De la Carol cel Mare la William Cuceritorul, monarhii au ales să fie încoronați în ziua Nașterii lui Hristos.

Crăciunul, din anul 336 d.Hr., a fost sărbătorit din anul 336, în timpul primului împărat roman creștin.De-a lungul Evului Mediu, la fel ca în antichitate, decembrie a fost o perioadă de festivități cu ocazia debutului iernii.

În antichitatea romană, erau sărbătorite Saturnalia și  Dies Natalis Solis Invicti, două sărbători dedicate zeilor păgâni Saturn, zeul timpului și al fertilității, și Sol, zeul Soarelui la romani.

Ambele festivități marcau solstițiul de iarnă. După ce creștinismul a devenit religia oficială a Imperiului Roman, sărbătoriile păgâne au devenit sărbători creștine, Dies Natalis Solis Invicti (ziua de nașțere a Soarelui Neînfrânt) a devenit Dies Natalis Christi (ziua de naștere a lui Iisus Hristos). Tradiția darurilor și a ospățurilor saturnaliene au fost preluate de creștini. Astfel, a luat naștere Crăciunul.

Carol cel Mare, încoronat ca împărat roman în ziua de Crăciun

În ziua de Crăciun, anul 800, Carol cel Mare, rege al francilor, este încoronat ca împărat roman de către Papa Leo al III-lea. Membru al familiei carolingiene, Carol cel Mare a fost fiul lui Pepin cel Scurt, regele francilor. După ce a moștenit tronul, i-a alungat pe longobarzi din nordul Italiei, a extins regatul franc în Bavaria, Saxonia și nordul Spaniei de azi și a răspândit creștinismul.

A realizat reforme în drept, administrație, organizare militară și cultură, marcând începutul Renașterii Carolingiene. Europa, după 400 ani de decădere, avea din nou un grad crescut de urbanizare, cultură și un sistem monetar.

Carol cel Mare, ca împărat roman, a fost considerat „părintele Europei” și chiar al Uniunii Europene pentru efortul de a uni Europa Apuseană. Imperiul Carolingian, deși s-a destrămat, din acesta au rezultat statele moderne de azi,  Franța, Italia, Belgia, Luxemburg, Țările de Jos și Germania, cele șase state fondatoare ale Uniunii Europene.

William Cuceritorul, încoronat ca rege al Angliei tot în ziua de Crăciun

În 911, regiunea Normandiei din nordul Franței de azi, care aparținuse Imperiului Carolingian, a fost cucerită de norvegieni vikingi, conduși de Rollo. El a întemeiat Ducatul Normandiei și astfel, a luat naștere poporul normanzilor, rezultat din încrucișarea genetică dintre norvegieni, franci și galo-romani.

Un secol mai târziu, Ducatul Normandiei era condus de William „Bastardul”, fiu al ducelui necăsătorit Robert I al Normandiei și al amantei sale, Herleva. William a cucerit comitatul Flandrei și a dobândit dreptul de moștenitor și pretendent la tronul Angliei de la regele Eduard Confesorul, vărul său primar.  Anglia era atunci populată de anglo-saxoni și invadată/colonizată de danezi.

Însă un alt pretendent i-a furat tronul Anglei - contele saxon Harold Godwinson, care și-a încălcat jurământul.  William a construit o flotă și a pornit la cucerirea Angliei în septembrie 1066. La 14 octombrie, William l-a învins pe Harold în bătălia de la Hastings, iar pe 25 decembrie, a fost încoronat ca primul rege normand al Angliei. Și-a extins controlul asupra întregii Anglii și a impus „Cartea Judecății de Apoi” pentru  recensământul populației și al terenurilor.

Alți monarhi care au fost încoronați în ziua nașterii lui Hristos

Otto al II-lea cel Roșu a fost încoronat pe 25 decembrie 980, ca împărat al Sfântului Imperiu Roman (care nu era nici sfânt, nici imperiu, nici roman, ci o confederație germană alcătuită din mai multe state,  cu monarhie electivă, și care s-a opus intervenționismului papal în afacerile interne. Împăratul german a continuat întărirea controlului asupra Germaniei și expansiunea către sudul Italiei. I-a dus mai departe munca tatălui său, Otto I cel Mare, primul împărat al acestui imperiu „roman”, în a subordona Papalitatea sub controlul imperial. A avut o domnie scură de 10 ani.

Baldwin I a fost încoronat ca primul rege al Ierusalimului, pe 25 decembrie 1100, după succesul dobândit în Prima Cruciadă de cucerire a orașului sfânt. Sub el, Regatul Ierusalimului s-a extins, capturând Arsuf, Cezareea, Acra, Beirut și Sidon.

Alți monarhi care au ales să fie încoronați în ziua de Crăciun au fost Roger al II-lea, regele Siciliei, în 1130, și Eric al V-lea al Danemarcei, încoronat ca rege în 1259.

De ce monarhii medievali alegeau ziua de 25 Decembrie pentru încoronare?

Motivul pentru care monarhii medievali alegeau ziua de Crăciun (ziua nașterii lui Hristos) pentru a fi încoronați era următorul: să dobândească ajutorul lui Dumnezeu și să primească suportul lumii creștine, condusă pe Pământ de către Papalitate.  Monarhul medieval, odată încoronat de Papă, devenea locțiitorul lui Hristos pe Pământ, la fel cum împărații romani se considerau locțiitorii zeului Jupiter.

Este extrem de probabil ca acești regi, sau oamenii care și-au scris legendele, să fi ales în mod conștient să fie încoronați în ziua de Crăciun. Cei care și-au sărbătorit încoronările pe 25 decembrie vor sărbători și nașterea lui Hristos, Mântuitorul omenirii și Regele Regilor. Acest lucru ar fi adăugat un sentiment de favoare divină guvernării lor și le-ar fi asigurat pretenția la titlul de rege sau împărat.

Semnificația sacră s-ar fi pierdut treptat, potrivit British Library.