Ingredient esențial în cultura italiană, fotbalul peninsular, numit „calcio”, a impresionat dintotdeauna pe plan mondial. Nu e chiar simplu să inventariezi printr-o simplă enumerare reperele „Sportului Rege” din „Cizmă”.

AC Milan, Juventus Torino, Internazionale Milano, AC Torino, Lazio sau AS Roma, la nivel de echipe. Valentino și Sandro Mazzola, Gianni Rivera, Gigi Riva, Paolo Rossi, Dino Zoff, Claudio Gentile, Franco Baresi, Paolo Maldini, Toto Schillaci, Roberto Baggio, Cristian Vieri, Paolo Cannavaro, Sandro Nesta, Francesco Totti sau Pippo Inzaghi, în ceea ce privește jucătorii.

Antrenați de-a lungul vremii de Vittorio Pozzo, Helenio Herrera, Enzo Bearzot, Arrigo Sacchi, Marcelo Lippi, Giovanni Trapattoni sau Carlo Ancelotti, fotbaliștii italieni au câștigat orice trofeu existent pe plan european sau internațional.

„Squadra Azzurra” este marea mândrie a italienilor de pretutindeni. Naționala de fotbal are însă și suporteri de alte naționalități, „furați” de-a lungul vremii de spectacolul din Serie A. Patru titluri mondiale a cucerit prima reprezentativă, în 1934, 1938, 1982 și 2010.

FOTO: 1934

Vittorio Pozzo și recordul său unic

Seria formidabilă de succese a început la cea de-a doua ediție a Cupei Mondiale. La patru ani după victoria Uruguayului, Italia învinge Cehoslovacia, scor 2-1, în finala turneului găzduit chiar în „Cizmă”, și devine prima națională europeană care cucerește ceea ce în acea epocă se numea Cupa „Jules Rimet”.

In 1938, în Franța, italienii reușesc să-și păstreze trofeul după o finală jucată împotriva Ungariei, scor 4-2. Artizanul celor două victorii este regretatul Vittorio Pozzo, cel care a rămas și până astăzi singurul antrenor care a învins de două ori în cea mai importantă competiție fotbalistică la nivelul echipelor naționale.

FOTO: 1938

1982 este anul unei mari victorii a fotbalului italian. La CM din Spania, „Squadra Azzurra” câștigă pentru a treia oară competiția. Echipa în care străluceau Dino Zoff, Claudio Gentile, Marco Tardelli, Giancarlo Antognioni sau Paolo Rossi dă măsura pragmatismului în fotbal. „Alb-albaștrii” ies din grupă după trei egaluri cu Polonia (0-0), Peru (1-1) și Camerun (1-1), iar în faza a doua trec de Argentina (2-1) și Brazilia (3-2). După un succes cu Polonia (2-0), în semifinale, italienii câștigă ultimul act, disputat contra Germaniei Federale (3-1) și duc trofeul la Roma.

Victoria maturității

O altă victorie care a declanșat sărbătoarea generală în Italia a avut loc la turneul din 2006, găzduit de Germania. Bazându-se pe o echipă matură, cu jucători ca Gigi Buffon, Sandro Nesta, Fabio Cannavaro, Marco Materazzi, Andrea Pirlo, Francesco Totti, Luca Toni sau Pippo Inzaghi, care văzuseră multe în fotbal, „Squadra Azzurra” trece în semifinale de Germania, scor 2-0, iar în finală se impune în fața Franței, după un meci încheiat cu 1-1 la finalul celor 120 de minute și cu 5-3 la penalty- uri.

FOTO: 1982

Dincolo de cele patru succese, italienii au mai fost aproape de a pune mâna pe Cupa Mondială, în 1970 și 1994. În ambele ocazii, bucuria le-a fost răpită de Brazilia, câștigătoare în Mexic, cu 4-1, iar în 1994, cu 3-2, după executarea penalty- urilor. La nivel continental, „Squadra Azzurra” a câștigat un titlu, cel din 1968, la capătul unei confruntări cu Iugoslavia, scor 2-0.