Editura Evenimentul si Capital

Interviu spumos cu Rona Hartner: „La 9 ani voiam să fiu președintele României, în locul lui Ceaușescu"

Acasă e România. Când zboară pe deasupra României cu avionul tot timpul o trec lacrimile. Dar se simte acasă și la Sacre Coeur de Montmartre, acolo este moștenirea ei FOTOGRAFII: BRANDUSA BALAN / MOTIONARTHOUGHTS
Autor: | | 1 Comentarii | 709 Vizualizari

Rona Hartner face parte din generația celor care au aruncat o piatră sau două din caldarâm la Revoluție, iar acum se pregătește de lansarea proiectului „Balkanik Gospel”, cu piese ale căror versuri vorbesc despre credința în Dumnezeu.

O să spuneți că e surprinzător pentru cineva ca Rona Hartner, recunoscută pentru temperamentul vulcanic și efervescența fiinţei ei, dar după ce o veți asculta veți înțelege că iubirea de Dumnezeu este compatibilă cu iubirea de viață. Sau cel puțin așa ne asigură artista. A moștenit curajul bunicii, pe care a pierdut-o de curând, este actriță, scenaristă, compozitoare, interpretă de folclor, jazz, gospel, dansatoare, pictoriță. S-a botezat la 17 ani. Când avea nevoie să fie ajutată, se ruga și a constatat că se împlinea aproape imediat. Nu a avut niciodată pile, de fapt chiar a avut mereu obstacole. Nu a fost împinsă de la spate de nici un sponsor. Doar un chef nebun să reușească.

- Evenimentul zilei: Ai fost de multe ori asemănată cu o revoluție, spui întotdeauna ce crezi și ce simți. Ești descrisă oricum, numai un om obișnuit, nu. Ești astfel?

- Rona Hartner: Eu cred că sunt un om obișnuit. Cum sămi explici mie, care la 9 ani voiam să fiu președintele României în locul lui Ceaușescu, că pot să am un destin normal. Pentru mine, a face lucruri mărețe e ca un fel de chemare. Am avut șansa să vin dintr-o familie care transforma totul în ceva extraordinar. Cred că faptul de a fi creștin te face să vrei să fii sfânt. Sfinții se evidențiază prin faptul că au misiuni și sunt unici. Am observat, în ultimul timp, că oamenii care sunt încătușați de vicii, de droguri sau alcool, nu mai au față. Au un fel de umbră pe față. Ai impresia că ochii lor sunt șterși. Mie, Dumnezeu mi-a oferit ocazia să fiu fidelă unei chemări. Știu să cânt, știu să dansez, când am de spus o vorbă o spun, fac lucrurile cu pasiune. Am și câteva poziții politice, pentru că nu stau în banca mea cum ar face unii care spun: „Vai, dar eu sunt artist”. Deci, am și o mică parte eroică. Vreau ca misiunea mea de zi cu zi să o fac bine. Să fiu o mamă bună, pentru că nu pretind că sunt perfectă. Dumnezeu a avut încredere în mine să-mi dea mai multe haruri și posibilitatea să le fructific, iar de fiecare dată când am avut vreo piedică, pur și simplu miracolul a apărut.

- Rona, emani feminitate și o împărtășești tuturor. E greu să fii femeie astăzi?

- Da. E greu. Femeia trebuie să împărtășească din harurile ei cu generozitate, refuzând să trăiască altfel decât ca femeie. Eu cred că a fi femeie astăzi este un dar, care trebuie cerut în fiecare zi de la Dumnezeu. Și de la Fecioara Maria, care ne arată ce înseamnă să fii femeie. Eu am un caracter bătăios. Și atunci Fecioara Maria mi-aduce blândețea necesară, pentru că nu am de unde s-o recuperez, căci nu se vinde nicăieri blândețe la kilogram.

- Vorbești despre credință și poate multora dintre fani li se va părea ciudat. Ei te știu pasională, plină de viață, cu chef de petrecere și voie bună. E credința compatibilă cu cântecul?

- Credința are un rol foarte mare în viața mea. Mă formează ca om. Energia mea nu vine de undeva din neant sau din vid. Vine de la faptul că mă împărtășesc cu corpul lui Iisus și el îmi dă forța. Dacă nu fac asta, eu sunt sigură că nu mai am energie. Nu îmi va mai spune nimeni că sunt un vulcan. Nu pot să disociez omul Rona și artistul Rona de creștinul Rona. Ori crezi, ori nu crezi.

- Este talentul un har de Sus primit la venirea aici sau se moștenește?

- Multe chestii se moștenesc din familie, bune și rele. Talentul vine de la părinții mei, iar bucuria de viață o am de la bunica mea de la țară. Dumnezeu să o ierte, bunica mea se bucura de fiecare moment! Când făcea treabă numai asta făcea. Ea trebuia să fie primministrul României; ajungeam departe. Probabil de la ea moștenesc curajul și spiritul de petrecere.

Votul, o lecție de educație și civism

- Anul acesta sunt 25 de ani de la căderea Zidului și când vezi români care se luptă pentru un drept, acela de a vota, tu, străin, trebuie să începi să-i percepi altfel. Cu respect.

- S-a vorbit foarte mult despre ce s-a întâmplat în diaspora, dar tu ai fost acolo, poți să povestești cum a fost cu adevărat la Paris, de exemplu?

- Evident. Francezii făceau pur și simplu fotografii și spuneau că nu au văzut așa un popor răbdător care să stea 11 ore la coadă pentru a vota. În Franța, dacă stai mai mult de cinci minute pleci acasă. Dacă ai schimbat o virgulă la o lege e grevă generală. Românii erau de noaptea așezați la coadă, cu periuța de dinți după ei, cu inventivitate, cu ibricul de cafea sau ceai, cu borseta de ciorbică. Mai erau și ghiduși și se amuzau. Am dat o lecție de educație, de răbdare, de democrație și civism. Am trecut pe lângă coadă razant, avea 2 kilometri, pe câte trei persoane, de jur împrejurul ambasadei. Dacă îndrăzneai să vrei să treci pe lângă coadă, ca să încerci prin șmecherie ca să intri în față, te băteau polițiștii francezi, efectiv nu suportau să-i păcălești pe oamenii aceia. „Dacă nici azi nu votez, îi omor!”, era genul acesta de privire în ochii românilor de la coadă. Toată lumea venise cu formularul în țiplă, ca să nu fie șifonat, murdărit, udat. O forță de caracter pe care nu ai cum s-o treci cu vederea. Răbdarea e o virtute. Eu mai lucrez încă la ea. Nu mă caracterizează nativ chestia asta cu răbdarea.

„Pardon, sunt țigani, nu intru”

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro
Loading...

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate