Statul Paralel există și dă din coadă. Azi: Comisia Parlamentară anchetează culoarea vîntului turbat | ROMANIA LUI CRISTOIU

Statul Paralel există și dă din coadă. Azi: Comisia Parlamentară anchetează culoarea vîntului turbat | ROMANIA LUI CRISTOIU

Luni, 22 mai 2017, au debutat lucrările Comisiei de anchetă parlamentară privind alegerile prezidențiale din 2009. Ca și în alte situații în care aflarea Adevărului a fost asumată de o comisie de anchetă, s-a invocat o zicere potrivit căreia înființarea unei comisii e cel mai bun mijloc de a îngropa un adevăr.

 

Autorul acestei ziceri n-a fost invocat, lăsîndu-se impresia că ar fi vorba de un fel de proverb făurit pe cale orală de înțelepciunea politicienilor strînși în jurul meselor de talksho- wuri, ca odinioară creatorii Mioriței - ciobanii - în jurul focurilor de la stînă.

Dacă nu cumva există și un înaintaș, pe care eu nu-l știu, atunci zicerea despre comisii aparține Mareșalului Ion Antonescu, în ipostaza sa de premier care conducea ședința Consiliului de miniștri din 3 martie 1942. Potrivit Stenogramei ( premierul Ion Antonescu introduce întîia oară în Istoria României înregistrarea și transcrierea ședințelor de Guvern, la ordinea de zi se aflau următoarele:

Ne puteți urmări și pe Google News

„Disciplina în Şcoală şi apariţia unor manifestări legionare în rîndul studenţilor; salarizarea corectă a învăţătorilor şi doctorilor, chirii; situaţia invalizilor; situaţia refugiaţilor; starea de sănătate a populaţiei etc.” La un moment dat, Mareșalul a zis: „Profit de această ocazie ca să atrag atenţia tuturor în privinţa acestei plăgi, a acestor comisii, care pompează şi nu fac nici o treabă. Comisiile sunt făcute ca să difuzeze răspunderile. Cînd cineva nu vrea săşi ia răspunderea, face o comisie. Aceste comisii au dus multe societăţi omeneşti la pieire.”

Poate fi mai bine întruchipat adevărul că o comisie se înființează pentru difuzarea răspunderilor decît cea născocită de Liviu Dragnea pentru a investiga alegerile din 2009 plecînd de la dezvăluirile lui Dan Andronic din serialul Noi sîntem Statul?!

Așa cum am mai scris și cum am mai zis, dezvăluirile lui Dan Andronic se referă la punerea la cale, în seara zilei de 6 decembrie 2009, de către stîlpii Statului Paralel, a operațiunilor de contracarare ilegală a acțiunilor legale – trei la număr- prin care unul dintre cei doi combatanți – PSD- va contesta rezultatul alegerilor din al doilea tur. În nici un caz, dezvăluirile lui Dan Andronic, precum și alte dezvăluiri din presă nu se referă la acuzația PSD de fraudare a alegerilor de către PDL, acuzația susținută și în contestarea alegerilor de la CCR. Atît în contestația de la CCR, cît și în acțiunile de la Curtea de Apel, PSD de la vremea respectivă nu se suflă o vorbă despre intervenția vreuneia dintre instituțiile prezente prin șefii lor la Cina cea de taină. A deschide o anchetă despre fraudarea alegerilor de către PDL, cu mijloace clasice, așa cum a făcut PSD, înseamnă a încerca să deturnezi adevărata investigație – cea despre săptămîna 7-14 decembrie 2009- angajîndute într-un efort inutil și diversionist. Inutil, pentru că nici o comisie de anchetă din lume nu va putea stabili dacă alegerile de acum opt ani au fost fraudate de către PDL, diversionist, pentru că se lasă impresia că se investighează cînd, de fapt, se bate apa-n piuă. Astfel adevărata chestiune- cea a intervenției Statului Paralel în procesul legal de contestare a rezultatului scrutinului- rămîne în afara investigației.

Deși nu numai Dan Andronic, dar și alți ziariști, politicieni, membri ai societății civile, au atras atenția că orice anchetă- fie ea parlamentară, penală sau jurnalistică – trebuie să aibă drept obiectiv aflarea adevărului despre săptămîna de foc 7- 14 decembrie 2008, cînd toate acțiunile PSD au fost spulberate, iar liderilor PSD li s-a arătat mîța prin operațiunea brutală de reținere a lui Cătălin Voicu, atît Parlamentul, cît și Parchetul s-au concentrat exclusiv pe suspiciunea de fraudare a alegerilor de către PDL.

Cei prezenți la Cina cea de taină pot dormi liniștiți.

E greu să-i suspectezi că s-au strîns în seara lui 6 decembrie 2009, după închiderea urnelor, ca să fraudeze alegerile deja încheiate.

Prima zi de audieri m-a convins că ancheta nu se abate cu o vorbă de la Obiectivul diversionist de a salva Sistemul, obiectiv impus de Liviu Dragnea.

Alături de Dan Andronic au fost convocate persoane strîns legate de fraudarea alegerilor de către PDL și nu persoane strîns legate de contracararea contestării legale de către PSD a rezultatelor scrutinului.

Ce treabă are Marian Muhuleț cu Cina cea de taină?

Despre șansele ca această Comisie să dezvăluie măcar o uncie din adevăr am avut serioase îndoieli. Și le am și acum, ba chiar ele au sporit după ce mi-am dat seama de manevra prin care Liviu Dragnea s-a asigurat că președintele Comisiei nu-l va concura la postura de vedetă mediatică. Mihai Fifor, altfel un politician distins, e departe, cel puțin deocamdată, de imaginea ideală a șefului unei comisii de anchetă parlamentară de asemenea interes. Și cînd spun asta nu mă refer neapărat la un predecesor de-al domniei sale precum Frank Church, președintele Comisiei Senatoriale americane care a anchetat abuzurile CIA în 1975. Mă refer la obsesia lui Liviu Dragnea de a elimina din ipostaze mediatice răsunătoare orice posibil amator de glorie. Simplul fapt că Mihai Fifor a fost pus de Liviu Dragnea în fruntea Comisiei e un argument solid că respectiva Comisie va fi un eșec. Își imaginează cineva o Comisie de succes? Dacă ar fi așa ceva, președintele Comisiei ar deveni o vedetă a PSD și a electoratului exasperat de implicarea Statului Paralel în politica românească din ultimii ani. Păi dacă Mihai Fifor devine vedetă a PSD, nu se ivește la orizont un nou concurent al lui Liviu Dragnea la rolul de șef absolut al partidului, al Guvernului și al Țării?

Statul Paralel există și dă din coadă. O dovedește activitatea Comisiei Parlamentare de Anchetare a culorii vîntului turbat. prin obiectivul aiuristic și prin șefie fără nici o legătură cu descoperirea adevărului despre implicarea Statului Paralel în viața politică a țării.