Editura Evenimentul si Capital

Interviu EXCLUSIV EVZ. Tinerețea lui Ion Caramitru: Am luat prima oară contact cu SECURITATEA la șapte ani și, ultima oară, acum șapte sau opt ani

Ion Caramitru
Autor: | | 20 Comentarii | 5397 Vizualizari

Ion Caramitru are o viață impresionantă. Majoritatea românilor sunt familiarizaţi cu ce este mai vizibil din existenţa lui. Toată lumea ştie ce rol a avut el în decembrie 1989, sau că a fost ministrul Culturii şi că, în prezent, este directorul Teatrului Naţional, ofițer de Onoare al Ordinului Imperiului Britanic (decorat în 1995 de către Regina Elisabeta a-II-a a Marii Britanii și Irlandei de Nord) sau Cavaler al Ordinului Literelor și Artelor (Franța 1997). Toată lumea l-a văzut în zeci de filme şi în mult mai multe piese de teatru. Doar prima parte a vieţii lui este mai puţin cunoscută. Ne propunem să v-o prezentăm.

- EVZ: Ce mai sunteți astăzi?

- Ion Caramitru: Sunt de toate, sunt actor, regizor, pieton, merg şi cu maşina, sunt manager, asistent social, prieten şi am şi duşmani.

- Dacă ar fi să o luăm din urmă, la ce țineți cel mai mult?

- Ţin la meseria mea, de actor, la uneltele mele şi tot la ce ţine de teatru, fac şi regie când pot. Este o meserie pe care miam dorit-o iniţial, dar nu am putut să ajung la ea. Când am dat eu la Institut se opriseră cursurile de regie, dar, ulterior, am făcut cursuri de specialitate la universitate. Timpul pe care l-am avut și îl am la dispoziţie pentru punerea în scenă este mult mai mic decât cel pentru a juca şi nu am o producţie ieşită din comun în materie de regie. Totuşi, am montat în ţară şi în străinătate. Am montat în Japonia trei spectacole, două de Shakespeare şi unul de Eugene Ionescu, am montat în Irlanda de Nord, la Sofia, la Constanţa şi la Bucureşti, am montat la Teatrul Bulandra şi la Teatrul Naţional.

O familie de oameni harnici și persecutați

- Știu că ați avut o copilărie și o familie formidabile. Dacă puteți să ne povestiți câte ceva...

- Sunt dintr-o familie de aromâni, de fârşeroţi, cum se numesc ei, apropos de împărţirea pe regiuni în Balcani , unde ei luau numele în funcţie de localitatea unde se arondau. Şi din partea mamei, şi din partea tatălui, familii serioase…

- Pline de artiști?

- De oameni muncitori, intelectuali la prima generaţie, cum a fost bunicul meu care a fost învăţător, plătit de statul român pentru a întreţine şcoli în satele de aromâni din Balcani, în special în zona fostei Macedonii cu capitala la Salonic, până la dezmembrarea Imperiului Otoman. După care, statul acela s-a desfiinţat şi teritoriul a fost împărţit între albanezi, greci, bulgari, sârbi, iar ai mei au fost obligaţi să părăsească zona din pricina unui pericol uriaş de a fi exterminaţi dacă şi-ar fi păstrat identitatea românească. Şi atunci, în 1925 sau puţin înainte de asta, bunicul meu matern a făcut parte din delegaţia românilor care au venit la Bucureşti şi au negociat cu Guvernul revenirea în ţara- mamă şi au fost colonizaţi în Cadrilater în 1925, unde au stat până în 1940 când, prin efectul pactului Ribbentrop- Molotov , s-a cedat Cadrilaterul Bulgariei, ca şi Basarabia Uniunii Sovietice. Drept care, pentru a treia oară, pentru că lăsaseră totul în fosta Macedonie, în Grecia actuală, veniseră în Cadrilater, o luau de la început, 15 ani au muncit, au câştigat, unii dintre ei au făcut avere, statul român le-a recunoscut cetăţenia română imediat, au fost împroprietăriţi şi nu oricum, hectare multe de teren arabil. Apoi, în 1940, au lăsat totul ca să vină în ţară după ce statul bulgar răscumpărase gospodăriile, terenurile şi chiar şi recoltele. Statul român preluase toţi aceşti bani, urmând să îi împartă cum se cuvine. Numai că România intră în război, totul se dă peste cap, războiul se termină cum se termină, nu s-a mai dat nici o despăgubire, pierzându-se totul şi a doua oară. Abia recent a apărut o lege de despăgubiri tardive, la care am lucrat și eu, care a dat celor păgubiţi cam câte zece hectare, sau contravaloarea lor unora, cum ar fi fost tatăl sau bunicul meu, care avuseseră mult mai mult, peste 200. A fost doar o recunoaștere de principiu a acelei moșteniri. Revenind în țară, peste câțiva ani s-a instaurat regimul comunist. În 1947 se petrecea abdicarea Regelui și comunizarea României. Și au intrat și în pușcăriile comuniste, considerați majoritatea ca mici burghezi, ca exploatatori.

- Familia dumneavoastră a avut de suferit?

- Așadar, ajungând în țară, au fost hăituți și încarcerați marea lor majoritate pentru acuzația de mici burghezi, ascunzători de valori, după naționalizare. Tatăl meu a stat aproape nouă ani, în trei etape, în pușcărie. Printre alte chestiuni care i se cereau era și o găleată cu cocoșei, pe care nu am avut-o niciodată. Toți au tras ,toți ai mei au stat în pușcărie. Cu excepția mea, care eram prea mic…M-am născut în București, pe strada C.C.Arion, pe lângă Gara de Nord. În 1948 ne-am mutat pe strada 11 iunie, pe lângă Parcul Carol.

- Cum ați simțit în copilărie persecuțiile politice?

- Primul meu contact cu Securitatea s-a întâmplat atunci când aveam şapte ani şi jumă-tate. Au intrat noaptea peste noi, au spart uşile, au făcut percheziţie, i-au scos din pat pe mama şi pe tata şi pe sora mea, care-i mai mare cu 9 ani şi jumătate. I-au luat pe toţi. Unul a zis să mă ia şi pe mine. Ăla m-a întrebat câţi ani am şi, când a aflat, m-a lăsat acasă. Casa era făcută zob. Ţineam minte , din fericire, un număr de telefon al mătuşii mele, sora mamei…

-Aveați telefon, erați bogați?

- Păi eram , nu v-am spus. Au venit cu ceva bani din Cadrilater. Tata şi cu bunicul, cu banii pe care-i mai salvaseră, închiriaseră un magazin pe strada Gabroveni, unde vindeau ţesături, magazin care, evident, s-a naţionalizat şi el.

- Ultimul contact cu Securitatea când l-ați avut?

- Ultimul contact direct a fost un mail de ameninţare, acum şapte sau opt ani, după ce anunţasem în clar că securistul teatrului nostru, până în 1989, este pe lista Eroilor Revoluţiei cu toate drepturile de rigoare. L-am văzut pe o listă publicată în ziarul România liberă şi am luat atitudine. Apoi am primit o ameninţare fără voal.

„Toată familia mea cânta”

Loading...
Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: EVZ Special

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate