România se scufundă, dar spre deosebire de Titanic, n-o regretă nimeni. O mână de bărboși, de ochelariști și de deținători de cărți neplagiate nu reprezintă decât ciudățenia ei. Sunt precum soldații japonezi care nu aflaseră că s-a terminat războiul. Cu visteria goală, instituții făcute pentru a îngrășa conturile clienților politici, mecanisme care se activează doar să salveze aparențe, nu și destine, cu închipuiți care cară în genți diplomat o jumătate de kilogram de integrame și leguitori care respectă doar două reguli (furtul e sfânt, averea e intangibilă) nu putem revendica un destin.
Stai 24 ore în laborator ca să descoperi cum se pliază spațiul și mori când ai ieșit, o dată săptămână, să-ți cumperi iaurt, deoarece ți-a căzut în cap copacul despre care știau toți că e șubred? N-ai avut noroc, imbecilule! Dar stai liniștit, autoritățile au tras un comandament de criză mai tare ca nunta ăluia din avion, și de-acum îți vor anunța prietenii când vine vijelia. Dar numai dacă nu e duminică.
Boala de care suferă România nu mai are leac, căci leacul e conținut în ADN-ul fiecăruia. Cei care ar trebui să îl strângă laolaltă ca să construiască o țară fericită, sănătoasă și prosperă fac parte dintr-un establishment din mărgele colorate, fără viziune și fără Dumnezeu. Sunt doar niște maimuțe în trening și șlapi care înțeleg prin „strategie” posibilitatea de a-și face imagine pe seama nătărăilor.
Dacă nu mai vrei un stat gras, leneș și nesimțit, care nu mișcă un deget ca să-ți dea ocazia să-i fii de folos, dar te va jumuli când vei avea succes, pune mâna! Vezi un copac care stă să cadă? Îți cumperi drujbă și îl tai! Ai auzit că poarta de la intrarea în oraș, care a costat 50 de mii de euro, e consolidată de un client politic? Vinzi un rinichi și comanzi o expertiză, căci poate e șubredă. Râdeau muncitorii care au pus tablă pe acoperișul școlii de inginerul care le cerea să pună toate șuruburile, să nu le mai ducă acasă? Te urci, noaptea, și le numeri, căci poate vine furtuna și îți aterizează acoperișul în bucătorie exact când faci zacuscă. N-are copilul de-a V-a manual de matematică? Îți dai demisia, vinzi și celălalt rinichi și angajezi un dascăl pensionar. Ai citit că DNA a deschis dosar penal pentru nerespectarea de către Enel a condițiilor post-privatizare de la Electrica? Trimiți zilnic o scrisoare la instanță, organizezi mitinguri, le dai mâncare la protestatari până lichidezi și banii de înmormântare.
Ai aflat că Enel n-a făcut investiții în 500 de sate, așa cum s-a angajat? Cumperi sârmă și transformatoare și le bagi tu curent, cu un prieten inginer. Te-a anunțat autoritatea de management că banii europeni nu intră acum, ci peste 3 luni? Deschizi o firmă de consultanță, te duci la PSD și spui că îi garantezi că peste 3 ani câștigă iar alegerile. Hopa, aici e ocupat! Atunci ai opțiuni: nu jefuiești o bezinărie, nu dai în cap la poștașul care aduce pensiile, dar pleci din țară. De acolo cârâi la greu, iar Guvernul îți va spune, în timp ce îi va decora pe niște imbecili utili, că ești rupt de realitate.
Dacă alegi să stai, te înscrii la un club de box exact când îți semnează Bădălău adeziunea cu numărul 700.000. Apoi faci greva foamei ca să-l aperi pe Liviu Pop. Scrii pe blog că DNA e stalinist, îl angajezi pe Marius Moga să compună un hit pentru 3 dame care vor să cânte despre Olguța (îl combini că scrii tu versurile, căci omul nu e imbecil), vinzi 100 de grame din ficat ca să-ți cumperi un microbus pe care pui poza lui Dragnea în costum popular, înveți chineză, rusă și maghiară și gata, poți spune că ai reușit.
Într-o zi, când ești deja secretar de stat și porți la costum măsura 54, cineva din Diaspora te va face „cretin îmbuibat”. Așa-ți trebuie! Trebuia să tai copacul când ți-am spus! Acum du-te și dă-i un cap în gură. Ca la noi la nimenea.