Editura Evenimentul si Capital

SENATUL EVZ: Requiem pentru un partid istoric

7389ed1dc19832cce205159675276323
Autor: | | 0 Comentarii | 0 Vizualizari

Horia-Roman Patapievici: „Congresul PNL a confirmat instalarea temeinică şi a acestui partid în logica partidului-politic-românesc- care-mimează-democraţia-occidentală”.

În mod grotesc, prefăcându-se că sunt democraţi şi că vor să cunoască voinţa partidului, câţiva puternici lideri liberali au organizat un congres cu unicul scop de a se descotorosi de adversarii lor din conducere şi de a se realege fără concurenţi. Liberalii au organizat alegeri prefăcându-se că aleg, s-au perindat pe la tribună prefăcându- se că dezbat, au depus candidaturi prefăcându-se că le iau în serios. Pe scurt, liberalii s-au prefăcut că sunt liberali. Scopul congresului a fost întărirea puterii unui singur om. Câştigătorul ştia că va câştiga. În mod cinic, acesta a şi dat procentul cu care va fi ales, o zi înaintea congresului. Aşa farsă nu s-a pomenit nici la PSD. Felul în care Crin Antonescu şi-a organizat concentrarea puterii în mâinile sale se află în strident contrast cu discursul său public. De ani de zile, Crin Antonescu critică pătimaş „dictatura lui Traian Băsescu”. O denunţă ca iminentă de doi ani şi o proclamă ca realizată de unul. A câştigat şefia partidului în 2009 pe o platformă anti-Băsescu. Şi-a făcut campania prezidenţială pe o platformă anti-Băsescu. Tot pe o platformă anti-Băsescu a impus la alegerile din PNL metoda listei. Metoda listei este ce poate fi mai neliberal. Ea spune, în principiu, următorul lucru: „Dacă mă votaţi, mă votaţi cu tot ce vreau eu, fără să ştiţi dinainte ce vreau; iar dacă nu mă votaţi, tot mă votaţi, pentru că adversarii mei fie nu vor putea depune liste, fie nu vor întruni numărul necesar de voturi”. Cu această metodă şi-a eliminat Crin Antonescu adversarii şi, în acelaşi timp, a obţinut un control absolut asupra par tidului. Din punctul de vedere al puterii sale, desigur, manevra a fost foarte bună: nici un lider liberal nu a avut asupra partidului controlul pe care îl are acum Crin Antonescu. Dar din punctul de vedere al pretenţiilor sale liberale şi democratice manevra sa a fost un autodenunţ: ea l-a demascat pe Crin Antonescu drept ceea ce criticii săi au spus dintotdeauna că este - un demagog superficial, un politician lipsit de principii, ghidat numai de simţul puterii personale şi complet ignorant în teorie liberală. Ca şi când nu ar fi dobândit în partidul său exact tipul de putere pe care i-l reproşează lui Traian Băsescu, Crin Antonescu continuă să denunţe metodele dictatoriale ale acestuia şi nu osteneşte să se propună pe sine ca model de lider democratic. Soluţia sa? Fie dezastrul, cu Băsescu; fie salvarea, dacă îl sprijinim incondiţionat. Acum, că şi-a făcut mâna pe partid, Antonescu poate trece liniştit şi la ţară. Ideea de bază este să îl votăm: dar nu oricum, ci incondiţionat; şi nu doar incondiţionat, ci în alb. Adică, pe listă. Cam aşa arată spiritul democratic al lui Antonescu, cu care luptă împotriva spiritului dictatorial al lui Traian Băsescu. Caracterul de farsă demagogică a congresului PNL depăşeşte însă cu mult problema persoanei lui Crin Antonescu. Drama este a Partidului Naţional Liberal. Miracolul românesc, după 1989, nu a fost venirea la putere a societăţii civile, cum s-a întâmplat în celelalte ţări ex-comuniste. Nu avea de unde, pentru că societate civilă românească, pur şi simplu, nu exista. Miracol a fost renaşterea partidelor istorice, fenomen unic în toată Europa centrală şi de est. Partidul Naţional Ţărănesc, Partidul Naţional Liberal şi Partidul Social Democrat din România au renăscut din propria lor cenuşă (adică din sutele de ani de puşcărie îndurate de membrii lor în perioada comunistă). Contra-miracolul a constat în convertirea lor, în mai puţin de un deceniu, la logica partidului-politic-românesc-de- extracţie-comunistă-caremimează- democraţia-occidentală. Partidul Social Democrat din România a dispărut primul, prin trădare, dizolvat, ca să i se poată lua numele, în masa rivalului său ex-comunist. Apoi, la zece ani de la renaştere, a dispărut din viaţa politică şi Partidul Naţional Ţărănesc, prin alegeri. Singurul supravieţuitor al dezastrului CDR din 2000 a fost Partidul Naţional Liberal. Prin construcţia politică a Alianţei Dreptate şi Adevăr, în 2004, păruse că PNL a reuşit să convertească aşchiile desprinse din FSN la stilul de a face politică al unui partid istoric. Într-adevăr, Partidul Democrat, probabil sub influenţa lui Traian Băsescu, a evoluat în mod surprinzător spre dreapta, tinzând cu timpul să ocupe poziţia pe care o ocupase în anii ’90 PNL. În mod straniu, odată ajuns la guvernare, PNL a avut o evoluţie inversă. Sub şefia lui Călin Popescu-Tăriceanu, ca urmare a identificării partidului cu interesele lui Dinu Patriciu, PNL a ajuns să semene tot mai mult cu PSD, făcând lucruri pe care nici măcar PSD nu le făcuse (epurarea foştilor lideri ai partidului; eliminarea facţiunilor; reducerea conducerii la un nucleu dur de lideri obedienţi faţă de Marele Sponsor). PNL a guvernat cu sprijinul PSD, l-a suspendat pe preşedinte împreună cu PSD, a făcut campania electorală împreună cu PSD, a sprijinit candidatul PSD la preşedinţie, nu admite să guverneze decât cu PSD. S-ar părea că visul PNL este să devină un PSD mai de salon: un PSD al oamenilor mai drăguţi, mai manie raţi, mai cultivaţi, mai călduţi. Soarta partidelor istorice, după renaşterea lor ne aşteptată, a fost tristă. Da că PNŢ a dispărut prin alegeri, iar PSDR s-a dizolvat în PSD prin trădare, PNL tinde să se dizolve în PSD prin emulaţie, leadership similar şi convergenţă de interese. Altfel spus, partidele istorice mor acum de moartea a doua.

Pagina 1 din 2


Tag-uri:

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate