Editura Evenimentul si Capital

Scandalul Gabriel Oprea s-a stins, confirmînd adevărul: Isteria nu salvează România! | România lui Cristoiu

Ion Cristoiu
Autor: | | 1 Comentarii | 1826 Vizualizari

Cu anunţul lui Gariel Oprea că va demisiona din Parlament Scandalul, noul Scandal – Senatul apără un criminal – s-a încheiat. Urmînd parcursul tuturor scandalurilor postdecembriste într-o ţară lipsită de discernămînt critic, deoarece esenţa ei e dată de maidanul de mahala.

Acolo, pe maidan, nu se verifică nimic din punct de vedere logic. Totul se apreciază în stil leliţe din spatele gardurilor.

După tresărirea de telenovelă la cele întîmplate în faţa lor.

Aşadar, Scandalul Gabriel Oprea s-a aprins, a devenit vîlvătaie şi s-a stins.

În ţările civilizate, în Franţa, de exemplu, Scandalul s-ar fi încheiat dacă nu cu măsuri prin Legi, sau Hotărîri de guvern, atunci măcar propuneri de măsuri.

Aceasta deoarece acolo locul emoţiei exacerbate de manipulatori l-ar fi luat dezbaterea calmă, lucidă, a şirului de fapte.

O dezbatere a cazului Gabriel Oprea ar fi repus în discuţie temeiurile legale pentru care Gabriel Oprea a fost pus în discuţia Senatului.

În chip abil, regizarea Scandalului a întreţinut credinţa falsă că în cazul lui Gabriel Oprea e vorba de imunitatea parlamentară.

Nici vorbă de așa ceva.

Potrivit articolului 72 din Constituţie, senatorii şi deputaţii pot fi supuşi urmăririi penale fără aprobrea Camerei din care fac parte.

Senatul a luat în discuţie cazul Gabriel Oprea, deoarece DNA s-a adresat Senatului cu cererea de aprobare a începerii urmării penale:

„în conformitate cu prevederile legale şi constituţionale, procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie a transmis procurorului general al Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie referatul cauzei în vederea sesizării Senatului, pentru formularea cererii de efectuare a urmării penale faţă de OPREA GABRIEL, senator în Parlamentul României, fost viceprim-ministru pentru Securitatea Naţională şi Ministru al Afacerilor Interne, în legătură cu săvîrşirea infracţiunii de ucidere din culpă, în perioada în care a deţinut funcţia ministerială”.

DNA nu se mai osteneşte să precizeze prevederile legale şi constituţionale în virtutea cărora s-a adresat Senatului pentru a cere acceptul de începere a urmării penale.

Prevederile legale şi constituţionale sînt următoarele:

Art. 109 (2)  din Constituţie:  

”Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvîrşite în exerciţiul funcţiei lor. Dacă s-a cerut urmărirea penală, Preşedintele României poate dispune suspendarea acestora din funcţie. Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcţie. Competenţa de judecată aparţine Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(3) Cazurile de răspundere şi pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sînt reglementate printr-o lege privind responsabilitatea ministerială”.

Deşi în Dezbaterile din Constituanta  din 1991 (şedinţa din 5 noiembrie 1991) s-a ridicat obiecţia că în Constituţie nu poate fi făcută o trimitere  la o lege care n-a fost votată, totuşi Legea prevăzută de Constituţie e Legea 115/1999 republicată în 2007, denumită Lege privind responsabilitatea ministerială.

Pe lîngă procedurile de urmat pentru transpunerea în practică a articolului 109, Legea defineşte, prin articolul 6, ce se înţelege prin membri ai Guvernului:

„În interesul prezentei legi, sînt membrii ai Guvernului primul-ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică, numiţi de Preşedintele României pe baza votului de încredere acordat de Parlament.”

Articolul 6 e crucial pentru a stabili răspunsul la întrebarea:

Ce se înţelege prin membrii Guvernului?

Doar membrii Guvernului în exerciţiu sau şi foştii membri ai Guvernului?

Gabriel Oprea a beneficiat de imunitate nu pentru că era parlamentar,  ci pentru că era fost ministru.

Aserţiunea descumpăneşte omul de bun-simţ.

Traian Băsescu e urmărit penal, deşi a fost preşedinte.

Ion Iliescu e urmărit penal, deşi a fost preşedinte.

Cum adică?

Un fost ministru are imunitate pe viaţă (desigur, în legătură cu ceea ce-a făcut ca ministru) şi un fost preşedinte nu?

Parlamentarii actuali nu se bucură de imunitate în ce priveşte reţinerea şi arestarea.

Foştii parlamentari pot fi însă reţinuţi şi arestaţi fără aprobarea Parlamentului.

Parlamentarii actuali pot fi urmăriţi penal fără aprobarea Camerei.

Foştii miniştri nu pot fi urmăriţi penal!

Un fost ministru, persoană numită şi nu aleasă, beneficiază de o imunitate mai tare decît foştii preşedinţi, foştii parlamentari sau actualii parlamentari.

De această imunitate nu beneficiază nici foştii primari, nici actualii primari.

În Dezbaterea Tezelor Constituției din  1991, teza 11, Titlul 3, Capitolul 3, Autoritatea administrativă a fost pusă abordată  sub formula:

„Adunarea Deputaţilor şi Senatului, precum şi Preşedintele României, au dreptul de a cere urmărirea penală a miniştrilor şi trimiterea lor în faţa Curţii Supreme de Justiţie pentru faptele săvîrşite în exercitarea funcţiei lor.

Legea responsabilităţii ministeriale determină cazurile de răspundere şi pedepsele aplicabile membrilor guvernului”.

Fără nici o dezbatere controversată, fără nici un amendament depus, în Constituantă s-a votat  formularea din articolul 108, devenit în Constituţia revizuită din 2003, articolul 109.

E mai mult decît curios că nici la Dezbaterile privind Revizuirea Constituţiei, conţinutul articolului 108, devenit 109, n-a fost pus sub semnul întrebării.

O prevedere constituţională trimite în chip automat la realitatea de care a vrut să ţină cont legiuitorul.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate