Compozitorul Marcel Dragomir a încetat din viață, la vârsta de 70 de ani.
De fiecare dată când un cântec de-al său era difuzat în primă audiție, devenea șlagăr. De ce? Simplu. Atingea sufletul celui care asculta. Asta face un compozitor adevărat, atinge acele fire nevăzute ale sufletului omenesc.
În ultimul an a lucrat, ca de obicei, pentru că era de părere că nu te poți opri din lucru, chiar dacă te-ai pensionat. Să rămâi în sufletul oamenilor, acesta a fost crezul compozitorului Marcel Dragomir. „Sunt fericit când vorbesc cu fiul și nepoțica mea, pentru că, de fapt, sunt operele mele cele mai de seamă. Vorba aceea, dacă un om nu sădește un pom și nu face un copil înseamnă că și-a irosit viața. Eu mi-am trăit-o frumos, mi-am dăruit- o cui trebuia”, au fost cuvintele maestrului cu puțină vreme înainte de dispariția sa.
„Să încep săptămâna fără Marcel Dragomir, la asta nu mă așteptam. O viroză fatidică l-a răpit dintre noi. Am fost vecini, prieteni, colegi, oameni care și-au împărtășit tainele, care au schimbat uneori idei valoroase privind muzica românească, care s-au ajutat”, a mărturisit copleșit Titus Andrei. „Cuvintele sunt prea mici față de pierderea uriașă care nu se poate descrie în cuvinte. Mă tulbură absența lui, dar știu că va rămâne în sufletul ascultătorilor”, a afirmat și Margareta Pâslaru.
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
