Liviu Dragnea nu prea înțelege ce i se întâmplă. A pierdut totul fără să câștige nimic. A luat un PSD mare, popular, câștigător în alegeri și l-a transformat într-un PSD mare, nepopular, simbolul hoției în Europa. Cum se simte liderul PSD, nici nu vreau să mă gândesc! Un top al prostiilor pe care le-a făcut liderul PSD nu e dificil de făcut.

Liviu Dragnea și greșelile lui pot constitui de acum încolo un caz-școală despre cum nu trebuie gestionată o situație de criză. Era evident că sutele de mii de oameni care au ieșit în stradă nu au făcut-o în urma unui simplu proces de manipulare, oricât ar plăcea cuiva teoria conspirației, ci au făcut-o în urma unui sentiment de revoltă.

Ce poți comenta, ca ziarist, când vezi un miting de amploarea celui din București, plus restul țării, seară de seară, decât să spui că în mod evident asistăm la o greșeală majoră a Guvernului?

Acum pentru că se intră într-o perioadă de acalmie, după decizia anunțată de premierul Grindeanu de a abroga OUG 13, ne putem uita la ceea ce s-a întâmplat.

Dar mai ales de ce s-a întâmplat.

Iată câteva observații privind greșelile lui Dragnea & Co:

1. Aroganța de a crede că victoria în alegeri îți dă dreptul să faci orice. 

O atitudine pe care am întâlnit-o la toți oamenii politici care au câștigat alegerile cu un scor confortabil. Ca ziarist, prima dată am văzut-o la Emil Constantinescu, proaspăt președinte, care a numit consilier la Cotroceni pe băiatul unui om care-i condusese campania electorală și care era deja numită consilier prezidențial. Cu alte cuvinte, nepotism 100 la sută, în ciuda promisiunii celor 15.000 de specialiști. Atacat de presă, Constantinescu a răspuns dur. Redau din memorie: Am suficient sprijin popular ca să-mi permit o asemenea numire! A doua oară am întâlnit-o la instalarea guvernului Năstase, în calitate de consultant, când Mugur Ciuvică a fost ridicat de pe stradă pentru că scrisese un manifest-pamflet împotriva primului-ministru. Nu vreau să povestesc discuția pe care am avut-o atunci, dar am înțeles că Puterea este un drog, pe care toată lumea din jurul tău are grijă să ți-l admnistreze. Cu cât ești mai sus, cu atât primești doză mai mare! Asta i s-a întâmplat și lui Liviu Dragnea: a confundat voturile cu sprijinul popular!

2. Lipsa dezbaterii publice pe schimbarea Codului Penal a dat sentimentul unui șmen.

Se spune că o operațiune care începe prost nu se poate termina decât dezastruos! Din momentul în care guvernul Grindeanu a luat decizia să facă modificările la Codul Penal fără o consultare publică, prin OUG, a plecat pe un drum greșit! Teatrul jucat de membrii executivului în fața lui Klaus Iohannis la ședința de guvern la care acesta a participat, a fost de rău-augur, pentru că s-a văzut ulterior că textul ordonanței conținea data de 18 ianuarie, exact ziua în care Grindeanu susținea că nu avea de gând să aprobe modificările. A fost primul semn că se punea la cale un șmen. Iar Klaus Iohannis a simțit că are prilejul să se urce pe un val popular și a făcut-o la modul cel mai profesionist cu putință.  Greșelile PSD & Guvern au continuat, alternând negările cu acțiunile, de nu mai înțelegea nimeni despre ce este vorba. Simularea dezbaterii publice la Ministerul Justiției a confirmat temerile celor care susțineau teoria șmenului. Aprobarea, seara târziu, a OUG 13 și publicarea în Monitorul Oficial în aceeași noapte a declanșat dezastrul. 

3. Absența unor purtători de mesaj credibili

Obsesia controlului pe care am văzut-o la Liviu Dragnea a depășit granițele unui comportament normal. Din câte mi s-a povestit, din interiorul PSD, nimeni nu poate da o declarație fără acordul său. Asta a făcut ca premierul Sorin Grindeanu și membrii cabinetului să nu poată comunica, atunci când poate că au vrut, și să refuze să mai iasă în apărarea OUG, atunci când li s-a cerut. Dacă o să numărați purtătorii de mesaj ai PSD și Guvern o să vedeți că au fost invariabil aceeiași: Codrin Ștefănescu, Șerban Nicolae, Eugen Nicolicea, (spre final) și Olguța Vasilescu. Guvernul nu a avut purtător de cuvânt, PSD nu are purtător de cuvânt, principalul purtător de mesaj a fost Liviu Dragnea, care l-a însoțit pe Sorin Grindeanu în momentele comunicaționale importante. Numai că Liviu Dragnea avea o problemă: OUG 13 era în beneficiul lui, sau cel puțn acesta era mesajul pe care îl receptau sutele de mii de oameni. Deci nu era deloc credibil.

4. Căutarea bunăvoinței Sistemului

Spovedania lui Sebastian Ghiță a scos la iveală o situație extrem de importantă: în Sistem era ceva greșit! Ceea ce știam despre Binom se dovedea a fi doar vârful icebergului. Timp de câteva săptămâni, înaintea protestelor populare, emisiunile TV erau pline de dezvăluiri despre o încrengătură de tip mafiot între SRI - DNA - Justiție. În loc să plece în explorarea problemelor reale din Sistem, cu ajutorul comisiilor parlamentare, Liviu Dragnea a crezut că poate juca rolul de arbitru și, eventual patron al Sistemului, numai că aceștia nu aveau nevoie de protecția lui. Pentru că după cum îmi spunea un prieten mai bine informat: Nu poți să bei șprițuri cu băieții din Pădure, după care să faci politică împotriva intereselor lor! Alina Mungiu a intuit ceva atunci când a scris că SRI se află în spatele declanșării protestelor. Numai că nu a fost numai SRI. A fost și SIE, plus ceva rezerviști, și serviciul secret al MI. Care s-au ocupat de aprinderea fititlului, nu de întreținerea focului. Asta a făcut-o cu brio Liviu Dragnea!

5. Declarațiile provocatoare.

Aici pot intra piruetele semantice ale lui Dragnea, cea mai interesantă fiind din 26 ianuarie: "În subiectul ăsta trebuie să vorbiţi cu Guvernul. Cu premierul şi cu ministrul Justiţiei. Şi eu m-am uitat cu foarte multă curiozitate, după ce m-am întors din America, n-am înţeles foarte mult, exact ce vor să facă, aştept şi eu să văd totuşi o linie clară. Nici nu am vorbit cu ei şi nici nu vreau să vorbesc cu ei acest lucru". E doar una din ele, nu are rost să le reproduc pe toate, dar citind-o ai sentimentul că cineva te ia de prost! Poate că dacă aceste fraze le spuneau Petre Țuțea sau Emil Cioran, avea o valoare filosofică, dar așa au doar valoarea unui bullshit, ca să-l citez din nou pe Liviu Dragnea. Sutele mii de oameni nu au acceptat să fie luați de proști. 

6. Controlul excesiv asupra guvernului

Această greșeală, pusă în legătură cu cea de la punctul 3, ne arată capacitatea limitată a actualului leadership pesedist de a asigura o guvernare profesionistă. Tot ceea ce am văzut în materie de decizie și comunicare a fost rezultatul unor bâlbâieli, pentru că treaba lui Sorin Grindeanu & Co a fost aceea de a se gândi mai întâi ce va spune Liviu Dragnea și apoi la consecințele acțiunilor faptelor lor. Iar asta a costat timp. Lungile tăceri venite din partea executivului au lăsat loc dezvoltării unei retorici prezidențiale, care a acaparat atenția publicului. 

7. Subestimarea lui Klaus Iohannis

Clasica subevaluare a adversarului a contribuit major la înfrângerea PSD & Guvern. Și-au închipuit că Rața Mecanică, așa cum îl alintă Ion Cristoiu, va fi un lider slab, incapabil să se opună inițativelor unui Parlament și Guvern puternice. Numai că Iohannis începuse să-și arate calitățile nebănuite (până atunci) de comunicator și strateg din faza nominalizării primului-ministru, când aproape că se ruga să fie suspendat. Era un semn că cineva, SRI - SIE- consultanți străini, stăteau în spatele Președintelui. Și nu aveau de gând să plece fără să marcheze o victorie. Un semn pe care numai Liviu Dragnea nu l-a văzut. Sau nu l-a înțeles. E mult de scris despre modul în care a gestionat Klaus Iohannis această criză, dar trebuie spus că a avut multe clase peste Dragnea, Grindeanu sau oricare alt pesedist.

8. Evitarea discuțiilor asupra abuzurilor Sistemului.

Liviu Dragnea a impus o tăcere aproape totală asupra cazurilor flagrante de abuz dovedite de instanțe în ultimele luni. A evitat să se pronunțe și a blocat orice dezbatere parlamentară asupra modului în care s-a ajuns la construcția unui Sistem care face dosare după culoare politică sau interese de afaceri. Cred că s-a încrezut prea mult în asigurările pe care le-a primit de la Eduard Hellvig că lucrurile se vor așeza într-o matcă de normalitate, picând ca ultimul începător în capcana întinsă. Să crezi că SRI și SIE vor acționa altfel decât în sprijinul Președintelui este o dovadă de naivitate greu de explicat. Măcar prin prisma faptului că Liviu Dragnea avea o relație istorică cu această instituție, prin Vasile Dâncu și Florian Coldea, fără să luăm în calcul prietenia cu Hellvig de pe vremea când erau secratri generali la PSD și PNL. 

9. Lipsa unei strategii în Parlament.

Una din regulille unei dezbateri politice este "Frame the debate". Adică cine hotărăște despre ce discutăm, a câștigat dezbaterea. Dragnea, Tăriceanu, Grindeanu, Iordache, sau cine mai vreți voi au pierdut dezbaterea publică și instantaneu orice suport popular atunci când s-a început discuția asupra modului hoțesc în care s-a discutat, aprobat și publicat OUG 13. Dacă ar fi lăsat ca această dezbatere să se poarte în Parlament, după cum mărturiseau într-o pauză publicitară doi deputați din partide cu păreri diametral opuse, toate modificările ar fi trecut în unanimitate prin comisiile de specialitate. Pentru că în mare parte acestea vizau aplicarea deciziilor Curții Constituționale în privința a peste 50 de articole din Codul Penal și Codul de Procedură Penală. Nu vorbim despre definirea abuzului în serviciu, ci despre restul. 

10.Lipsa unei strategii care să se opună tăvălugului Președinție - SRI - DNA - CSM.

Nu există decizii de asemenea anvergură luate peste noapte. A fost o bătălie politică pe care PSD & Guvern au pierdut-o la scor. Au reușit să trezească sute de mi de oameni, să-i facă să iasă în stradă, creând un curent greu de uitat. Ceea ce s-a întâmplat în ultimele două săptămâni arată clar că lipsa unei strategii, dar și a unor pași tactici meniți să pregătească modificările au aruncat în derizoriu tot ceea ce s-a spus despre realitățiile României în ultimele luni. Din nou, oamenii s-au împărțit în albi și negri, deși viața tuturor este formată din nuanțe de gri. Sper să nu aud PSD & Guvern plângându-se de diversiuni, dezinformări, lipsă de credibilitate, pentru că acesta ar fi semnalul final al unei impotențe politice cronice.

Cel mai corect ar fi ca Liviu Dragnea să iasă și să spună public: Îmi pare rău, am greșit!

De-abia atunci s-ar încheia decalogul greșelilor prostești!

P.S. Simt nevoia să precizez încă o dată: siteul danandronic.net nu-mi aparține și nu prezintă articole scrise de mine sau opinii mele. Este doar o dovadă de ticăloșie sau prostie.