Editura Evenimentul si Capital

Supermarketul – Catedrala țării de azi | ROMÂNIA LUI CRISTOIU

Ion Cristoiu
Autor: | | 4 Comentarii | 6200 Vizualizari

Cărucioare împinse solemn şi cumpătat de capi de familie cuviincios îmbrăcați. În jur, păşesc nevasta, bunica şi copiii. Dacă platforma e goală, copiii stau în cărucior, în picioare, ca manifestanţii duşi la o sindrofie comunistă. După încetineala cu care merg, ai impresia că urmeză un dric pe care e dus la groapă un neam drag.

Unele cărucioare deţin un soi de leagăn galben din plastic.

Mămica, trecută la cîrma atelajului, îl bîțîie a adormire și, din cînd în cînd, se apleacă spre puradel și-l țocăie matern.

Lucrătoare în vișiniu refac instantaneu rafturile golite în chip inevitabil.

Clienții sînt cei dintotdeauna:

Românii pentru care mersul la cumpărături echivalează cu mersul la Paris.

Dacă sînt bărbaţi singuri, primesc îndrumări de la neveste, prin telemobile, ce și cum să cumpere.

Dacă nevasta i-a lăsat de capul lor, studiază listele de cumpărături. Cineva încearcă o coadă de mătură. Un pensionar cu șepcuță gustă pe rupte din tăvițele oferite de niște june îmbrăcate în costum tirolez pentru a justifica brînza și cașcavalul oferite pe gratis.

 

*

 

Toate supermarketurile şi-au prelungit Programul obişnuit, acum, în prag de Sărbători.

Lumea cumpără, cumpără pe rupte, tot ce întîlneşte în cale de-a lungul, de-a latul culoarelor dintre rafturi.

Cumpără cu o furie ieşită din comun, explicată de psihologii preferaţi ai televiziunilor ca fiind Sindromul Apocalipsei.

— Bine, bine! zice moderatoarea, care tocmai a terminat de îndreptat sutienul de la spate, cu mîna, astfel încît să nu se vadă în direct, dar Apocalipsa nu se ştie sigur că vine. Paştele, da, se ştie sigur că va fi duminică. Data Apocalipsei e însă necunoscută.

— Aşa e! răspund psihologii, cu o anume condescendenţă, ivită din surpriza că mai sînt şi alţi inşi, în afara lor, care pricep cum stă treaba, numai că furia cumpărăturilor îşi are izvorul în presimţirea Apocalipsei de peste cîteva milenii.

Supermarketul din Marea Piaţă, cunoscută întregii ţări de cînd l-au dat la televizor, pentru că ploua pe rupte înăuntru, şi-a prelungit Programul pînă la 4 dimineaţa.

La două noaptea, hala plesneşte de cumpărători.

La case cozile se întind pe cîteva sute de metri.

Pe la două şi jumătate, casieriţa de la casa 14 clachează nervos. A intrat în tură roasă de gîndul că-n tot acest timp al ei o înşală cu vecina de la mansardă. A bătut atîtea cifre, a zis de atîtea ori, S-aveţi o noapte bună! că acum, ajunsă la capătul puterilor, explodează.

Închide casa, administrîndu-i un pumn zdravăn şi se aşează cu capul pe ea.

Clienţii, şi ei nervoşi de aşteptatul la coadă, se revoltă.

Strigă după şefi. Vine la faţa locului un agent de pază huruind pe rotile. Vine şi un aranjor de mărfuri, deşi nu-i nevoie de el, ascultînd muzică la căşti.

Din cabina ei, coboară însăşi şefa de tură.

La vederea ei, casieriţa izbucneşte în plîns.

Deschide casa şi scanează codurile bocind.

Cu o mînă plimbă aparatul peste cod, cu cealaltă se şterge la nas.

Clienţii, impresionaţi, s-au potolit.

Unii s-au apucat să mănînce ce au prin coşuri, atenţi să nu înghită eticheta, pe care o vor prezenta la casă pentru a achita produsele.

 

*

 

Pe banda ocupată în urmă cu cîteva clipe de o pungă cu peşti, un borcan cu untură şi cîteva suluri de hîrtie igienică, se vede un buchet de lalele, aşezat acolo cu infinită grijă de o doamnă care suferă de astm.

 

*

 

Culai Parvana şi-a găsit de lucru. Vîrît într-un ambalaj care imită tubul de pastă Colgate, trebuie să se plimbe prin hala uriaşă de la Supermarket, pentru o reclamă la cunoscutul produs.

Compania publicitară se referă  la chilipirul pe care-l face cumpărătorul luînd un tub de Colgate şi nu – să-i zicem – un tub de vopsea violet.

Dînd banii pentru un tub de Colgate, cetăţeanul sau, mai degrabă, vizitatorul supermarketului, are dreptul la o periuţă de dinţi. Pentru a convinge de asta, tubul trebuie să circule alături de periuţă.

Sub Periuţa de dinţi se afla Laura Stoichiţoiu, de 20 de ani.

Ca şi Culai, Laura e fericită că şi-a găsit de lucru.

A terminat Liceul teoretic din localitate, împinsă la aşa ceva de părinţi, pentru că ea ar fi vrut să se facă vînzătoare la Cosmetice.

Ce viaţă!

Înăuntru miroase frumos a doamne din Lumea înaltă!

Tu, vînzătoare, trebuie să fii tot timpul fardată, manichiurată, aranjată şi veselă.

Clientele sînt femei din lumea bună.

Fardate, depilate şi bine dispuse.

Cine dracu' intră supărată să-şi ia un parfum?!

Periuţa interpretată de ea are vreo doi metri.

Pe cele două găuri pentru ochi, ea îi vede pe toţi, fără ca aceştia s-o vadă.

Pentru că tubul şi pasta trebuie să fie mereu împreună şi, din cînd în cînd, să se ţină de mînă drăgăstos, cei doi s-au apropiat sufleteşte şi fiziceşte.

Au sfîrşit prin a se căsători.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate