Editura Evenimentul si Capital

SENATUL EVZ: Micile adevăruri factuale

36267607fe853d41cc30814c1a0a62f8
Autor: | | 126 Comentarii | 0 Vizualizari

Mircea Mihăieş: "Pesedeii au plecat singuri. Şi, prin urmare, unde e «criza», unde e «tragedia»?! Îi regretă cineva? Cu ce e mai dramatică dezertarea lor decât a fost, sub Tăriceanu, eliminarea pedeliştilor din guvern?".

Orice zi în care pesedeii sunt ţinuţi departe de banii ţării e o zi binecuvântată. Plecarea lor ofuscată de la putere arată ce a fost cândva partidul şi unde a ajuns sub bagheta noduroasă a cuplului Vanghelie - Geoană (în ordinea importanţei). Ce a făcut din ţară, în douăzeci de ani de dominare copioasă acest construct comunistoid, nu mai e nevoie să repet. Fiecare dintre noi purtăm pe spinări cicatricele bulanelor iliescianist-kaghebiste. Spectacolul derutei, declanşat decisiv zilele trecute, arată însă că nici ei nu mai sunt ce-au fost. Şi asta, ca să mă repet, spre binele patriei şi-al buzunarului nostru. Într-adevăr, unde sunt vremurile când Iliescu stătea de şase, urlând din toţi bojocii „Nu ne vindem ţara!”, pentru ca pitulate după mantia lui cohorte de politruci să scoată la mezat până şi floricica de muşeţel? Unde e epoca daurită a minerilor pe Calea Victoriei şi-a „legionarilor” la sediile partidelor istorice? Unde e APACA de altădată şi unde dulcile mârşăvii din vremea tiraniei lui Năstase? Dusu-s-au! În locul lor, pesedeii s-au procopsit cu nişte maradonişti de cartier, care au probleme grave cu gramatica şi drame insolvabile cu logica. Astăzi, cu mic cu mare, urlă c-au fost scoşi de la guvernare. Au fost scoşi? De cine? Evident, de „dictatorul Băsescu”! Să presupunem, pentru o cli pă, că lucrurile ar sta aşa. Fireşte că eli minarea pesedeilor din guvern a fost un vis al lui Traian Băsescu, după cum trebuie să fie fost visul oricărui om normal. Mă număr între cei care au vorbit, la formarea guvernului, despre „scârba şi acreala” provocate de „monstruoasa coaliţie”. Nu poţi să te înfrăţeşti cu diavolul pesedist nici dacă ai de trecut puntea spre peşterea lui Ali Baba, darmite când urmează să străbaţi deşertul recesiunii economice. Dar, de plecat, pesedeii au plecat singuri. Şi, prin urmare, unde e „criza”, unde e „tragedia”?! Îi regretă cineva? Cu ce e mai dramatică dezertarea lor decât a fost, sub Tăriceanu, eliminarea pedeliştilor din guvern? Ne aflăm în faţa unei limpeziri în viaţa politică, şi cu asta basta. Democraţia a câştigat, pentru că avem o opoziţie solidă. Cât despre „dictatura” lui Traian Băsescu, am văzut-o la lucru atunci când s-a ba zat pe o coaliţie care avea şaptezeci la sută din parlament. Probabil că acum, cu un sprijin redus la jumătate, ea va fi cea mai originală formă de totalitarism din istorie! Sau cel puţin aşa se va vedea la Antene şi la Realitatea. Dacă ştiau că Traian Băsescu le poartă sâmbetele (deşi, până una-alta, ei l-au suspendat pe preşedinte, şi nu preşedintele pe ei!), ce i-a împiedicat să-şi ia măsurile de prevedere? Au nimerit în vreo ambuscadă savant gândită? Nici vorbă. Aş spune chiar că, de luni bune, Traian Băsescu s-a detaşat de viaţa politică, încercând să construiască modele de mai mare anvergură. Numai că, lăsaţi de capul lor, pesedeii (ca şi pedeliştii, de altfel) şi-au atins punctul maximei (in)competenţe: au căpiat în aşa hal încât, asemeni personajului din poezia lui Ion Barbu, au început să-şi smulgă propria carne. Dacă a existat vreo capcană, aici trebuie s-o căutăm: în faptul de a li se fi permis vanghelizaţilor să acţioneze netulburat. Nu s-au mulţumit să fie dimineaţa la guvernare, după-amiaza în opoziţie şi seara cu pumnalul la gâtul partenerilor de coaliţie. Încurajaţi de televiziuni şi de propria sete de putere, au făcut şi pasul următor: au trecut la înjunghierea celor împreună cu care, cică, salvau România. Culmea e că Dan Nica, până în acel moment de-o prudenţă iezuită, a luat pe cont propriu atacurile, considerând c-a sosit momentul asaltului decisiv. Şi-a început să vorbească. Prostii mari cât o roată de autobuz. O fi fost de conivenţă cu Traian Băsescu? L-o fi hipnotizat Cotroceniul? Altfel nu înţeleg cum de i-au putut ieşi pe gură enormităţile de care a râs şi ultimul purtător de fluier din subordine. N-am decât o explicaţie: pe când era la Comunicaţii, dl Nica a tăcut prea mult. A tăcut apăsat. A tăcut pentru că avea buzele pecetluite. Avea şi motive, desigur: nu te jucai cu nesătulul Năstase aşa cum şi-a permis să se joace cu Boc. Ei bine, anii de omerta s-au răz bu nat. Nica i-a oferit premierului prilejul să-l înşface de cravată şi să-l priponească în cuier tocmai când îi era lu mea mai dragă. Aş zice chiar că Nica nici nu i-a dat altă şansă: dacă n-ar fi luat măsuri împotriva ministrului-minciună, premierul ar fi devenit com plice cu el, admiţând, prin tăcere, că da, se pune la cale frauda electorală a secolului. Bineînţeles că în lumea complet pervertită a gândacilor de televiziune micile adevăruri factuale (Nica a minţit, Nica a dezinformat, Nica a persistat în minciună, Nica s-a dovedit incapabil până în ziua de azi să furnizeze fie şi o singură probă privind bombele aruncate în presă) nu valorează nici cât o ceapă degerată. Dar nu contează. Nu suntem cu toţii mancurtizaţi, există şi o memorie de planul al doilea, de care istoria se va folosi atunci când va reconstitui mizerabilul tablou al României din epoca de descompunere a pesedismului. Nimeni n-a analizat până acum partitura dezastruoasă îmbrăţişată de cei doi mari combinagii ai partidului: Hrebenciuc şi Iliescu. În realitate, ei sunt veritabilii arhitecţi ai scoaterii ruşinoase a partidului de la guvernare. Încă o dovadă că deceniile de min ciuni, şmecherii şi manipulări se frâng asemeni unor beţigaşe în faţa tăvălugului adevărului. E o lecţie care pentru Iliescu vine prea târziu, iar pentru Hrebenciuc vine degeaba.

Pagina 1 din 2
Tag-uri:



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate