Editura Evenimentul si Capital

Simboluri și semne

Sever Voinescu
Autor: | | 6 Comentarii | 3976 Vizualizari

Peste tot, simboluri; la fiecare pas, cîte un semn. Descifrarea lor ar putea fi (sau chiar este!) nebunie curată.

În acel an, ziua lui pica într-o vineri. Ca în fiecare an, părinții lui s-au tot gîndit ce cadou să-i ia. Nu e ușor să cumperi un cadou pentru un copil ajuns la vîrsta adolescenței, aflat de ani buni într-un sanatoriu de boli mintale. Trebuia să-i dai lucruri alese cu grijă, care nu-i pot face rău, cu care el însuși nu-și poate face rău. În acel an, tata și mama i-au cumpărat un coș frumos aranjat cu borcănașe pline cu jeleuri colorate: piersici, struguri, prune, malus.

 A fost, însă, o zi cu ghinion de la cap la coadă. Mai întîi, curentul s-a oprit pentru aproape două ore pe cînd erau în metrou și au așteptat cuminți, în vagon, transpirînd. Apoi, autobuzul pe care trebuiau să-l ia pînă la sanatoriu a întîrziat mult și, cînd a venit, era plin de liceeni gălăgioși. În fine, cum s-au dat jos din autobuz și au început să urce panta spre sanatoriu, a început ploaia. În sala de așteptare, după un timp, în loc să apară băiatul, a venit asistenta care îl aduce de regulă, dar fără el. Le-a spus că nu-l pot vedea. Cu o seară înainte încercase să se sinucidă, noroc că nu reușise, acum era bine, dar o vizită a părinților l-ar zbuciuma prea tare și doctorii deciseseră să nu fie vizitabil azi. Părinții știau cît de prost organizat e sanatoriul și au decis să nu-i lase acolo cadoul, ci să-l ia cu ei și să i-l aducă la următoarea vizită. Drumul înapoi, spre casă, a fost ceva mai liniștit decît cel de la venire. Au mîncat fără multe vorbe, el s-a dus la culcare, ea a rămas să răsfoiască albume vechi. El n-a putut adormi, a revenit în living și i-a spus că a decis să-l ia pe băiat din sanatoriu. Ea a fost imediat de acord. Chiar mîine vor merge la sanatoriu și-l vor lua de-acolo. El a început să-i spună, însuflețit, cum s-a gîndit să organizeze viața lor de-acum înainte, vor dormi pe rînd cu băiatul, un doctor îl va vedea de două ori pe săptămînă, oricum ies mai ieftin așa. Atunci a sunat telefonul. Era aproape mizeul nopții. Ea a răspuns, temătoare. Nu e o oră firească pentru telefoane. Cineva vroia cu Charlie, dar nu e nici un Charlie în casa lor - ”ați greșit numărul”. Cînd el a început din nou să-i spună cum se va organiza totul pentru a avea grijă de băiat, a sunat din nou telefonul. Aceeași voce vroia tot cu Charlie - ”ați greșit iarăși”. Cînd el, mulțumit de decizie și de propriile-i planuri, a început să se uite mai atent la jeleurile din coșul cadou, ridicîndu-le așa, în joacă, să le vadă mai bine culorile frumoase, telefonul a sunat a treia oară...Aici se termină povestirea.

Am rezumat, stîngaci, una dintre micile bijuterii de proză scurtă ale lui Vladimir Nabokov (1899 - 1977). Autorul ruso-american a scris această povestire în 1948, an în care a și publicat-o în ”The New Yorker”. Povestea se cheamă ”Simboluri și semne”. Boala psihică a copilului este ”mania autoreferențială” (”referential mania”), mai pe românește, paranoia. Într-un pasaj memorabil al acestei povești, Nabokov descrie boala aceasta. În esență, ea constă în obsesia că absolut orice din jur se referă la tine. Nu doar că oamenii se uită toți la tine și discută numai despre tine și gesticulează numai pentru tine, dar copacii comunică între ei despre tine, norii își transmit semne între ei despre tine, aerul se mișcă în aluzii referitoare la tine - universul întreg ți se adresează prin semne și simboluri doar ție. Cu timpul și inevitabil, toate aceste semne și simboluri devin periculoase și, în final, ajungi să crezi nu doar că toate lucrurile șușotesc despre tine, ci că  totul complotează împotriva ta.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate