Idiocrație. Cărțile ostracizate (III)
Deschizând cartea asta masivă poți să afli imediat ce gânduri bântuiau printr-o minte de, să zicem, acum 200-300 de ani. Așa de pildă, aici am citit că niște actori francezi...
idiocrație
Idiocrație: Cărțile ostracizate (II). Povestea fascinantă a „Originii românilor”
Pentru că literatura pe tema asta este timidă și puțină. Pentru că în lumea academică mereu a contat mai degrabă ce-au făcut alții decât ce-a făcut tribul nostru. Pentru că...
Idiocrație: Cărțile ostracizate (I)
Între plantele apotropaice, leușteanul ocupă un loc la fel de important ca usturoiul și pelinul, fiind folosit în multe elixire și în medicamente magice. Numită în limba veche a valahilor...
Superstiții culinare la început de an
Toate astea îmi aduc aminte de multe alte reguli, întărite, canonizate, perpetuate de-a lungul timpului și încă păstrate, unele dintre ele, în cărțile de folclor, în romane, ori pur și...
Amintiri în plină idiocrație. Ce beau românii de altădată în preajma sărbătorilor
Anul trecut pe vremea asta, scriam romanul Mâța Vinerii, încercând să-mi amintesc mâncărurile copilăriei, mai cu seamă acele elixire cvasi-medicinale, cvasi-vrăjitorești, care fierbeau cu năduf în ibricele, în ceainicele sau...
IDIOCRAȚIE. Sfârșitul școlii. Sfârșitul societății
Ultimele decenii au adus internetul și telefoanele mobile, iar ultimii ani - o societate paralelă. Câți oameni mai iau în serios istoria oficială? Școala? Statul? Mai este cineva atent la...
Idiocrație. „Gaudeamus-ul a devenit un loc în care diferite cumetre ale unor vagi și vremelnici stăpâni vin să-și arate fixativul de păr”
Printre idiocrațiile actuale se află și mica dictatură a cărților minore, a producțiunilor intelectuale plagiate și a altor strădanii fără valoare, dar promovate maxim și unanim. Editurile se mândresc cu...
Idiocratie. De la turmele de idioți cu creierele spălate la studentii sapientiali
O văd și-acum, exact cum am descris-o prin romanele mele, o femeie scundă, cu ochi scânteietori și principii de neclintit. Bunica-mea, Iozefina, a fost un dascăl pasionat, dar cu regret...
Idiocrație. Bunătatea învățătorului
Oroarea de ratare nu este decât o versiune a fricii de singurătate, mai precis de a nu avea niciun fel de public. Or, meseria de dascăl constituie cea mai ușoară...