În vârful munţilor Bucegi, stâncile şochează prin formele lor umanoide care au îndemnat oamenii să caute răspunsuri mistice cu privire la modelarea lor.

În jurul Sfinxului din Bucegi şi al Babelor s-au ţesut legende şi s-au învârtit zeci de teorii mitologice, năstruşnice ori doar amuzante. Unii afirmă că n-ar fi naturale, ci modelate cu har şi interes de mâna omului, alţii că „pietrele“ din vârf de munte emană energii pozitive nemaiîntâlnite care au apărat ţara de duşmani, iar cei mai „originali“ spun că sunt - fără nicio îndoială - urme ale unei civilizaţii extraterestre.

Între vizionara Valentina din Iaşi, care ar fi simţit şuvoiul de energie ce se revarsă din Sfinx, şi „geologul“ Traian Trofin - în fapt un fost curator al unui muzeu de la Buşteni -, care ar fi văzut şi examinat câteva fenomene paranormale în zonă, se strecoară imaginaţia turiştilor care, din motive mai puţin senzoriale, se caţără pur şi simplu pe Sfinx şi scrijelesc măscări pe „faţa“ monumentului.

Însă, peste toate, există un interes neîncetat pentru forma, trecutul şi puterile Sfinxului şi Babelor care arată cât de important le este locul în salba de „minuni naturale ale României“, prezentate în serial de „Evenimentul zilei“.

Simboluri naţionale, motiv de căţărare

După o călătorie cu telecabina peste râpe, capre negre şi cascade, Sfinxul este pentru călători un motiv de popas odihnitor, dar şi spectaculos prin formă şi aşezare - pe coama muntelui. Prilej pentru unii să facă poze, pentru alţii să încalece „minunea“ printr-un soi de microalpinism de prost-gust, iar pentru restul de enervare corectă: „Cum să fiu mulţumit cu ce se întâmplă aici, când îi vezi pe toţi că vor să se urce pe Sfinx. Astea-s monumente, obiective turistice care trebuie păstrate cu grijă pentru că sunt formate din rocă sedimentară, nu foarte dură. Cum să vii să te urci pe ele? Sunt daruri pe pământ românesc, simboluri naţionale. Deci are sens să vin mai des ca să văd mizeria din jur?“, se revoltă Valentin Ebraş, venit din Deva prentru o excursie în Bucegi.

Mituri demontate

Uriaşul cap de om din vârf de munte, atracţie turistică şi „minune“ care suscită interesul turiştilor şi pe cel al cercetătorilor, este, în fapt, doar o stâncă modelată în urma acţiunii îndelungate a îngheţului şi dezgheţului, roasă de vânt şi de ploaie. Pe scurt, natura a ales forma acestor stânci de la înălţime: cea de ciuperci (Babele) sau de cap uman (Sfinxul). Totuşi, s-au format de-a lungul timpului mai multe teorii care aduc în discuţie intervenţia umană asupra acestor stânci ori să treacă „monumentele“ pe lista enigmelor lumii.

Printre presupuneri se numără faptul că „Atlasul“ din mitologia greacă n-ar fi altul decât vârful Omu din Bucegi, că Prometeu a fost înlănţuit de o stâncă de pe acelaşi vârf, că Babele ar fi nişte altare ciclopice ale vechii populaţii pelasge, sau că Sfinxul Bucegilor ar fi fost modelat de daci. De altfel, asemănarea izbitoare a Sfinxului cu un cap de dac acoperit cu o cuşmă a îndemnat perpetuarea miturilor.

În ciuda acestor teorii vin cercetătorii geologi, pentru care „misterul“ Sfinxului este dezlegat de mult: „Pentru noi, geologii, atât Sfinxul, cât şi Babele reprezintă o modelare simplă care prin formă doar dau senzaţia că se apropie de ceva mistic sau artistic, care ne duce cu gândul la sculptură. Pentru geologie nu au o mare importanţă, geologic nu au secrete. Mai profan spus, este un sandvici de straturi de roci cu diferenţiere a durităţii, şi prin fenomenul de abraziune au luat aceste forme. Dar o mare importanţă o au pentru geoturism, şi-aici sunt de acord cu conceptul de minune naturală a României, foarte spectaculoasă de altfel, motiv pentru care a pus probleme şi istoricilor care au încercat să arate că sunt modelate prin intervenţie umană“, precizează Dan Grigore, cercetător la Muzeul Naţional de Geologie din Bucureşti.

INTRĂ AICI PENTRU A VOTA COPIII SFINXULUI

Ciuperci, broaşte şi troiene

În afară de cele mai cunoscute figuri sculptate în piatră de natură, Sfinxul şi Babele, se mai află în Bucegi şi alte figuri antropozoomorfe uriaşe. Mai puţin cunoscute, dar vizibile pentru căutători sunt „ciupercile“, „broaştele“, „şerpii“ sau „troienele“. Acestea au formă de arsuri eliptice, cercuri stranii pe care nu creşte nimic şi chiar uriaşe „cariere“. Toponimia locurilor aproape şi mai misterioasă decât forma stâncilor: Oboarele, Nucet, Blana, Vârful cu Dor, Lăptici, Furnica, Piatra Arsă, Jepii, Cocora, Obârşia, Doamnele sau Găvanele sunt doar câteva exemple de denumiri ce induc misticismul care a apărut încă de la descoperirea acestor forme.

BABELE. Turiştii mai aruncă o privire în urmă înainte de a pleca

PLEDOARIE

Memoria pământului, îmbinată cu imaginaţia oamenilor

Iulia Lazăr, conferenţiar doctor la Catedra de geologie a Universităţii din Bucureşti, care a studiat mai mult timp zona din Munţii Bucegi, precizează că îi este greu să aleagă, dintre toate formele care ţin de istoria geologică a pământului, doar una. Cercetătorul, cu toate că nu are un loc sau o rocă preferată, precizează totuşi:

„Îmi sunt dragi toate, dar în acelaşi timp Sfinxul este într-adevăr o îmbinare între memoria pământului - adică rocile din care sunt construite - şi imaginaţia oamenilor care iubesc natura“.

De altfel, asemănarea Sfinxului cu forma capului unui dac, o teorie mult dezbătută, este explicată de cercetătorul Iulia Lazăr prin faptul că, „de obicei, oamenii asemuiesc astfel de obiecte cu forme din tradiţia lor, din istorie sau cu lucrurile pe care ei le cunosc.

Aşa au asemuit Sfinxul cu o formă care ţine de tradiţii, de stabilitate şi nu acceptă adevărurile ştiinţifice foarte uşor. Însă pentru noi este clar că aceste roci din care este alcătuit Sfinxul s-au format în era Cretacică, adică în urmă cu 90-96 de milioane de ani, iar eroziunea ei s-a petrecut ulterior ridicării munţilor Bucegi, în urmă cu 10.000 de ani. De altfel, munţii Bucegi continuă acest proces de ridicare, dar ăsta este un proiect de cercetare separat la care lucrăm în acest moment“.

VOX POPULI

„Văd Sfinxul într-un top al minunilor“

Lucreţia, 42 de ani, Bucureşti: „Mi se pare că este printre cele mai frumoase lucruri din ţara noastră, aşa cum n-o să găsiţi în altă parte. Am mai venit acum 8-10 ani aici, şi azi mi se pare că este la fel“.

Teodora Sin, studentă, Bucureşti: „Ar trebui protejate pentru că au fost făcute de natură, dar turiştii nu ţin cont de asta şi se urcă pe ele. Eu aş vedea Sfinxul într-un top al minunilor naturale ale României, dar după peşteri“. Ian Daniel, student ceh cu rădăcini în România: „Cred că sunt foarte frumoase, dar foarte mulţi turişti vin cu telecabina şi astfel înţeleg prea puţin din natură şi ceea ce reprezintă cu adevărat aceste monumente“. TELECABINA

Urcare pe cablu, de 30 de ani

Cel mai facil mod de acces spre Sfinxul şi Babele Bucegilor este telecabina. Aceasta leagă oraşul Buşteni de Cabana Babele, din 11 august 1978, data la care a fost dată în folosinţă. Traseul telecabinei, care urmăreşte Valea Jepilor, are o lungime de 4.350 de metri şi acoperă o diferenţă de nivel de 1.235 de metri.

Capacitatea telecabinei este de 25 de persoane, iar durata traseului este de aproximativ 15 minute. Punctul de sosire este în imediata apropiere a Cabanei Babele, la altitudinea de 2.180 de metri.

În 1982 s-a deschis şi traseul telecabinei ce leagă Cabana Babele de Peştera Ialomiţei, un alt punct de atracţie al zonei.

Cel care a creat reţeaua de telecabine, telescaune şi teleferice în România a fost inginerul braşovean Petre Popa, care în 1965 a înfiinţat în cadrul Institutului Proiect Braşov un birou de proiectare teleferice.

SUSPENDAŢI. Telecabina urcă plină de turişti până pe platoul Bucegilor

DATE TEHNICE

LOCALIZARE. Sfinxul este situat la 2.216 metri altitudine, iar Babele la 2.206 metri. Ambele formaţiuni se află în Carpaţii Meridionali, partea central-nordică a masivului Bucegi, cea mai apropiată staţiune turistică fiind oraşul Buşteni. Acesta se află la 135 de kilometri de Bucureş ti, pe drumul spre Braşov. Altitudinea medie a oraşului Buşteni este de 850 m.

ACCES. Cu telecabina Buşteni-Babele, cu plecare din oraşul Buşteni. Aceasta este cea mai rapidă cale de acces, distanţa fiind parcursă în aproximativ 15 minute.

PREŢ. Biletul unui singur drum cu telecabina, pentru un adult, este de 23 de lei, în timp ce copiii sub 12 ani plătesc jumătate din sumă.

CAZARE. Cabana Babele, la o altitudine de 2.206 metri. Capacitate: 108 locuri în camere cu 2-12 paturi, bufet şi restaurant cu autoservire permanentă, lumină electrică de la reţea publică, toaletă şi apă curentă, încălzire cu gaze naturale şi calorifere. Cabana este situată pe platoul munţilor Bucegi, sub Vârful Babele, şi reprezintă baza turistică centrală a munţilor Bucegi, aici încrucişându-se principalele drumuri.

TARIFE. 20 lei de persoană în camerele cu 4-12 paturi, 50 de lei în cameră cu pat dublu fără grup sanitar propriu, 70 lei cameră cu pat dublu cu grup sanitar.

CLIMĂ. Vara, temperatura la peste 2.000 de metri depăşeşte rar 10 grade Celsius. De altfel, pâlcuri de zăpadă se pot vedea chiar şi în luna iulie în apropierea Sfinxului, pe văile masivului Bucegi.

INTRĂ AICI PENTRU A VOTA Despre campanie...

CITIŢI ŞI:

CAMPANIE EVZ: Cele 7 minuni naturale ale României

Lacul Roşu din spatele Cheilor Bicazului

Retezatul îţi taie răsuflarea

Dunărea fierbe în cazane

Peştera Scărişoara, palatul de cleştar de sub pământ

Vulcanii Noroioşi, locul unde bolboroseşte pământul

Cheile Nerei, comoara ascunsă din Munţii Banatului