Editura Evenimentul si Capital

Ștefan Bănică Jr. : „Cu un scenariu bun, am putea face o continuare a filmului <>” | Vremea întrebărilor cu Robert Turcescu

Ștefan Bănică Jr.
Autor: | | 0 Comentarii | 3079 Vizualizari

Am vorbit mult cu Ștefan. Despre muzică, teatru, film, copii. Și chiar și despre politică. Ne-am întâlnit greu pentru că e foarte ocupat, lucrează de zor la o premieră pe scena Teatrului de Comedie, „La Pulce”, în regia lui Horațiu Mălăele. M-am convins din nou că nu acceptă jumătăți de măsură și că e hotărât să stea departe de compromisurile în care alunecă, din păcate, din ce în ce mai mulți artiști.

- Robert Turcescu: Ți se pare complicat să trăiești azi în România?

- Ștefan Bănică Jr.: E destul de greu să-ți faci meseria fără compromisuri, tot timpul trebuie să fii cu ochii în patru, să faci slalom, să te strecori pe lângă niște situații sau contexte în care n-ai vrea să apari.

- Faci „balet”…

- Da, un „balet” pe care l-am făcut tot timpul de-a lungul carierei mele, fiind foarte atent la ceea ce cred eu că e bine pentru mine și pentru publicul meu. În ultima perioadă, întradevăr, e un „balet pe poante” atâta timp cât se promovează nonvalori sau oameni cu probleme psihice. Să te folosești de ei ca să-i dai la televizor mi se pare revoltător! Mă țin cât pot de departe de genul ăsta de lucruri, care n-au nicio legătură cu meseria mea.

- Te-ai gândit vreodată să pleci din România?

- În anii ‘80, da, m-am gândit să plec, pentru că anii adolescenței mi-i petreceam ca într-o cutie, dar mi-am dat seama că, atâta timp cât vreau să fac o meserie ca actoria, nu e cea mai bună decizie. Teatrul se face în limba ta, oricât ai vrea să vorbești în altă limbă, tu oricum gândești în limba ta și apoi traduci. Pe urmă, e vorba de felul meu de a fi, sunt legat de locul natal, de prieteni, de atmosfera de aici.

- Cum te împaci cu atmosfera politică? Hai să facem un partid!

- Aș intra într-un partid numai dacă aș crede foarte tare într-o idee, dar, atâta timp cât sunt probleme din ‘90 încoace, care nu s-au rezolvat, nu văd rostul.

- Cine trebuia să rezolve acele probleme?

- Justiția. Există niște oameni, nume concrete, nu în general, care au făcut niște greșeli, care ne costă și astăzi, ca popor. Pentru asta trebuie să răspundă în fața legii. Sunt de acord că trebuie să vină cineva care să meargă până la capăt, dar, în general, oamenii care sunt valoroși în profesiile lor, oamenii cu capacități reale, se feresc tocmaI din acest motiv să intre în mocirla politică.

- Nu e o formă de lașitate? Simțim cu toții că lucrurile nu sunt în regulă, dar pe de altă altă parte nici n-am intra în politică să schimbăm ceva!

- Ai dreptate, dar schimbarea unei societăți nu se face prin mase, ci pornind de la individ. Ce pot să fac eu?! Dacă e gunoi, dacă sunt 2 milioane de hârtii pe jos, eu trebuie să-mi ridic hârtia și s-o arunc la coș, chiar dacă pare că este inutil. Dacă fiecare ar face asta, probabil că ar exista o schimbare clară. Pot să votez, pot să iau atitudine față de realitatea în care trăim. Și problema cea mai mare nu e că noi trăim în realitatea asta, dar și copiii noștri cresc în ea și trebuie să le oferim o alternativă, în așa fel încât ei să poată alege în drumul formării lor. Ca artist, am luat atitudine, nu am rămas indiferent la ceea ce se întâmplă în jur. Cântecul meu, „Protest”, e cel mai bun exemplu.

- Cât adevăr e în vorba „viață de artist, noaptea vesel, ziua trist”?

- E doar o metaforă. Actorii stau la șpriț după spectacol, mi s-a întâmplat și mie la începuturi, pentru că e o formă de refulare, după un spectacol trebuie să iasă din tine energia pe care ai acumulat-o și stai, discuți, te relaxezi. Statul la șpriț e un pretext. La fel de bine poți să stai pe o terasă și să citești o carte. Treaba cu șprițul merge mai ales când n-ai nicio altă responsabilitate și ești singur cu meseria ta, ești băiat tânăr, îți place viața și vrei să profiți de ea din plin. În momentul când intervin copiii, în primul rând, apoi căsnicia, o casă și așa mai departe, lucrurile astea nu mai pot funcționa chiar la fel.

- Te-ai cumințit?

- Nu neapărat, doar că nu mai simt nevoia…

- Și ce faci acum în locul șprițului de după spectacol?

- Păi, vin acasă sau mă mai văd cu niște prieteni apropiați sau cu copiii mei, dacă nu s-au culcat până ajung eu acasă. După „Dansez pentru tine” ajungeam la două noaptea acasă și până la cinci jumate nu puteam să închid ochii orice aș fi făcut, baie, masaj, orice!

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: EVZ Special

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate