Editura Evenimentul si Capital

„Țiganca”, fata de suflet a lui Brâncuși

Lizica în costumul pe care Brâncuși l-a creat special pentru ea FOTOGRAFII DIN VOLUMUL „LIZICA CODREANU. O DANSATOARE ROMÂNCĂ ÎN AVANGARDA PARIZIANĂ”,EDITURA VELLANT
Autor: | | 0 Comentarii | 1251 Vizualizari

Marea pasiune a Lizicăi Codreanu era dansul. Într-o zi a plecat la Paris, să-și desăvârșească arta. Acolo l-a întâlnit pe Brâncuși

A devenit copilul de suflet al sculptorului. A fost muză și obiect, fetița lui și fluturele care dansa printre blocurile de piatră din atelierul lui Brâncuși. Maestrul a poreclit-o „Țiganca”.

În Micul Paris

Lizica e celebră. Poate datorită dansului său, poate datorită întâlnirii cu Brâncuși. Eliza s-a născut la 30 iunie 1901 la Bucureşti, în familia avocatului Ion Simion(escu) Codreanu . Sunt opt copii. Toată viața va fi apropiată de sora sa Irina. În vremea aceea „Se obişnuia ca familiile de magistraţi, de medici sau de proprietari avuţi să primească şi să organizeze în casele lor serate artistice, influenţate mai ales de viaţa culturală franceză. Bucureştiul acestui început de secol XX este supranumit «micul Paris»”, scrie Doina Lemny (cercetător la Muzeul Naţional de Artă Modernă, Centrul Pompidou, Paris), în cartea „Lizica Codreanu. O dansatoare româncă în avangarda pariziană”, apărută la Editura Vellant. Lizica și Irina aveau suflete de artist. Au urmat cursurile Școlii de Belle Arte, din București. Irina a devenit sculptor, Lizica a vrut să danseze. În 1918 începe să fie solicitată de teatrele din București. România era după război, iar Lizica se implică în acțiuni caritabile alături de Marioara Voiculescu, Constantin Nottara, Alfred Alessandrescu. Dar Micul Paris nu-i oferea acea magie și împlinire la care visa fata.


Constantin Brâncuși



La Paris!

Cu îndrăzneală, singură, a plecat la Paris, unde a ajuns la 19 iunie 1919. Nu se înghesuia nimeni să o ajute. În toamnă ajunge și Irina. Venise cu gândul că în Capitala Franței va întâlni magia dansului, dar Lizica este oarecum dezamăgită. Nu reușește să intre în acea lume pentru că ea e altfel, e independentă, are ideile sale. La un moment dat, se formează un grup de tineri artiști români: Lizica, Irina, compozitorul Marcel Michailovici. Tinerii se ajută, se susțin. Apoi soarta face ca Irina să îl cunoască pe Brâncuși, să-i ceară să o accepte ca discipol și, curând, atelierul lui Brâncuși devine cuibul tinerilor artiști români. Lizica, Irina şi Marcel vin la atelier ca în familie. Uneori le gătea chiar Brâncuși. Aici îl întâlnesc pe compozitorul Erik Satie. Lizica va cunoaște și alte personalități artistice importante ale Parisului. Cariera ei începe să crească.

Costumul

„(...) Lizica Codreanu ajunge vedeta unui spectacol intitulat Fragmente de dans, organizat în 23 mai 1922 la sala Pasdeloup.(..) Costumele, realizate de Alexandru Iakovlev şi de Adolf Feder (desenul lui A. Jakovlev folosit pentru ilustrarea programului seratei o înfăţişează pe Lizica într-una dintre poziţiile ei statuare îndelung studiate), ilustrează noua estetică a mişcării în care s-a angajat dansatoarea – noua estetică ce stă probabil la originea «privirii» lui Brâncuşi care o fotografiază în timp ce ea interpretează în atelierul sculptorului « Gymnopediile » lui Erik Satie. Brâncuşi îi compune, în logica noului său demers, un costum ritmat prin jocuri de linii, realizat din bucăţi de pânză cu model în dungi, prinse cu ace de siguranţă”, arată Doina Lemny.

Este o stea!

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Cultură

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate