Editura Evenimentul si Capital

Savarinele, bijuteriile prăjiturilor. Inventate de bunicile poloneze, desăvârșite de patiseri pentru regi

Invariabil, din galantarele cofetăriilor, prima prăjitură care face cu ochiul atât adulților cât și copiilor este bătrâna, dar foarte proaspăta savarină FOTO: FOTO ADI PÎCLIȘAN
Autor: | | 1 Comentarii | 2172 Vizualizari

Nu există cofetărie, oricât de rafinată, sau de populară ar fi , să nu vândă deliciul superlativ al orcărei copilării, prăjitura supremă, savarina. Greu de găsit vreun adult pentru care paradisul pierdut al copilăriei să nu aibă gustul unic și aroma inconfundabilă ale acestui minunat desert

Un aluat pufos, crescut cât un ionatan cu coroană, bine însiropat în rom dulce, tăiat parțial în două, pe lat și umplut cu frișcă. Să nu uităm, cu un moț de dulceață, neaparat roșie, în frunte. Arată ca o coroană princiară, cu aur, alb și roșu. Are o poveste care începe în bucătăriile bunicilor poloneze, trece pe la regele care și-a măritat fata cu Ludovic al XV-lea, și abia un veac mai târziu a primit un nume inspirat, în onoarea celui mai celebru gastronom și scriitor francez al vremii.

Totul începe în Evul Mediu

Inventată de o bunică, în Polonia secolului al XIV-lea, savarina era inițial departe de cea ce savurăm azi: un simplu aluat dospit, copt în formă cilindrică și garnisit cu fructe uscate.

I-a fost preparată și regelui Stanislas Leszczynski, un mare amator de dulciuri. Fostul rege al Poloniei și socru al lui Ludovic al XV-lea, a strâmbat din nas: prăjitura era „prea uscată” pentru gusturile regale, astfel că bucătarul personal, Nicholas Stohrer, a venit cu ideea de a aromatiza desertul și de a-l stropi cu vin de Malaga (în epocă romul era considerat băutura borfașilor, și nu se preta să ajungă la papilele gustative regale).

Regele a botezat prăjitura „Baba”, referindu-se exact la bunicuțele care au inventat- o.

Ceva mai târziu, în 1725, Nicholas Stohrer ajunge la Paris, odată cu Marie, fiica lui Leszczynski, care s-a măritat cu Ludovic al XV-lea. După cinci ani, deschide prima patiserie din capitala Franței, pe Rue Montorgueil 51, astăzi un stabiliment declarat monument istoric. Aici servește „ baba ” – bătrâna brioșă uscată, stropită cu vin de Malaga, parfumată cu șofran și servită cu cremă de patiserie (ouă, lapte și vanilie).


Minunata savarină are o poveste demnă de un roman. O banală și anostă prăjitură din Polonia secolului XIV s-a transformat într-o regină a cofetăriilor


Prăjitură - omagiu

În 1844, trei frați patiseri, Arthur, Augustus și Narcissus Julien, care își făcuseră ucenicia în patiseria deshisă de bucătarul regelui polonez, au desăvârșit vechea „baba”. Au copt un aluat pufos, moale și l-au însiropat cu o licoare secretă creată de Augustus. Numele prăjiturii a fost un omagiu adus celebrului gastronom și scriitor francez Jean-Anthelme Brillat-Savarin (1755 – 1826): „Le savarin”. Ceva mai încolo, Pierre Lacam (1836- 1902), în Memorialul istoric și geografic al patiseriei, desecretizează rețeta siropului păstrată sub cheie de Augustus Julien. Acesta conținea apă, zahăr, zahăr vanilat, Kirsch, apă de trandafiri anisette, apă de marască, mentă, flori de portocale, pelin, ulei de migdale amare și absinth. Frații Julien au copt savarina într-o formă specială (un cilindru metalic cu alt cilindru în mijloc).

Rețeta

Loading...
Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: EVZ Special

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate