EPISODUL 5: Un mediator autorizat vorbeşte pentru EVZ despre percepţia românilor privind activitatea de mediere, aflată în fază de pionierat.

Campania "Stop justiţiei nedrepte!" continuă, astăzi, cu un interviu cu Radu Ionescu, mediator autorizat - specializat într-o activitate relativ ignorată în România, cu toate că a fost reglementată acum patru ani. Dacă ar fi luată în considerare, medierea ar elibera instanţele de o parte dintre procesele care, în prezent, grevează aparatul juridic. În loc să aştepte verdictul unor litigii care le risipesc timp şi bani, cetăţenii s-ar putea lăsa ghi daţi, prin asistenţă profesionistă, spre o înţelegere amiabilă.

În vârstă de 46 de ani, Radu Ionescu a obţinut prima dată acreditarea de mediator în 2005, urmând cursuri de specialitate la Bruxelles. A parcurs nenumărate stagii de pregătire în negociere, planificarea investiţiilor şi management, în SUA, Austria şi Marea Britanie.

EVZ: Ce poate face un mediator pentru părţile dintr-un proces şi nu pot face părţile însele? Radu Ionescu: În primul rând, stabileşte o punte de comunicare. Mediatorul e un releu de comunicare a tunci când părţile nu pot dialoga între ele. În al doilea rând, mediatorul are, sau trebuie să aibă, capacitatea de a ajuta părţile să negocieze. În general, oamenii ha bar nu au să negocieze. Chiar dacă pot comunica între ei, nu au capacitatea necesară de a ajunge la un acord.

Ce fel de cazuri se pretează cel mai bine la mediere? Nu există o ierarhie în acest sens. Singurele speţe care nu pot fi mediate sunt procesele penale în care, conform legii, înţelegerea părţilor nu anulează pedeapsa dată făptuitorului. Totuşi, în aceste speţe, prin mediere se poate rezolva partea de daune a procesului.

Cel la care mergeţi să-i propuneţi realizarea acestei "punţi de comunicare" nu vă percepe drept mesager al părţii adverse? Din punct de vedere al medierii, asta nu e foarte grav. Dacă are această percepţie, cum că aş fi partizanul părţii care m-a apelat mai întâi - ceea ce e un nonsens -, poate căuta alt mediator.

În cariera dumneavoastră, cel la care aţi fost trimis de un client, când i-aţi spus că sunteţi "mediator", nu v-a întrebat: "Cum adică"? În general s-a cam auzit de mediatori, deşi, ce-i drept, puţini ştiu ce este un mediator. Asta e principala problemă a sistemului. În funcţie de poziţia lor în sistem - clienţi, magistraţi, avocaţi sau notari - văd diferit medierea şi pe mediatori.

Majoritatea clienţilor dumneavoastră sunt oameni cu o cultură bogată de drept? Nu. Dimpotrivă! Oamenii de drept sunt antagonici medierii. Toată formarea lor, în tot ceea ce se numeşte drept, e argumentativă şi partizană. Ei bine, tipul ăsta de formare este diametral opus medierii. În mediere, este irelevantă poziţionarea, este irelevant cine are dreptate, potrivit legii. Important e ca părţile să se înţeleagă, cu amendamentul ca procesul-verbal de mediere să nu conţină o înţelegere care să contravină unei legi în vigoare.

TARIFE ŞI VULNERABILITĂŢI

"E o profesie liberală. Fiecare cere cât crede"

Din ce cauză medierea nu e mai bine pusă în valoare în România? Sunt motive diverse. Ca să fac o metaforă, aş spune că magistraţii sunt puşi în faţa unei biciclete pe care n-au mers niciodată. Toată lumea ştie că bicicleta funcţionează, dar, până te urci pe ea, ţi-e cam frică. Conform legii, mai nou, judecătorii sunt obligaţi să recomande medierea.

Iar avocaţii? După părerea mea, până acum, ei au fost cea mai importantă frână în calea medierii. Legea a fost întârziată aproape şapte ani, din cauză că, în opinia mea, parlamentul e plin de avocaţi. Văd în noi o competiţie. Ei nu privesc din punctul de vedere al clientului, ei privesc din punctul de vedere al controlului pe care îl au asupra sistemului. Aşa ajung să perceapă medierea ca pe o ameninţare.

Medierea îi exlude pe avocaţi? În niciun caz! Conform legii, avocaţii sunt foarte importanţi în cadrul medierii.

Cum sunt stabilite onorariile pentru mediatori? Medierea e o profesiune liberală. Fiecare îşi pune tariful pe care consideră că-l merită. În momentul ăsta, sunt mediatori care fac această activitate gratuit, doar ca să acumuleze experienţă. Eu, de exemplu, în funcţie de cazuri, lucrez cu peste 100 de euro/oră.

Prin procesul-verbal cu care se încheie medierea, părţile trebuie să promită că nu se vor mai adresa instanţei de judecată pentru soluţionarea aceleiaşi speţe?Din păcate, procesul-verbal de mediere nu are mare valoare juridică. El trebuie dublat fie de o hotărâre judecătorească, fie de un act notarial, ca să producă efecte. Între încheierea procesului-verbal şi pronunţarea hotărârii judecătoreşti ori semnarea actului notarial, apare un interval de timp foarte vulnerabil. Există riscul ca ambele părţi sau una dintre ele să se răzgândească. Când se întâmplă aşa ceva, şansele de reluare a procesului de mediere sunt foarte mici.

ACCELERARE

Brăila, Bihor şi Dolj, judeţe unde se cade la pace

Legea medierii a apărut în 2006. Ea defineşte medierea ca fiind "o modalitate facultativă de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate şi imparţialitate".

Elisabeta Ciucă, preşedinta Consiliului de Mediere, spune că, la nivel naţional, sunt în registraţi 1.800 de mediatori autorizaţi. Asta în condiţiile în care în 2008 - la momentul întocmirii primului tablou al mediatorilor din România - numărul acestora era de 308.

În plus, numărul litigiilor rezolvate prin mediere a crescut exponenţial după ce, în martie 2010, în lege, a fost introdusă o bligaţia judecătorilor de a îndruma părţile spre această alternativă de soluţionare a conflictelor.

Potrivit Elisabetei Ciucă, judeţele fruntaşe la capitolul proceselor stinse prin mediere sunt Brăila, Bihor, Dolj şi Iaşi. În Brăila, anul acesta, au fost soluţionate 1.000 de dosare prin mediere, în vreme ce, anul trecut, în absenţa ultimelor modificări legislative, doar 20 de dosare au fost soluţionate pe această cale.

În opinia lui Radu Ionescu, principalele avantaje ale medierii sunt economia de timp şi de bani. Un litigiu este soluţionat în maximum trei luni - perioadă pe parcursul căreia procesul judiciar se suspendă. Mai mult decât atât, în mediere nu e nevoie de costisitoarele rapoarte de expertiză pe care sentinţa procesului tradiţional se bazează.

Un alt beneficiu este acela că instanţele le restituie părţilor taxa de timbru dacă acestea decid să soluţioneze procesul prin mediere. "Spre deosebire de sentinţele judecătoreşti, procesul-verbal de mediere mulţumeşte, întotdeauna, ambele părţi. Paradoxul este că, în sala de judecată, de multe ori, şi cel care câştigă este nemulţumit de verdict şi face recurs", adaugă Ionescu. "După martie 2010, am înregistrat o creştere substanţială a numărului proceselor rezolvate prin mediere." ELISABETA CIUCĂ, preşedinta Consiliului de Mediere

SERIAL EVZ:

• CAMPANIE EVZ. Stop justiţiei nedrepte!
• EPISODUL 1: Refren din justiţia română: proces mic, travaliu mare
• EPISODUL 2: Un război în justiţie de-o seamă cu democraţia
• EPISODUL 3: "Politicienii parlamentari fac rău justiţiei prin legile pe care le dau"
• EPISODUL 4: Un proces mai lung ca viaţa