Obosit de criticile care i s-au adus de-a lungul timpului, din cauză că n-a dus Argentina spre o victorie finală, Lionel Messi a decis să-și încheie cariera internațională la doar 29 de ani. Mulți alți mari fotbaliști au rămas cu gustul amar al eșecului, în competițiile inter-țări, pentru că nu au putut să câștige un trofeu care să conteze.

Lionel Messi a cedat nervos și a anunțat că renunță la echipa națională a Argentinei. Atacantul are 29 de ani și ar fi putut să continue fără probleme la prima reprezentativă cel puțin în perspectiva Campionatului Mondial din 2018, găzduit de Rusia. Însă, Messi nu a putut trece peste eșecul suferit de „pume”, în finala Copei America, contra reprezentativei din Chile (0-0 și 2-4 la penaltyuri). Mai ales că superstarul Barcelonei a fost ciritcat de multe ori, în „Țara Tangoului”, pentru că nu se implică suficient la prima reprezentativă.

O deziluzie uriașă a trăit Messi și în 2014, după ce naționala sa a pierdut finala CM din Brazilia, disputată contra Germaniei (scor 0-1). Dacă nu va reveni asupra hotărârii, vârful catalanilor va rămâne cu o mare neîmplinire: lipsa unui trofeu la nivelul competițiilor inter-țări. Mulți fotbaliști care au scris istorie pe teren au rămas cu vitrina goală, atunci când a venit vorba despre echipa națională.

Cap de listă la acest capitol ar putea fi regretatul Johan Cruyff. Olandezul a îmbrăcat tricoul „Portocalei Mecanice” în perioada 1966-1977 și a jucat finala Campionatului Mondial, în 1974, contra Germaniei de Vest. Deși au deschis scorul în minutul 2, batavii au fost învinși cu 1-2. În 1978, Olanda a jucat din nou finala (scor 1-3 cu Argentina), dar Cruyff spusese adio naționalei. A jucat 48 de meciuri și a punctat de 33 de ori.

Zico, supranumit „Pele alb”, a jucat un deceniu pentru echipa Braziliei (1976 – 1986), dar a prins perioada în care sud-americanii punctau doar la capitolul spectacolului. Zico nu a prins nici măcar o finală de Campionat Mondial și n-a bifat niciun succes final la Copa America. 48 de goluri a înscris Zico pentru Brazilia, în 71 de meciuri.

Roberto Baggio, unul dintre cei mai apreciați coordonatori din fotbalul mondial, a fost regizorul „Squadrei Azzurra”, în perioada 1998-2004. Fotbalistul a avut șansa de a deveni campion mondial, în 1994, la Mondialul din SUA, dar Italia a pierdut trofeul în fața Brazilie, scor 2-3 la penaltyuri. Lovitura decisivă a fost irosită chiar de Baggio. 56 de jocuri și 27 de goluri a adunat „Il Codino”.

Eric Cantona, unul dintre fotbaliștii cu mare greutate ai anilor ’90, a avut un lung șir de dezamăgiri în naționala Franței. A participat la Europeanul din 1992, acolo unde „cocoșii” n-au trecut de grupe și a ratat uluitor calificarea la Mondialul din 1994, după o înfrângere cu Bulgaria, pe „Parc des Princes”, scor 1-2. În acest timp, Cantona a făcut furori în Premier League, la Leeds United, apoi Manchester United. Între 1988 și 1995 a jucat „King Eric” pentru naționala din Hexagon. A punctat de 20 de ori în 45 de apariții.

Jean-Pierre Papin a fost coleg de generație cu Eric Cantona și a bifat și el aceleași dezamăgiri. Fostul atacant al lui Marseille, AC Milan și Bayern Munchen a înscris 30 de jocuri în 54 de meciuri, iar la Mondialul din 1986 a ajuns cu Franța până în semifinale.

Raul Gonzalez a fost liderul generației sale, atât la Real Madrid, cât și la reprezentativa Spaniei. Atacantul a fost o mașină de goluri, dar reușitele sale n-au ajutat naționala iberică să câștige vreun titlu european sau mondial. Abia după retragerea lui Raul, spaniolii au câștigat Europeanul din 2008 și pe cel din 2012, dar și Mondialul din 2010. Fotbalistul a evoluat 10 ani pentru „roș-albi” (1996 – 2006), în 102 meciuri, și a marcat de 44 de ori.

Garry Lineker a fost unul dintre cele mai importante vârfuri din fotbalul britanic. Atacantul a fost internațional englez între 1984 și 1992, a jucat 80 de partide, a punctat de 48 de ori, dar n-a rămas decât cu semifinala de la Mondialul din 1990, pierdută de echipa sa, în fața Germaniei de Vest, scor 1-1 și 3-4 dup loviturile de departajare.