Actualitate
S-a muncit 22 de ani pentru ca Naţionala de Fotbal Artiştilor să devină campioană mondială. "Acum e Generația de Aur"
Component al Naționalei Artiștilor Fotbaliști din 2013, tânărul om de televiziune Beniamin Cioantă își amintește cu drag începuturile sale la echipa de fotbal pentru amatori celebri, fondată de Mihai Lazăr în 1992.
Pentru vedeta postului Realitatea TV, meciurile și deplasările alături de coechiperii săi din frumoasa grupare fotbalistică sunt momente unice, dar care merită tot efortul. Într-un interviu acordat site-ului www.iClara.ro, Beni povestește atmosfera din lotul artiștilor și cât s-a muncit pentru ca Adrian Enache, Aurel Temișan și ceilalți să devină campioni mondiali.
www.iClara.ro: Beni, cum și când ai ajuns să faci parte din naționala artiștilor? În urmă cu aproximativ 2 ani fiind prieten cu Adrian Enache, am fost invitat să particip împreună cu Naționala Artiștilor Fotbaliști, în calitate de jurnalist, la un eveniment în Călărași. Acolo a început totul. Am legat prietenii cu băieții, m-am molipsit de atmosfera din echipă și am rămas pe lângă ei. Au urmat alte și alte evenimente la care am participat ca jurnalist, iar de un an, odată cu avansarea mea în carieră, am devenit și membru al Naționalei Artiștior Fotbaliști. O adevărată onoare pentru mine. Cum îţi împarţi timpul între activitatea profesională şi naţionala artiştilor? În fiecare luni când avem antrenament, de la ora 16:30, la Alexandreea, îmi încep activitățiile mai devreme, sau le termin mai târziu. Ideea este că fac ceva eforturi pentru a fi mereu prezent, dar merită. E frumos în familia Naționala Artiștilor. Care au fost cele mai frumoase momente ale tale la națională? Experiența trăită în turneele din străinătate a fost ceva de neuitat. La ultimul turneu la care am participat, la Târgoviște, faptul că am încris 2 goluri a fost o ceva fantastic. Îmi era dor de așa ceva încă din copilărie, când jucam la Arieșul Turda. Pe ce post joci? Cine mai evoluează pe același post cu al tău? După ce am fost evaluat de antrenorul nostru, fostul international Daniel Chiriță, mi s-a oferit postul de atacant. Și totuși nu mă laud cu multe goluri înscrise (râde). Pe postul de atacand mai joacă și bunul meu prieten, Adrian Enache, Cristian Dumitrache și Marian Jean Grama. Câți jucători evoluează în prezent la națională? Suntem 28 de jucători și 6 membri în staf. Manager, doctor, maseur, fotograf, secretar general și nu în ultimul rând, fondatorul echipei, Mihai Lazăr. Deci suntem un lot complet. Pe ce sistem sunteți rulați în meciurile oficiale? Daniel Chiriță, antrenorul nostru, are toată libertatea de a hotărâ cine joacă și cine stă pe bancă. La fiecare meci ne spune: ‹Dacă tot am venit până aici, haideți să câștigăm›. După prima repriză de joc, în funcție de rezultat, începe să facă schimbări. Te antrenezi în timpul liber pentru națională sau doar în cadrul antrenamentelor oficiale?
Mai joc fotbal odată sau de două ori pe săptămână, cu câteva grupuri de băieți, dar evident cel mai bun antrenament este cel de luni, cu colegii. Trebuie să recunosc că nu sunt foarte organizat, dar de 2-3 ori pe săptămână mai ies la alergat, înot, tenis, bicicletă, iar toate astea mă ajută să rămân în formă. În ce țări ai însoțit naționala artiștilor și ce amintiri ai de acolo? Au avut loc întâmplări haioase sau inedite? Prima experiență inedită a fost în aprilie, când am participat la “Artists Footsall World Cup 2015 IRAN”, unde am devenit campioni mondiali și la fotbal de sală. La Art Football 2015 Moscova a fost un alt moment care mi-a marcat viața într-un mod plăcut. Este fotbalul principalul tău hobby?
De departe, DA. Cochetez și cu alte sporturi, cum spuneam și mai devreme, dar niciunul nu m-a cucerit ca fotbalul. Să-l joc, nu să-l văd la televizor. Îmi mai place și moda. Recent, am realizat un pictorial frumos pentru Cacharel România. Sper să vă placă fotografiile. Naţionala Artiştilor este campioană mondială. Cât s-a muncit pentru aceste rezultate? După cum spunea domnul Lazăr, fondatorul echipei, 22 de ani. Din 92’ până anul trecut când am devenit campioni mondiali, Domnul Lazăr a tot visat la o astfel de perfomanță. Când am câștigat și anul acesta la futsal în Iran, a strigat: “Asta este generația de aur a Naționalei Artiștilor”. Cum te inţelegi cu ceilalţi componenţi ai naţionalei? Adrian Enache, Temișan, Kamara, Andrei Ştefănescu… Cu fiecare aș putea să spun că am relații diferite. Cu unii dintre ei "ne mai tragem de șosete", cel puțin cu care suntem mai apropiați de vârstă. Cu Adrian Enache de exemplu, sau Temi, păstrăm oarecum un respect. Este și diferența de vărstă și să fim serioși, ei au și funcții de conducere în echipă (râde). Cu Antrei obisnuiesc să mă tachinez, pardon, să mă tachineze. Este un foarte bun jucător. Ok, recunosc, joacă mai bine decât mine. De fiecare dată când are ocazia mă taxează! “I-ar te-ai îngrășat și nu joci nimic”, sau după meci: “Beni tu unde ai fost, nu te-am văzut pe teren”.Evident, trebuie să i le întorc că nu mă pot abține. Sunt eu ardelean, dar să nu exagerăm, Chiar nu mi-aș dori părul lui. (râde) Ai fost angrenat in mai multe proiecte de televiziune. Te regasesti in acest domeniu? Acesta este motivul pentru care am făcut cel mai mare compromis din viața mea. Să renunt la bunătate de Cluj și să vin la București. Haos. Iubesc domeniul acesta și cel puțin în perioda aceasta, toată concentrarea mea se îndreaptă spre televiziune. A fost greu la început și încă este, dar am înțeles că trebuie să o iau cu pași mărunți. Acum îmi place să cred că am făcut o mare parte dintre ei. Care este echipa ta favorită de fotbal din țară? Dar din afarâ? Dinamo, dar nu mă omor prea tare. Nu prea sunt la curent cu meciurile sau cu transferurile. Cum spuneam, îmi place fotbalul doar să îl joc, nu am răbdare să mă uit, prefer un film bun. De afară, Barcelona? Cel mai bun fotbalist al României? Dar de la Naționala Artiștilor? Constantin Budescu de la Astra. De la Naționala Artiștilor, să spunem că Andrei Ștefănescu. Sper să nu și-o ia în cap și să nu mai joace. (zâmbește larg)
Recomandările noastre
