, e adevărat. Dar atunci, oamenii aceştia erau tot ceea ce avea mai bun Transilvania. Oamenii aceştia sunt nişte cetăţeni onorabili care aveau să fie în România interbelică directori de licee, prefecţi de judeţ, au ajuns prin ministere... Oameni cumsecade, oameni cu doctorate luate la Budapesta sau la Viena, că aşa erau vremurile. Trebuie spus că şi Bisericile Ortodoxă şi Greco- Catolică aveau anumite burse de sprijin bănesc pentru fiii lor întru credinţă, fiii lor spirituali din episcopie. Nu îi trimiteau să îşi facă doctoratul la Universitatea din Bucureşti sau la cea din Iaşi, îi trimiteau la Universitatea din Budapesta şi din Viena. Acest document este un pic obraznic, el conţine nişte note mult prea dure.

- Mai exact?

- Păi, să vă citez: „Ca reprezentanţi chemaţi ai românilor de sub Sfânta Coroană ungară, în numele românimii din patrie, respingem cu cea mai mare tărie afirmaţia că noi am trăi sub o domnie străină. Noi, românii, suntem cetăţeni liberi şi egali îndreptăţiţi patriei ungare. De secole este legat poporul român din Ungaria cu cea mai mare credinţă şi iubire de pământul patriei noastre, iar credinţa faţă de persoana unsă a domnitorului nostru şi faţă de prea-luminata clasă domnitoare este o tradiţie nobilă şi sfântă. Pătrunşi de aceste înalte sentimente au luptat. Nu este străină, deci, pentru noi, domnia de sub Sfânta Coroană ungară. Nu vrem să ştim nimica de promisa eliberare, ţinem cu tărie la inviolabilitatea patriei noastre ungare. Noi, românii din Ungaria, ţinem cu tărie ca să trăim sub domnia Sfintei Coroane ungare”. Este explicit. Este obrăznicie şi este exagerat. Şi este semnată de întreaga elită românească din Transilvania!

- Le era teamă să nu îşi piardă avantajele?

- Sigur că da. O să mă întrebaţi ce s-ar fi întâmplat dacă nu semnau. Unii au fost arestaţi, dar nu puteai fi acuzat direct de trădare. Puteai să nu o faci, dar deveneai automat suspect. Oamenii sunt aşa cum îi ştim, şi în istorie, ca şi astăzi, laşi. Nu putem să reproşăm nimănui că e laş, lipsa de eroism sau de vitejie. Ei nu trebuie consideraţi ca trădători. Populaţia în cvasi majoritatea ei a susţinut demersul României de a intra în război de partea Antantei. În schimb, elita politică şi intelectuală, care înseamna câteva sute de oameni, avea opiniile divizate. Exista o majoritate în favorea Antantei, dar exista o voce puternică şi în favoarea Puterilor Centrale. În contextul epocii, opţiunea pentru Austro-Ungaria şi Germania nu era una deranjantă din punct de vedere moral sau de un alt fel. Ba mai mult decât atât, părea să fie şi în firescul lucrurilor. Să nu uităm că la 1916, din punct de vedere militar, exista un oarecare avantaj în favoarea Puterilor Centrale. România era o ţărişoară în formă de „L”, iar la vest de România era o chestie uriaşă, o pată mare pe hartă numită Imperiul Austro-Ungar şi Imperiul German. Dacă te uiţi la această imagine îţi dai seama cât curaj a avut această ţară şi mai ales Regele Ferdinand. Jurnalele Reginei Maria arată sacrificiul pe care l-a făcut acest om faţă de sine însuşi, pentru că el ştia că, dacă intram în război cu Austro-Ungaria, automat eram în război şi cu Germania, care era patria lui. De asta şi Ferdinand a rămas în istorie şi va rămâne ca „Cel Loial”, cel leal intereselor româneşti.

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate