Editura Evenimentul si Capital

Să ne despărțim de SRI rîzînd! De SRI-ul lui Virgil Măgureanu, desigur | ROMÂNIA LUI CRISTOIU

Ion Cristoiu
Autor: | | 7 Comentarii | 5163 Vizualizari

În lucrarea sa monumentală Unsprezece ani din istoria României. O cronologie a evenimentelor decembrie 1989 – decembrie 2000, Editura Maşina de scris, 201, Domnița Șefănescu consemnează un eveniment postdecembrist uitat azi de simplii cetățeni, rămas însă în memoria SRI ca unul dintre cele mai mari eșecuri ale Serviciului din cei 26 de ani de existență, sărbătoriți anul acesta cu o anume discreție:

„26 iunie 1995.– SRI încearcă să pună capăt unui scandal de proporţii declanşat de doi dintre ofiţerii săi. La 21 iunie doi ziarişti de la ziarul „Ziua” (dintre cei doi, Tana Ardeleanu este realizatoarea anchetelor despre apartenenţa lui Ion Iliescu la KGB) au observat că sînt filmaţi dintr-o maşină. Cei doi ziarişti i-au reţinut pe următori şi i-au dus la Poliţie unde au fost identificaţi ca lucrători ai SRI. Aceată instituţie a negat faptul că lucrătorii ei îi urmăreau pe ziarişti, dar pe peliculele din aparatele de fotografiat imaginea Tanei Ardeleanu revenea frecvent. Cei doi ofiţeri ai SRI au fost suspendaţi din funcţie pentru „lipsă de profesionalism şi abilitate în îndeplinirea misiunii lor”. Ceea ce s-a numit „afacerea Terasa Anda” nu s-a încheiat prin demiterea celor doi ofiţeri; comentariile, ipotezele şi protestele la adresa metodelor de lucru ale SRI au continuat încă multă vreme, iar Virgil Măgureanu, directorul SRI, va mai avea de dat explicaţii (şi) în comisia parlamentară de control al activităţii SRI.”

Atent încă de pe vremea aceea la relația dintre SRI și Opinia publică de la noi, am publicat în Evenimentul zilei din 4 iulie 1995 comentariul semnificativ intitulat Să ne despărţim de SRI rîzînd! Într-un context în care SRI se preocupă mai mult ca niciodată de imaginea sa de Serviciu modern, european, străin de practicile Securității, în bătălie asumată cu imaginea publică tot mai încărcată de suspiciuni, acest text merită reprodus. „Omenirea se desparte de trecut rîzînd” - zicea Karl Marx, referindu-se la comediile dedicate aristocraţiei deja anacronice la vremea lui. Strămoşul nostru, al tuturor, aplica la social o teză de mai largă generalitate. Rîsul presupune o răceală faţă de un anume eveniment. De aceea, puterea de a face haz de ceva înseamnă depărtare sufletească. Fiecare dintre noi s-a trezit, la un moment dat, rîzînd de o întîmplare pentru care şi-a făcut cîndva sînge rău. Un semnal că ne-am detaşat de întîmplarea respectivă, că nu mai sîntem implicaţi în ea. Parafrazîndu-l pe autorul Capitalului, aş spune că m-am despărţit de faimoasa întîmplare de pe Terasa Anda rîzînd în hohote. La ora întîmplării scandalului, am scris cu patimă. Trecerea timpului mi-a dat însă posibilitatea să mă despart sufleteşte de întreaga afacere. Şi-ntr-una din zilele trecute mi-a venit în minte întreaga tărăşenie. Se spune că prostul rîde de ce-şi aminteşte. Riscînd să fiu şi eu înscris în această categorie, mărturisesc că, amintindu-mi ce li s-a întîmplat celor doi ofiţeri SRI, am izbucnit în rîs. Am întîlnit în viaţă puţine întîmplări care să egaleze în tîmpenie pe cea ai cărei eroi au fost ofiţerii SRI.

Imaginaţi-vă şi dumneavoastră!

Doi ofiţeri SRI, dintre care unul chiar şef de birou, se aflau într-o misiune de filaj. Se mai poartă discuţii dacă ei vizau pe cei doi jurnalişti sau niscaiva spioni. Eu însumi m-am pronunţat, la un moment dat, în această privinţă. Depărtat deja de întîmplare, îmi dau seama însă că ea trebuie abordată şi dintr-un alt punct de vedere. Şi dacă o privim din acest nou unghi, vom constatat că avem toate motivele să ne stricăm de rîs. Pentru că, din acest nou unghi de vedere n-are importanţă pe cine filau cei doi. Are importanţă ce li s-a întîmplat. Indiferent că urmăreau sau nu pe cei doi jurnalişti, ei au fost mai ridicoli decît doi bărbaţi în toată firea surprinşi umblînd în izmene în plin centrul unei metropole. Sînt descoperiţi ca nişte ageamii. Odată descoperiţi, ei încearcă s-o ia din loc cu maşina. Cei de la „Ziua” le-o blochează cu jaloane de parcare şi le dezumflă roţile. Atunci marii, domnii ofiţeri SRI, cei care trebuie să se confrunte cu ultraspecializaţii spioni străini, cu asprii membri ai unor organizaţii teroriste, o rup la fugă.

După ce am rîs cu poftă de aceşti Păcală şi Tîndală ai lui Virgil Măgureanu, de aceşti tăntălăi atît de proşti încît ar fi incredibili şi într-o farsă teatrală ieftină, mi-am dat seama că n-am nici un motiv să mă amuz. Nu sînt un specialist în servicii secrete. Presupun însă că un specialist în filaj, chiar dacă aparţine nu SRI-ului, ci unui trib pierdut în junglă, învaţă, înainte de toate, să nu fie descoperit în timpul misiunii sale de către specialiştii în contrafilaj. Dacă ar fi să credem relatărilor din presă, Ioan Tinca şi Ionel Poporoagă au fost surprinşi filînd de către nişte amatori. De asemenea, presupun că, aşa cum cititul începe cu învăţarea alfabetului, ofiţerii SRI de filaj sînt instruiţi, chiar de la primele ore de curs, cum să se descurce în clipa cînd sînt surprinşi în misiunea operativă. Priviţi felul în care au reacţionat cei doi după ce au fost descoperiţi! Pînă şi eu, care nu mă pricep la filaj mai mult decît la condus o navetă spaţială, m-aş fi descurcat mai bine. Presupun c-aş fi dovedit suficient sînge rece pentru a mă legitima fără a trezi nici o suspiciune. Presupun c-aş fi avut suficient tupeu pentru a o face pe bucureşteanul indignat de faptul că sînt întrebat de ce filmez Terasa Anda. Păi eu, în clipa în care cei trei reporteri speciali ai cotidianului „Ziua” ar fi venit să mă întrebe ce fac acolo, i-aş fi băgat scurt în mă-sa, întrebîndu- i la rîndu-mi, în ce calitate se interesează de ce fac. Asta, pentru că nu miar fi fost greu şi fără a fi specialist SRI în filaj să joc teatrul cetăţeanului care filmează ca amator. Privită astfel, întreaga tărăşenie e mult mai gravă decît dacă ar fi vorba, într-adevăr, de o filare de către SRI a doi jurnalişti.

Din acest punct de vedere se pot lansa trei ipoteze:

1. Cei doi s-au comportat aşa de prosteşte, pentru că sînt pur şi simplu nişte mutălăi. E ipoteza lansată de Virgil Măgureanu. Numai că directorul SRI nu-şi dă seama că, în condiţiile în care această ipoteză e adevărată, noi, cetăţenii acestei ţări, avem toate motivele să nu mai dormim liniştiţi. Printre altele, Serviciul Român de Informaţii are misiunea de a descoperi şi preveni acţiunile serviciilor secrete străine împotriva României, planurile diabolice ale unor organizaţii teroriste. Un mijloc de îndeplinire a acestei misiuni îl constituie filarea spionilor străini sau a celor bănuiţi c-ar aparţine unor organizaţii criminale. Se înţelege că spionii, teroriştii sînt specialişti în descoperirea faptului că sînt filaţi. De aceea, e de presupus că ofiţerii SRI însărcinaţi cu filarea sînt astfel instruiţi încît spionii şi teroriştii să nu-şi dea seama că sînt urmăriţi. Marii specialişti în filaj ai SRI-ului, Ioan Tinca şi Ionel Poporoagă, au fost surprinşi filînd de nişte ageamii. Păi dacă acest lucru s-a întîmplat cu nişte amatori, cum să nu credem că ei, ca şi colegii lor, au participat anterior la misiuni operative pe care spionii şi teroriştii le-au sesizat din prima clipă? Spioni şi terorişti care, dîndu-şi seama că sînt filaţi, şi-au luat toate măsurile de contracarare. Continuînd, apoi, să-şi vadă de treabă. În aceste condiţii, nu putem să nu ne întrebăm: cum îşi îndeplineşte SRIul datoria de protejare a siguranţei naţionale? Instituţia condusă de Virgil Măgureanu trăieşte şi activează pe baza banilor primiţi de la bugetul statului. Altfel spus, salariul unor ofiţeri precum Ioan Tinca şi Ionel Poporoagă provin din buzunarul contribuabilului. Adică al fiecăruia dintre noi. Ca şi salariul directorului SRI, Virgil Măgureanu. În aceste condiţii, noi, cei care plătim impozite pentru ca să existe şi să activeze SRI-ul, nu putem fi mulţumiţi cu măsura luată de mai-ma-rele instituţiei: aceea de a-i da afară pe cei doi ageamii. Dacă ei au fost atît de tăntălăi, atunci o mare responsabilitate o are şi directorul SRI.

2. Ioan Tinca şi Ionel Poporoagă au procedat atît de prosteşte, nu pentru că sînt nişte tăntălăi, ci pentru că au fost implicaţi de la început, împreună cu alte cadre din SRI şi cu conducerea ziarului „Ziua”, într-o operaţiune de compromitere a instituţiei conduse de Virgil Măgureanu. Potrivit acestei ipoteze cei doi au jucat din plin comedia descoperirii de către nişte ageamii şi a comportamentului tembel în clipa în care au fost surprişi. Dacă această ipoteză e adevărată, atunci cei doi sînt, alături de cadrele SRI care au pus la cale scenariul, nişte trădători. Măsura de dare afară din rîndurile SRIului e insuficientă. Parchetul Militar trebuie să se sesizeze şi să ia măsuri împotriva lor, ca şi împotriva celor care le-au fost complici.

3. Întreaga tărăşenie a fost pusă la cale de un alt serviciu secret autohton, interesat, prin duşmănia faţă de Virgil Măgureanu, în compromiterea SRIului. Acest serviciu a montat totul împreună cu conducerea ziarului „Ziua”. Dacă această ipoteză este adevărată, atunci Consiliul Suprem de Apărare a Ţării trebuie să intervină de urgenţă. Ştim că între numeroasele servicii secrete româneşti e o duşmănie care îşi găseşte expresia în şuntarea reciprocă. O asemenea realitate – pe care ar putea- o confirma scandalul Terasa Anda – nu mai poate fi tolerată. E inadmisibil din toate punctele de vedere ca, în loc să se ocupe cu apărarea Siguranţei naţionale, cu protejarea cetăţenilor acestei țări de acţiunile spionilor străini şi ale bandelor teroriste, serviciile secrete româneşti să-şi risipească timpul şi energia pentru a se compromite unul pe celălalt. Şi asta pe banii noştri, ai contribuabililor!

Comisia parlamentară de supraveghere a SRI desfăşoară o anchetă pentru a vedea dacă a fost vorba sau nu de o filare a celor doi jurnalişti. Întreaga presă desfăşoară, de mai mult timp, o vastă campanie tot pe această temă. E foarte bine că atît Comisia parlamentară, cît şi presa sînt îngrijorate de posibilitatea ca SRI-ul să apeleze la obiectivele şi mijloacele Poliţiei politice. A rămîne numai la această îngrijorare mi se pare însă o enormă greşeală. Mult mai gravă decît posibilitatea ca jurnaliştii să fi fost filaţi e realitatea că doi ofiţeri SRI, specialişti în filaj, au fost implicaţi într-un tărăboi atît de năuc încît instituţia condusă de Virgil Măgureanu a apărut întro lumină ridicolă.

Avînd în vedere cele trei ipoteze de mai sus, cred că nu există decît două posibilităţi: sau cei doi s-au comportat atît de prosteşte din neprofesionalism şi atunci directorul SRI trebuie să răspundă cum de s-a ajuns la o asemenea situaţie în instituţia pe care o conduce; sau afacerea a fost pusă la cale fie de cei doi, fie de un serviciu secret adversar, şi atunci Virgil Măgureanu trebuie să ne-o spună. În ambele situaţii, directorul SRI are datoria faţă de cetăţenii acestei ţări, cei care plătesc impozite, pentru ca serviciile secrete româneşti să-i protejeze de acţiunile duşmanilor României, să ne spună mai mult decît a declarat pînă acum.




Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate