O femeie, din Marea Britanie, al cărei fiu care s-a sinucis din motive pe care familia nu şi le-a putut, se luptă acum ca să fie introdusă în programa şcolară bunăstarea mintală, astfel încăt stigmatul asociat cu depresia să fie eradicat, iar tinerii să caute ajutor, nu să sufere singuri în tăcere. Ea a descoperit abia după moartea copilului său, de 22 de ani, pe care îl ştia ca fiind sensibil, iubitor şi plin de viaţă, că el avea depresie severă.

"Există momente când îl visez pe fiul meu și mă pot simți aproape de el, de căldura îmbrăţiţării sale. Când mă trezesc realitatea este că el nu mai este. Păstrez imaginea lui în minte şi încerc să conving că măcar acum este fericit. În toate fotografiile cu el, zâmbeşte.", aşa îşi începe povestea sfâşietoare Karen Brown, pentru Daily Mail.

"Dar ştiu acum că zâmbetul era o mască. Craig a fost, de fapt, atât de deprimat încât nu cred că se putea bucura de viaţă. Nu ne-a dat niciun indiciu că e pe punctul de a se sinucide. Mi-am tot scotocit în memorie pentru a găsi ceva prin care să ne fi avertizat într-un fel. Nu le poat găsi", a adăugat ea.

"Atunci când am primit vestea îngrozitoare, că s-a omorât, în 2013, împreună cu durerea am trăit şi şocul neîncrederii totale. Am rememorat acea zi sumbră când am citit, săptămâna trecută, despre sinuciderea lui Edward Mallen, un student eminent în vârstă de 18 ani.

În ciuda faptul că, cel puţn aparent, avea totul pentru a trăi - a fost popular, era un pianist talentat, era băiat cu capul pe umeri care a muncit pentru a intra la Cambridge - a căzut în depresie, în mod inexplicabil, în doar opt săptămâni.

Tatăl lui Edward Mallen a vorbit despre tragedie şi a cerut introducerea educaţiei legată de problemele de sănătate mintală în programa şcolară. Cuvintele sale sunt cu atât mai pregnante după ce statistica a reliefat că sinuciderile în rândul bărbaţilor au atins cel mai ridicat nivel din ultimii 12 ani, numai în 2013 luându-şi viaţa 4.858.

Am inima sfâşiată când mă gândesc la familiile lor care au trăit aceleaşi sentimente pline de suferinţă şi nedumerire. Acum ştim că în mintea lui Craig a fost un tumult, dar nu a existat nici un indiciu că el s-a luptat ca să păstreze aparenţele în fiecare zi. Avea grijă de aspectul lui şi mânca în mod corespunzător.

El nu şi-a luat o zi liberă de serviciu. Era inginer mecanic la o companie de apă. După ce a murit şefii lui ne-au spus că fusese angajat exemplar: de încredere, conştiincios şi capabil",  a explicat  Karen Brown, care a adăugat că fiul său a avut o viață socială activă, cânta la tobe şi mergea des în drumeţii.

Mai mult, femeia a atras atenţia că fiul său nu suferea din dragoste atunci când şi-a luat viaţa, căci deşi nu era implicat într-o relaţie serioasă, avusese, după cum era firesc, mai mult iubite de-a lungul timpului.

"Îmi reproşez des că nu am văzut că suferea. Am vrut doar să am copii sănătoşi şi fericiţi. Şi Craig, acum ştim, nu a fost fericit. Cum de nu mi-am dat seama?

Sunt asistentă la urgență. Ajut oamenii să se facă bine. Acum, trebuie să recunoaștem că nu am putut să îmi ajut fiul.

"N-a spus, în biletul de adio, că pentru el nu mai este nicio speranţă". Am găsit scrisoarea în camera lui. Ne-a scris: "Aţi fost cea mai iubitoare familie pe care cineva şi-ar fi dorit să o aibă".

Ştiu în adâncul inimii că nu aş fi avut cum să îl ajut, pentru că el nu a vrut asta. Dacă ne-ar fi spus că este deprimat, acum ar fi fost alături de mine, sora şi tatăl său", a povestit mama îndurerată. "El a simțit cu adevărat că era o povară, chiar dacă nouă ne aducea numai bucurie", a mai spus ea.

"Cred că bunăstarea mintală ar trebui să fie parte a curriculumului național, astfel încât să putem lua stigmatul atașat depresiei și de a încuraja mai mulți tineri să caute ajutor", a subliniat Karen Brown.