A trecut o săptămână de la anunțul făcut de Jean-Claude Juncker, potrivit căruia, la marea împărțeală a Bugetului UE post-Brexit, Comisia își pregătește dreptul de a suspenda plățile fondurilor europene către țările membre care încalcă statul de drept.
Vizate sunt, deocamdată, Polonia, mai ales, și Ungaria, dar nici noi nu ne simțim prea bine, și primul gând ne duce spre perspectiva Europei cu două viteze, în care exact țările estice ar putea fi lăsate de căruță. Rămâne să vedem, deși președintele Macron tocmai ne-a dat de înțeles că „lumea bună a UE” nu-și permite să-și frâneze înaintarea rapidă doar ca ne aștepte pe noi, întârziații.
Aici poate ar fi de discutat, apropo de cum se împart fondurile europene, dar și de comparat evoluția țărilor estice, raportându-ne la propriul punct de plecare, din momentul prăbușirii comunismului. Eu, unul, am ferma convingere că, față de 1989, când în România nu mai existau nici măcar croitori privați, am evoluat infinit mai mult decât Bulgaria, Ungaria sau Polonia, comparativ cu propriile lor momente zero, să le spunem! Și despre asta vom mai avea timp să vorbim, dar acum să revenim la statul de drept.
Există nenumărate definiții ale conceptului de stat de drept, apărut undeva, prin secolele XVIIXVIII, dar definitivat în accepțiunea zilelor noastre abia în secolul al XXlea, ca „Etat et droit”, la francezi, sau „Rechtsstaat”, la germani. Pe scurt, statul de drept modern presupune ca drepturile și libertățile individuale să fie garantate de stat, cel care trebuie să fie, totodată, garantul securității cetățenilor săi, prin instituții democratice. Cu precizarea esențială, mai ales la noi, că nici instituțiile statului nu se pot sustrage exigențelor dreptului!
Ne puteți urmări și pe Google News
Acestea fiind spuse, vă semnalez un material al „Deutsche Welle”, în care Horațiu Pepine are o observație foarte interesantă: „Ar putea să-i surprindă pe unii, dar, în opinia Comisiei de la Veneția, „stat de drept”nu înseamnă că procurorii au mână liberă să acționeze după bunul plac, ci înseamnă și o limitare a puterii lor”.
Nu știu dacă președintele Iohannis ascultă „DW” sau măcar citește ulterior comentariile prezentate de postul de radio internaţional al Germaniei, dar de astă dată chiar ar fi fost util și instructiv s-o facă, pentru că putea afla detalii oportune privind pozițiile Comisiei de la Veneția, pe care a anunțat că o va sesiza direct și personal. De altfel, măcar consilierii prezidențiali ar fi trebuit să-l informeze, dacă nu era la curent, că încă din 2016 Comisia de la Veneția a adoptat „Lista criteriilor statului de drept”, aprobată de țările membre ale Consiliului European, deci și de România. Or, apropo de independența justiției, acolo e lămurită și problema abuzurilor procurorilor , inclusiv a dosarelor întocmite „selectiv” adversarilor politici, aflați la putere.
Că președintele Iohannis refuză să comenteze imensul scandal al protocoalelor, care zguduie justiția română, e de neînțeles și de neacceptat, în condițiile în care șeful statului a declarat că respectivele aranjamente secrete n-au fost încheiate în mandatul său! Marea problemă care se ridică este însă că TOATE ACESTE PROTOCOALE AU FUNCȚIONAT în mandatul lui Klaus Werner Iohannis, ca un veritabil război politic, într-un stat care se dovedește polițienesc și care a condus la umilirea justiției române, chiar sub ochii săi și ai opiniei publice.
Or, spălându-se pe mâini de orice responsabilitate în acest plan, șeful statului și-a ignorat misiunea de a veghea la respectarea necondiționată a Constituției și la funcționarea corectă a autorităților statului! Rolul său de arbitru în marele scandal din justiție nu s-a exercitat decât prin aruncarea pisicii moarte în brațele celor care au semnat protocoalele și pe care i-a trimis, chipurile, să le explice, când e clar că nu mai e nimic de explicat și că totul trebuie curmat nu numai cu denunțarea înţelegerilor, ci cu asumări de responsabilitate, urmate de dosarele penale cuvenite!
Statul de drept din România e, de fapt, strâmb rău de tot, justiția e îngenuncheată, iar președintele țării trasează sarcini Curții Constituționale și-i recomandă să nu se grăbească, în așteptarea punctelor de vedere ale Comisiei de la Veneția. Cea care a lansat, încă din 2016, “Lista criteriilor statului de drept”!...
Recomandările noastre
