Editura Evenimentul si Capital

Salvați Copiii! Discriminarea, agresivitatea, scăderea vaccinărilor – cauzele regresului social

Autor: | | 0 Comentarii | 215 Vizualizari

Salvați Copiii! Mai mult de jumătate dintre copiii din România (52,2%) trăiesc în risc de sărăcie sau excluziune socială, media în statele membre ale UE fiind de 28%

Salvați Copiii!, organizație preocupată exclusiv de combaterea problemelor pe care le întâmpină copiii în viața de zi cu zi, a realizat un studiu ale cărui cifre sunt cel puțin îngrijorătoare. Redăm, mai jos, rezultatele complete:

Sărăcia, cu una dintre cele mai perfide consecințe ale ei, abandonul școlar, rata ridicată a mortalității infantile, în principal determinată de cauze prevenibile și afecțiuni tratabile în condițiile unui sistem medical funcțional, scăderea ratei vaccinărilor, care atrage după sine revenirea unor boli eradicate sau cu incidență scăzută, stigmatizarea și discriminarea copiilor în comunitate și școală, pe criterii economice, de etnie, de sănătate, cultura agresivității ca metodă de educație sunt indicatori relevanți pentru modul în care România, atât la nivelul autorităților decidente, cât și la nivelul societății, știe să își protejeze copiii. Salvați Copiii România a monitorizat, pe parcursul a șapte ani (2008 - 2015)  acești indicatori, ca fundament pentru Raportul Alternativ Periodic, care va fi prezentat Comitetului ONU pentru Drepturile Copilului, în 3 octombrie 2016, la Geneva.

Investițiile pentru copii

Potrivit organizației Salvați Copiii! mai mult de jumătate dintre copiii din România (52,2%) trăiesc în risc de sărăcie sau excluziune socială, media în statele membre ale UE fiind de 28%. Insuficiența resurselor alocate pentru educație, sănătate și protecție socială adâncește vulnerabilitatea copiilor din zonele defavorizate. Formulele de finanțare actuale fac ca bugetele alocate în aceste domenii să fie puternic influențate de bunăvoința autorităților locale sau de capacitatea financiară a acestora, și nu de nevoile resimțite în comunitate.

Salvați Copiii a realizat o analiză a bugetului copiilor în România, privind perioada 2008 – 2014 în cele trei domenii definitorii ale drepturilor copilului (educație, protecție socială și sănătate). Potrivit acestei analize, nu putem vorbi în niciun domeniu de prioritate acordată copiilor în procesul de alocare a resurselor publice. Astfel, în ansamblul cheltuielilor realizate de stat pentru cele trei domenii, România cheltuiește, deseori, unele dintre cele mai mici procente din PIB, în comparație cu statele membre UE. În plus, deși ca procent din PIB, cheltuielile totale ale statului român au fost doar cu 27,57% mai mici decât media europeană, în cazul celor trei domenii cheie pentru copii, cheltuielile au ajuns să fie și cu peste 41% mai mici decât mediile europene. De exemplu, țara noastră a cheltuit pentru educație 3% din PIB în 2012 și 2,8% în 2013, fără o creștere semnificativă în 2014, în timp ce  media la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene a fost de 5%.

Accesul la educație

Aproape 366.000 de copii cu vârsta între 3 - 17 ani nu urmau nicio formă de învățământ (preșcolar, primar, gimnazial, liceal sau profesional), în anul 2013. Într-un singur an școlar (2012 – 2013), aproximativ 24.400 copii au abandonat învățământul primar și gimnazial. Statistica oficială a abandonului școlar nu surprinde, însă, în totalitate dimensiunile neparticipării școlare (”copiii în afara școlii”), deoarece nu acoperă, de pildă, copiii care nu au mers niciodată la școală ori au abandonat școala în anii anteriori. Potrivit Eurostat, la sfârșitul anului școlar 2014-2015, rata părăsirii timpurii a școlii a crescut cu 1,8% în numai 2 ani, de la 17,3% (2012-2013) la 19,1%.

Conform datelor furnizate de organizația Salvați Copiii!, minorii romi se confruntă cu o vulnerabilitate deosebită și sub aspectul participării la educație. Doar 42% dintre copiii romi (6-15 ani) au mers la grădiniță, în comparație cu 87% dintre copiii de alte etnii și care trăiesc în același mediu. Procentul copiilor cu vârsta învățământului obligatoriu care nu merg la școală este de 22% în cazul copiilor romi și de 6% în cazul copiilor de alte etnii.

Paradoxal, participarea copiilor la învățământul public considerat a fi gratuit implică, de cele mai multe ori, costuri considerabile care trebuie acoperite de familie, cu toate că legea interzice acest lucru. Analiza Salvați Copiii indică un nivel îngrijorător al acestor costuri ascunse, costul total mediu alocat per copil este de 1490 RON, iar per familie este de 1.954 RON (având în vedere şi familiile cu mai mult de un copil şcolar). De asemenea, analizând rezultatele vedem că acest cost total poate ajunge şi la valori de peste 4.500 lei pe an, per elev.

Avocatul Copilului

Una dintre problemele majore identificate, din care derivă o serie de alte vulnerabilități care  privesc politicile publice destinate copilului, este aceea că România nu are o instituţie independentă specializată care să preia atribuţiile menţionate de Comitetul ONU, de tipul Avocatul Copilului. Astfel că, în ţara noastră, în cadrul Avocatului Poporului, problemele ce ţin de respectarea drepturilor copilului revin unui departament semi-specializat, care are ca atribuţii ”drepturile copilului, ale familiei, tinerilor, pensionarilor şi persoanelor cu handicap”. În 2015, s-au înregistrat în total 12164 de petiții, din care doar 103 petiții făceau referire la drepturile copilului și ale familiei, ceea ce înseamnă, din punct de vedere al timpului alocat, o rata de 2 petiții pe săptămână într-o țară în care aproape 1,7 milioane de copii trăiesc în sărăcie, iar peste 350.000 de copii (3-17 ani) nu erau cuprinşi, la începutul anului școlar 2014, în sistemul de învăţământ.

Deşi atât societatea civilă, cât şi Comitetul ONU au subliniat importanţa unui Avocat al Copilului specializat, Parlamentul a respins, în 2009, 2012 și 2015, propuneri de lege care vizau înfiinţarea acestei instituţii, ca instituție independentă ori ca adjunct specializat al Avocatului Poporului.

Discriminarea, ca atitudine de fond

„Profesorii fac discriminare din cauza religiei, culorii, banilor din familie” (fată, 13 ani)

Copiii consultați de Salvați Copiii România au semnalat numeroase probleme cu privire la practici discriminatorii, mai ales în domeniul educației: copiii cu probleme de sănătate mintală sunt discriminați atât de colegi, cât și de profesori; absența incluziunii copiilor cu dizabilități; numeroase cazuri de discriminare și segregare bazate pe rezultate școlare și comportament (inclusiv clase segregate formate pe aceste criterii). Cu privire la situația copiilor aparținând minorităților etnice (mai ales copiii romi), copiii consultați au semnalat următoarele probleme: nu există respect pentru diversitate, pentru limba, cultura, religia altor etnii, iar școala nu este un mediu care să cultive acest respect; nu există o adevărată incluziune a copiilor romi, întâlnindu-se frecvente cazuri de clase segregate; măsurile speciale de sprijin (burse, locuri speciale) nu sunt suficiente pentru a răspunde nevoilor.

Discriminarea, direct sau mascată,  continuă să fie una dintre poverile care îl însoțesc pe copil, de la gradiniță și până la inserția pe piața muncii. În primul rând, vorbim despre discriminarea pe criterii  economice: în fața sărăciei, un copil este dezarmat, pentru că sărăcia duce, de multe ori, la un stigmat social. Copilul este etichetat or eticheta aceasta va avea consecințe pe termen lung, atât emoționale, cât și sociale. Un copil deja traumatizat din lipsă de hrană și condiții decente de trai este retraumatizat, atunci când este ostracizat în școală și pe stradă”, spune Gabriela Alexandrescu, Președinte Exectutiv al Organizației Salvați Copiii România.

Comparativ cu gradul de toleranţă de la nivelul spaţiului social, valorile întâlnite în cazul spaţiului personal sunt mai scăzute, astfel: 14% dintre copii afirmă că ar fi de acord să aibă un coleg de bancă infectat cu HIV, 27% că le-ar fi indiferent şi 59% că ar fi împotrivă (comparativ cu aproximativ 19% care afirmau că sunt de acord să fie colegi de clasă cu un copil în această situaţie); 32% dintre copii afirmă că ar fi de acord să stea cu un copil de etnie romă în bancă, 16% că ar fi împotriva acestui fapt, iar aproximativ 52% spun că situaţia le-ar fi indiferentă (comparativ cu procentul de aproape 49 în cazul elevilor care ar fi de acord să aibă un copil rom în clasă).  Niveluri mai scăzute ale toleranţei (prin raportare la cele care caracterizează spaţiul social) s-au înregistrat şi în cazul celorlalte dimensiuni testate, astfel, 34% dintre elevi afirmă că ar fi de acord să aibă un coleg de bancă cu dizabilităţi fizice (faţă de aproape 40%, în situaţia în care colegul ar fi fost de clasă), iar 30% dintre copii spun că ar fi de acord cu un coleg de bancă cu dizabilităţi mintale uşoare (comparativ cu aproape 37%, în cazul în care colegul ar fi fost de clasă).

Stigmatizarea și discriminarea copiilor care se identifică LGBT este larg răspândită atât în mediul școlar, în familie, cât și în comunitate. Un raport al asociației ACCEPT arată că aproximativ 8 % dintre elevii LGBT spun că au fost agresați sau batjocoriți la școală, în timp ce aproximativ jumătate din elevii non LGBT (46,5%) spun că ar fi deranjați să aibă un coleg de clasă homosexual. Îngrijorător este și faptul că profesorii fac remarci homofobe la ore (64%), fără a fi sancționați și perpetuând atitudini discriminatorii și chiar violente în rândul elevilor. De asemenea, curriculumul școlar nu conține pe nici un palier informații obiective referitoare la orientarea sexuală și identitatea de gen.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Educaţie

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate