Editura Evenimentul si Capital

Şuetă la un pahar de Fetească Albă cu Mircea Dinescu. Un siaj fermecător printre versuri, istorie, cratiţe şi politichie

Mircea Dinescu spune că şi într-o burtă de ştiucă există poezie. Aşa o fi ! FOTOGRAFII: MARIUS VLAD
Autor: | | 1 Comentarii | 3728 Vizualizari

Pe Mircea Dinescu poţi să-l placi sau nu. Dar, cu siguranţă, îl asculţi. Este, fără îndoială, cel mai bun produs al poeziei româneşti de la Nichita Stănescu încoace. Iar, dacă locul său în istoria literaturii române e asigurat de versuri, verbul acid al pamfletelor scrise de rebelul anilor ’80 îi face mare concurenţă liricii sale

Să stai la taclale cu Mircea Dinescu face cât un festival de poezie. Sau de artă culinară. Sau de incursiune în istorie. Oricum, n-ai cum să nu te simţi bine. L-am găsit pe poetul gurmand şi moşier, cum altfel, decât la cârciuma sa de pe strada Şepcari, din Centrul Istoric, botezată cioranian „Lacrimi şi Sfinţi”. Şi îi cam curgeau ochii artistului în bucătăria locandei, de la ceapa prăjită care sfârâia, la foc iute în tingirile de cupru. „Proprietarul de poduri” tocmai trudea cu un linguroi de lemn prin burta unei ştiuci măricele, aşa, la vreo patru kile. Îi scotea icrele cu o grijă de ginecolog. Mulţumit, la final, exclamă: „Fă, bă poză! Sunt primele icre de ştiucă pă anu’ ăsta!”.

EVZ: A durat aproape două săptămâni până ne-am întâlnit. Ba eraţi în Bucureşti, dar vă grăbeaţi, ba la Cetate, cu treburi domestice. Mi-aţi spus că, citez: „Nu-mi fac planuri. Trăiesc după bunul meu plac. Sunt un om liber!”. Nu e obositor?

- Mircea Dinescu: Lipsa de libertate este şi mai obositoare. Am întânit, cu ani mulţi în urmă, un scriitor sovietic care mi-a zis: „Anii trec foarte repede, în schimb clipele trec foarte greu!”.

- Cum se împacă poezia cu chifteluţele de gâscă, zacusca cu legume de Maglavit şi raţa pe varză călită?

- Mircea Dinescu:Caragiale a avut trei restaurante. Unul, Gambrinus, aici, în Bucureşti, altul la Buzău şi încă unul. Şi, nu i-a mers! Cre’ că era un gurmand, da’ nu şi un bucătar... Ceea ce la mine merge! Între poezie şi bucătărie e vinul, care le împacă foarte bine. Sper că-ţi aminteşti de chefurile lui Eminescu din bojdeuca lui Creangă. Seraficul şi romanticul Mihai Eminescu era un mare gurmand, iar Veronica Micle nu i-a gătit nicodată, nimic! Creangă, în schimb, şi-a luat nevastă gospodină... Poezia există nu doar pe hârtie, ci şi în silueta unei femei de pe stradă şi a unei gâşte la cuptor.

- Sunteţi cam singurul poet moşier din ţară, în momentul ăsta. E rentabilă afacerea de la Cetate? Aveţi chiar şi un festival de film cu accente gastronomice pentru oaspeţii plătitori.

- Mircea Dinescu: Moşier m-a poreclit Ion Iliescu, pe timpul când scriam pamflete contra lui. Dar trebuie să spun că io nu sunt lupta de clasă pe care vroia Iliescu s-o dezlănţuie împotriva mea. Asta pentru că cei 40 de angajaţi ai mei de la cramă şi de la Cetate sunt în relaţii mai bune cu mine decât cu fostul preşedinte. Nu văd în mine un exploatator ci, adesea, un tovarăş. De pahar...

„Să nu uităm că Trump şi-a tras nevastă din Europa de Est!”

- Unii spun că artiştii creează mai bine pe burta goală şi când suferă. Mai ţine, azi, povestea asta?

- Mircea Dinescu: E o teorie falsă pentru că dacă sărăcia ar produce poezie, România ar avea acum vreo cinci milioane de poeţi. Fără şomeri! Pe de altă parte, nici suferinţa nu produce genii, pentru că altfel spitalele de ofticoşi din ţară ar fi pline de „Tomaşi Meni” români!



- Marii şahişti se retrag din competiţiile importante la vârste relativ mici, 35-40 de ani. Până atunci dau cam tot ce pot. Sportivii, cu rare excepţii, se retrag tot devreme. La poeţi şi prozatori există limită de vârstă? Eminescu a murit la 39 de ani. Goethe a publicat prima carte la aceeaşi vârstă. Dacă Goethe ar fi murit la anii lui Eminescu, n-ar fi existat Goethe...

- Mircea Dinescu: Hai să-l amintim aici şi pe Rimbaud care şi-a terminat opera când Eminescu abia se apuca de scris. E adevărat că, în tinereţe, poezia îţi bate singură la uşă şi, uneori, dă năvală peste tine. La bătrâneţe, baţi tu la uşa ei şi vezi că abia se întredeschide...

- În America a venit la putere Trump. La noi, PSDul. Ne bagă în seamă Donald? Se bagă prea mult în seamă Dragnea?


FOTO; O pâine la ţest are lirica ei



- Mircea Dinescu: Trump e un biet copilaş faţă de PSD care, de aproape 30 de ani, conduce România! Iar Dragnea e o fecioară nevinovată faţă de Iliescu. Asta deşi, dacă l-aş asemui cu ceva, l-aş compara cu vulpea deşertului. Nu cu generalul, ci cu animalul! Şi să nu uităm că Donald şi-a tras nevastă din Europa de Est.

- Iohannis vrea un referendum pe tema amnistiei şi graţierii. Dragnea vrea şi el două plebiscituri. Unul pe tema ridicării imunităţii tuturor demnitarilor şi altul pe cea a familiei formată dintre un bărbat şi o femeie. Avem nevoie de votul popular pentru aceste trei teme de dezbatere? Să le luăm pe rând...

- Mircea Dinescu: Am impresia că prima frază spusă de Iohannis despre referendum este dacă am fi de acord cu lupta împotriva corupţiei. E ca şi cum ai întreba calul dacă vrea să mănânce ovăz. Am descoperit că, în ultima vreme, Iohannis are o dublură. E unul care dimineaţa ia la palme Guvernul şi altul care vine seara şi ceartă palatul Victoria. Altfel, mi se pare ridicol să faci un referendum în care să mă obligi pe mine să mă însor cu cine vrea Dragnea. În Orient, te poţi căsători şi cu o ţestoasă.

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Suete de colectie

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate