Turismul de curte este mai degrabă specific satului 2 Mai, dar şi în Vama Veche unii tineri aleg să stea la gazdă, nu pe plajă. Însă tot la cort.

“Aici ai să mori de râs. Că la mine tot timpul e distracţie”, spune Karl, un sas plecat din Ardeal, care a ajuns să locuiască pe litoral. E seară, iar veranda luminată de câteva becuri e plină de oameni. Unii sunt tineri veniţi în Vamă pentru distracţie, alţii vecini de-ai lui care se ascund de neveste ca să bea o bere liniştiţi. „Ne caută femeile pe la baltă, dar noi am venit să bem o bere”, zice Vasile. După revoluţie: "Primul lucru, cumpăr un teren în Vamă" Karl locuieşte în Mangalia, dar în fiecare vară este în Vamă ca să primească turiştii. Sas de origine, a plecat din Sebeş în Mangalia când avea 20 de ani, prin 1977, după ce îşi furase viitoarea soţie de la părinţii ei. „Era una dintre cele mai frumoase fete din Miercurea Sibiului. I-am zis că dacă vrea să fie cu mine trebuie să fugă”, îşi aminteşte el. S-au refugiat o perioadă prin părţile Ploieştiului, iar apoi s-au stabilit la Mangalia. Timp de 18 ani a fost pictor pe litoral. Îşi făcea veacul în Neptun, în faţa hotelurilor Prichindel, Caraiman şi Doina, în Jupiter (la Cometa şi la Meteor, unde veneau străini) şi în Saturn. „Îmi plăcea să stau cu tablourile în piaţă. Eu am o istorie veche aici. Aşa mă şi cunoaşte toată lumea: „Uite pictorul””, spune el. Restricţiile impuse zonei în perioada comunistă din cauza apropierii de graniţă, miliţia şi supravegherea militară a litoralului din sudul extrem al României l-au ambiţionat să îşi cumpere o casă în Vama Veche, imediat după revoluţie. „Asta mă irita. Şi am zis: în momentul în care va fi o revoluţie, primul lucru pe care îl fac e să cumpăr un teren în Vamă”, îşi aminteşte Karl. Şi-a respectat promisiunea: „Prima casă cu etaj din Vamă a fost casa mea. Restul erau case pescăreşti”. Karl îşi petrece verile în casa lui din Vama Veche După vreo patru ani a plecat în Germania, cu toţi copiii, nemulţumit de cum mergeau treburile în România: „În ’94 am plecat în Germania că m-a supărat Iliescu. Cum a dat-o cu partea rusă, am zis că ăsta închide graniţele. Şi am plecat”. S-a întors după câţiva ani, după ce dobândise şi cetăţenia germană: „N-am părăsit România ca să nu mă mai întorc. Am păstrat cetăţenia română, şi terenurile”. Corturile, despărţite de paravane din buruieni Cu o verandă largă din lemn ce o înconjoară pe toate părţile, casa lui nu are decât patru camere obişnuite pentru turişti. Unii stau la mansardă, pe podeaua acoperită de fân, prin care gazda a strecurat şi puţină mentă. Cei mai mulţi stau în cort, în curtea pe jumătate năpădită de ierburi. Într-o vreme, a tăiat buruienile, dar tinerii s-au plâns de dispariţia lor: „Au zis turiştii că avem intimitatea noastră între grupuri. Au paravan cu flori, compartimente”, zice Karl amuzat. Cort dintr-un "compartiment". Karl îşi împarte turiştii pe "cartiere" în funcţie de oraşul de provenienţă Are vreo zece corturi ale lui, pe care le închiriază cu 10 lei pe noapte. În medie, în plin sezon, are 40 de corturi întinse în curtea lui. „Dar am avut şi 97. La mine vin pe grupuri. Vine Iaşiul, are platforma lui aici”, spune omul, şi arată spre o parte a curţii. "Mi-e şi milă de ei când văd că vin fără bani" Aleea care duce spre interiorul curţii a pavat-o chiar el, cu pietre aduse de un turist care nu avea bani pentru cazare, aşa că l-a ajutat să îşi aranjeze grădina, aducându-i bolovani de prin zonă. Într-adevăr, turismul practicat aici nu este unul cu pretenţii. La Karl, preţul e negociabil până la gratuitate: „Când văd că n-are bani şi-mi spune: „Vreau să mai stau încă trei zile”, îi zic „Stai”. Ce să fac? Mi-e şi milă de ei când văd că vin fără bani. Le e şi ciudă la vecini, şi-mi zic „Tu numai de pomană îi ţii””. Tinerii dorm în cort, se spală la “mocăniţă” (un rezervor montat de Karl în fundul curţii, care îndeplineşte funcţia de duş) şi mănâncă pe apucate. Uneori le mai găteşte şi Karl: le face ochiuri, sandvişuri sau cafea. Şi, bineînţeles, palinca se împarte. După cum spune un tânăr de vreo 20 de ani, “treaba aia” (palinca lui Karl-n.r.) este excelentă. Venind în acelaşi loc de ani de zile, gazda şi turiştii s-au împrietenit. „Au crescut şi acum sunt ingineri, doctori, arhitecţi, avocaţi. Da’ tot la mine vin, tot cu cortul”, spune Karl, a cărui poreclă e Cupidon. „Pentru că eu cuplez oamenii. Au şi copii cei pe care i-am cuplat eu în curtea mea. Că sunt străini, români, eu îi adun la o masă”. "Mocaniţa", duşul din fundul curţii