Editura Evenimentul si Capital

Situație dramatică la Sfântu Gheorghe. Un jurnal incendiar dezvăluie ce au pățit actorii români care au venit să joace în secuime. GALERIE FOTO și VIDEO

Alexandrina Ioana Costea
Autor: | | 14 Comentarii | 6396 Vizualizari


Vezi galeria foto:

Spectacolul documentar ”Jurnal de România. Sfântu Gheorghe” cuprinde povestea unui oraș din perspectiva dezarmant de sinceră a șase actori-personaje perfect ancorate într-o realitate mai degrabă ostilă decât favorbilă artei.

În Copiii din miez de noapte a lui Salman Rushdie o grupare de bandiți hinduși incendiază depozitele cu mărfuri ale întreprinzătorilor musulmani din Delhi care îndrăznesc să nu plătească o împovărătoare taxă de protecție. Proprietarii de la ”Bicicletele Indiene Arjuna” s-au amăgit că vor trece nereperați dacă vor da firmei lor un nume inspirat de mitologia hindusă. Nu le-a ieșit.  

Dacă intri în Sfântu Gheorghe (Sepsiszentgyörgy – luat copy-paste din wikipedia) cu scena asta fixată pe un neuron debil iar oboseala unui drum interminabil zgândăre prin vacarmul miturilor relațiilor, tensiunilor, conflictelor româno-maghiare ajungi să împletești cu atâta măiestrie spaime întortocheate încât lumina unui zâmbet anonim, timiditatea cu care răspunde românește unguroaica de la magazinul de cartier, buna primire, buna gazduire, buna servire, liniștea, apusul care picură nostalgie peste liniște par înspăimântătoare argumente în favoarea acalmiei de dinaintea morții.

Nu a murit însă nimeni în seara de 30 septembrie când s-a întâmplat o importantă premieră la TAM (Teatrul Andrei Mureșanu din Sfântu Gheorghe). Cel puțin nu în contextul unui conflict inter-etnic. Ba dimpotrivă, după spectacol, rachiul de mere de la Bastion a lungit cât a putut ultima noapte de septembrie, a împăcat limbile, a slăvit arta, a deplâns soarta artistului sărac, a pledat pentru visare, a anulat prejudecăți, a amestecat câteva povești eliberate dintr-o interesantă cutie de creioane colorate (foto jos).

 

 

Ce vreau să spun e că piesa-documentar ”Jurnalul de România. Sfântu Gheorghe” a început cu mult înainte ca regizoarea Carmen Lidia Vidu din Arad, stabilită în București, împreună cu Mylo, beagle-ul său umanizat, să primească invitația de a o monta pe scena de la TAM, cutia de creioane colorate pomenită mai sus, și a continuat mult după seara premierei.

O piesă de teatru cu subtitrare în limba maghiară care cuprinde succinte, dar dense relatări biografice condimentate cu emoții, bucurii, tristeți, spaime, nemulțumiri, reproșuri, acceptări, resemnări, dinamizate cu imagini de pe traseul profesional și intim a șase actori români veniți din diverse zone ale țării să joace la Sfântu (Pașcani, Tg Mureș, Cluj). Dincolo de performanța de a nu conține nimic cabotin, deplasat sau iritant, ”Jurnalul de Sfântu Gheorghe” reușește, natural și subtil, să cupleze cu jurnalul intim al spectatorului ușor obosit, puțin înfrigurat, ghiftuit cu nimicuri pompoase.

Interesant e că Jurnalul generează o atmosferă de suspans deși în afară de dansul twinpeaksian al miresei divorțate Elena Popa și de joggingul pe loc al actorului Daniel Rizea (care va mărturisi mai apoi în piesa-documentar că nu am țeluri și niciun obiectiv de atins. Poate că mă complac, dar e ok, e călduț, nu mă grăbesc nicăieri și nu aș schimba nimic”),  cei șase Elena Popa, Alexandrina Ioana Costea, Costi Apostol, Daniel Rizea, Sebastian Marina, Ion Fiscuteanu Jr. își depănă poveștile fără să se deplaseze prea mult pe scenă. Se simte însă intens vibrația emoțiilor celor care-și interpretează propria viață. Presupun că e greu să practici nudism în fața unor persoane nu doar necunoscute, ci și încotoșmănate.

Sincronizarea perfectă cu muzica și imaginile trădează că totuși s-a lucrat intens înainte. Dar nu e nicio o notă falsă în toată muzicalitatea mărturisirilor. Toate sună amical, aproape familiar și n-ai băga mâna-n foc că pe unii dintre autorii lor nu i-ai mai întâlnit cândva. Poate în copilărie (fotografia de la aniversarea actriței Alexandrina Ioana Costea cu radioul Pacific, cu televizorul Diamant, cu glastră, cu garoafe, cu tort de casă, cu tradiționala mobilă comunistă pe fundal, devine o adevărată madlenă pentru adulții din sală) sau poate mai târziu prin camine studențești insalubre sau chirii neplătite la timp sau poate doar te-au despicat aceleași momente de renunțare, derută, dorință de însingurare, ai comis păcate similare, te-ai supraevaluat și te-ai dezămăgit în același fel.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: EVZ Special

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate