Editura Evenimentul si Capital

Săptămâna Mare. Sfântul Graal și Lancea Destinului. Obiceiuri și superstiții. Gemenii au griji, Leii nu au liniște | Horoscopul lui Dom' Profesor

Autor: | | 0 Comentarii | 3839 Vizualizari

Pe 10 aprilie s-au născut: Joseph Pulitzer, William Booth (Armata Salvării), Samuel Hahneman (homeopatia), Max von Sidow, Omar Sharif, Chuck Connors, Steven Seagal, Florin Comişel, Maria Bănuş, Doina Levinţa.

 

În calendarul creştin-ortodox fix sunt Sfinţii: Terentie, Pompie, African, Maxim şi Dima. Denie. Numai seara, pâine și apă.

În „kalendarul” vechi, antic, nimic. Sărbătorile erau rare, munca era ceea ce serbau dacii, tracii, agatârşii, cabirii.

Întrăm în Săptămâna Patimilor, Săptămâna Mare, ”în timpul „Săptămânii Nebunilor”, ultima săptămână din Postul Mare” – vezi filmul ”Săptămâna Nebunilor” https://ro.wikipedia.org/wiki/S%C4%83pt%C4%83m%C3%AEna_nebunilor_(film).  Săptămâna Nebunilor mai este denumită, prin influențare slavă, (este un obicei rusesc și ucrainian), prima săptămână de post. Câte bordeie, atâtea obiceiuri!

Haideţi, dragi lupi, padawani şi hobbiţi, să vă mai spun, încă odată, o poveste, timpul acesta este potrivit. Poate sunt superstiţii, poate poveștile, legendele, şi-au pierdut interesul pentru domniile voastre, dar istoriile sunt întotdeauna aşa de plăcute...

Printre scrierile apocrife, lăsate în afara Noului Testament, la Niceea, în 325, sunt cîteva care vorbesc despre Sfîntul Graal şi Lancea Destinului. Referiri sunt şi în manuscrise persane şi copte.  Sunt subiecte iniţiatice, dezvoltate mult în timpul epocii ordinelor cavalereşti şi monahice. Sfîntul Graal este cupa din care a băut Iisus la Cina cea de Taină şi apoi a strîns sângele Lui cînd a fost străpuns de lancea lui Longinus. Legenda spune că aducea posesorului „putere regească, belşug, sănătate şi dragoste”. Este reluarea motivului rythonului Fortunei, a cupei în formă de corn, care aducea bogăţie. Să ne amintim de romanele cavalereşti ale Evului Mediu, de Cavalerii Mesei Rotunde, de minoriţi şi de catariSfîntul Graal a părăsit aproape imediat după Înălţare, Orientul şi a ajuns în Europa.

Legenda spune că l-a adus una dintre Marii. Speculaţii stranii se fac în jurul Sfîntului Graal şi a simbolisticii acestuia. Adevărul este că Graalul există şi este o cupă. Substanţa din care este făcută a fost și a rămas o taină. Un timp a aparţinut unor împăraţi romani, apoi unui şef vizigot. Apare în Francia şi în nordul Italiei în posesia unor oameni puternici şi bogaţi, papi, duci. Apoi, în secolul XII, dispare. Se spune că astăzi s-ar găsi, ţinut în mare secret, într-o mînăstire din munţii Europei Centrale sau în Portugalia şi că este obiectul adoraţiei unui Ordin bogat şi puternic.  

Lancea Destinului este suliţa romană, „pilum” care aparţinea centurionului Cornelius Longinus.  Longinus era un ofiţer de viţă veche, familia lui avînd sînge regal, pretindea că se trage din însuşi Remus, unul dintre cei doi fondatori ai Romei și făcea parte din una din cele cinci curii care conduceau Roma, de fapt. De aceea apare în mai toate episoadele, pentru că era o personaliate importantă. Pe de altă parte, el curta o tînără evreică care era una dintre multele femei care îl urmaseră pe Iisus şi Îi ascultaseră Pildele şi Vorbele. Longinus ştia foarte bine cine este Iisus şi era foarte interesat, hai să spunem pe jumătate convertit la noua religie. De aceea, martor la chinurile Mîntuitorului crucificat le scurtează, din milă, „străpungînd cu suliţa  coasta dreaptă a lui Iisus, de a curs apă și sânge”. Tot el, Longinus, nu a vrut să zdrobească fluierele picioarelor lui Iisus, după obiceiul execuției, ca să se împlinească profeția. Acesta este adevărul, cuprins în Evanghelia după Toma, dar rămas în afara Noului Testament făurit la Niceea, în anul 325.

Suliţa avea şi ea povestea ei, după cum spune legenda. Fusese făcută de un fierar orb, neîntrecut în meserie, la Damasc, din fier ceresc (meteoric) şi din cuţitaşul Profetului Ilie, cel cu care ucisese pe preoții lui Baal. Coada, mînerul suliţei, era făcut din cedru de Liban, impregnată cu elixire care o făceau „veşnică, uşoară şi focul de ea nu se prindea” şi întărită cu inele elegante de bronz. Cînd Longinus a plătit pentru suliţă 30 de arginţi (?!), sumă relativ mare, fierarul i-a spus „să nu-ţi pară rău că ai plătit o mică avere; suliţa acesta este mai importantă decît tot ce am făcut eu pînă acum, şi va fi mai celebră decît cetatea Damascului cu cele şapte porţi ale ei”.  

Lancea Destinului conferea posesorului talente militare şi victorie asupra duşmanului, oricît de disperată ar fi fost bătălia. A rămas în posesia familiei lui Longinus pentru un timp. Apoi, o perioadă, a fost în mîna împăratului Traian, dar care nu credea în virtuţile ei. Totuşi, a cucerit Dacia, o realizare aproape imposibilă. I-au trebuit 12 legiuni, cea mai mare forţă concentrată vreodată de romani, dar şi aşa, a uimit lumea de pe atunci. Lancea Destinului i-a dat victoria, spune legenda!

Lancea apare în Bizanţ, unde rămîne mai multe sute de ani. A fost în mâna împăratului Constantin cel Mare, una din multele relicve creştine adunate de mama lui, împărăteasa Elena. A fost, apoi, în posesia Sf. Mauriciu, primul cavaler creştin, „cel fără teamă şi reproş”! Ultima ştire certă a fost că Lancea Destinului făcea parte dintre tezaurele nepreţuite ale Cavalerilor Templieri. 

Legenda modernă spune că Lancea Destinului a fost recuperată de arheologul german Otto Rahn în anul 1938, din împrejurimile castelului Monségur şi că a fost în posesia lui Adolf Hitler pînă la 28 decembrie 1942, cînd un commando american a sustras preţioasa relicvă din bunkerul fürerului. Zvonurile spun că Lancea Destinului s-ar afla la Fort Knox, păzită ca cel mai important tezaur al Americii. Nu este America cea mai puternică forţă în lume? Nu va luați după poveste de acoperire că ar fi într-o catedrală din Köln. Este la fel ca povestea craniilor celor Trei Magi de la Răsărit. Să ne amintim de comerțul cu indulgențe și moaște din Evul Mediu, în Occident. În goana după credincioși, catedralele se întreceau în a expune moaște și relicve, toate, contrafăcute!

Legende, mituri urbane, adevăruri înjumătăţite, imaginaţie nestrunită? Poate, dar întotdeauna miturile, poveștile, legendele sunt aşa de frumoase... mai ales dacă asculți, ca fundal, epic music!

În Marea Britanie se pune că dacă Paştele cade de Buna Vestire o mare nenorocire se va întîmpla ţarii în următorul an „If Our Lord falls in Our Lady’s lap,/ England will meet with a great mishap”.  S-a întîmplat de două ori în istoria modernă. Prima dată în 1910 şi în mai, același ani, Regele Edward al VII-lea a murit după o scurtă boală. S-a repetat în 1951 şi nu mai tîrziu decît 11 luni, Regele George al VI-le a încetat subit din viaţă.  Sfintele Paşti vor cădea de Buna Vestire, din nou, în 2035. 

Se spune că aşa cum a fost vremea de Florii va fi şi de Paşte, dar se pare că nu se mai ţine cont în condiţiile efectului încălzirii globale și al haosului care domnește în lume. Primăvara, între Echinocţiu şi Paşte, cine vede primul un şarpe trebuie să-l omoare sau să-l întoarcă din drum pentru ca să-i ia puterea. Dacă reptila taie drumul omului îi ia ea puterea. Cine vede pe nemîncate un animal născut în primăvara aceea, miel, ied, pisoi, căţel, devine necurat şi trebuie să se roage de trei ori la biserică şi să dea de trei ori de pomană. La fel cine aude pe nemîncate cîntul cucului sau al pupezei. Cine vede miel alb este semn foarte bun, dar dacă vede mai întîi miel negru sau jupuit este semn de moarte, sau mare pagubă.  Cine vede primul barza sau rîndunicile în zbor acela va face o călătorie lungă, nu mai tîrziu de sfîrşitul acelui an. Cine aude brotăcelul orăcăind, mai ales în Săptămîna Patimilor acela trebuie să se dea de trei ori peste cap, ca să nu fie anul secetos.  Cine vede primul cocorii să nu-i numere, că va mai trăi numai atîţia ani cîţi cocori a numărat. Cine vede fluture roşu, va fi sănătos şi roşu la faţă tot anul. Dacă vede fluture alb sau galben este pericol de boală. Cînd se aude primul tunet, mai ales în Săptămîna Mare este bine să se lovească cu o bucată de fier peste frunte, ca tot anul să fie tare şi sănătos ca fierul.

Se mai spune că în dimineaţa de Înviere Soarele dansează. Frumos, nu? Liliacul alb este floarea care aduce mult noroc, pentru că seamănă cu trompeta Îngerului Gabriel. În unele părţi ale lumii nu se sparg ouăle la capătul ascuţit pentru că aduce nenoroc.  Nu este bine să se lucreze pămîntul în Vinerea Mare pentru că aduce sărăcie şi moarte. La fel, nu se taie unghiile. Dacă se spală rufe în Vinerea Mare ele nu vor fi niciodată curate, iar nenorocul va fi adus în casă, dar, paradoxal, cusăturile făcute nu se vor rupe niciodată.  În toată Săptămîna Patimilor este bine ca copii să nu se urce în copaci. Rugăciunile făcute la ora 15 în Vinerea Mare sunt ascultate şi îndeplinite. Pîinea sau cozonacii făcuţi tot atuncea nu vor creşte. Un ou făcut de o găină albă în Vinerea Mare stinge focul, oricît de mare ar fi.  De Înviere este bine să te înoieşti. Iar dacă nu ai bani, şi cel mai adesea acesta este cazul, cumpără-ţi măcar o bonetă nouă.  Băieţii care pun prima dată pantaloni lungi de Înviere vor fi norocoşi în dragoste şi vor avea o căsătorie fericită. Fetele de măritat pot pune un ou înroşit pe vatră. Trebuie să audă cîinii lătrînd şi vîntul bătînd. Dacă trece o oră şi oul nu pocneşte, gîndurile de măritiş se vor îndeplini.  Vîntul care bate în noaptea de Înviere va bate tot anul. 

După echinocţiul de primăvară cine se va scălda în rîu sau baltă, fără a fi mîncat o bucăţică de caş sau brînză nouă, acela va fi bolnăvicios tot anul.  În Postul Paştelui nu se aduc în casă flori galbene pentru că nu vor mai oua găinile.  Joia Patimilor nu se spală şi nu se coase; seara cînd se citesc cele 12 evanghelii se face cîte un nod la o sfoară de in pentru fiecare Evanghelie şi cine se va încinge cu funia, va săpa de friguri și de alte boli, mai ales molipsitoare.  În Vinerea Paştelui se face cruce cu lumînarea aprinsă pe fiecare perete al casei pentru a fi ferită de boli, foc şi trăsnet. În ziua de Paşti să nu se săreze ouăle, ci să se dea cu muştar. Cine va pune mîna pe sare se va înroşi şi va face tensiune. Tot la masa de Paşti este bine ca mai întîi să se mănînce peşte pentru ca să fiţi vioi ca peştele tot anul următor.

Ouăle de Paşti se fac numai roşii, roşu a fost sângele Mântuitorului, cîte ouă vopsite în alte culori veţi avea în casă, atîtea necazuri veţi avea în anul ce vine! Iar în secolul XVIII s-a interzis prin ukaz domnesc obiceiul rusesc, slavon, venit din nordul Bucovinei, împrumut de la ucrainieni, ruşi şi bieloruşi de a se scrie sau de a se „încondeia”, cu modele, ouăle de Sf. Paşti. Oare se scrie sau se fac modele pe sângele simbolic al Domnului?Dară prostia fimeilor este mare, spune cronicarul şi ele continuă să-l dragă de coadă pe dreakul prin ouăle încondeiate”. Și părintele Cleopa - Dumnezeu să-l odihnească, la loc bun, cu lumină și verdeață - tuna și fulgera împotriva ouălor înscrise ca și împotriva norocului.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Horoscop

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate