Drama tânărului rom călcat în picioare acum zece zile de un grup de persoane, rămase încă necunoscute, ar fi putut trece cu ușurință drept un incident izolat, într-o Franță cu valori democratice solide.
Nu a fost însă așa, drept dovadă atenția acordată de presa franceză atacului barbar căruia i-a căzut victimă un adolescent doar suspectat de furt și valul de reacții la nivel înalt care a urmat agresiunii.
Nu e vorba însă doar de presa din Franța sau de cea de peste Canalul Mânecii, unde Daily Telegraph a titrat sugestiv „Poza care va șoca Franța!” sub imaginea romului cu fața tumefiată, semn că discutăm despre un eveniment din afara cotidianului. E vorba de contextul politic în care a avut loc incidentul, mult prea larg pentru a trece neobservat și a face din linșajul deliberat un act singular.
Alegerile europene au fost câștigate, luna trecută, în Franța, de Frontul Național, un partid eurosceptic și cu o puternică agendă anti-imigrație. Într-o Franță sugrumată economic, retorica anti-români, fundamentată adesea pe migrația comunității de romi originari din România (și Bulgaria) în special, o problemă pe care Parisul refuză să o abordeze cu responsabilitate de ani de zile indiferent de culoarea politică a guvernului, discursul populist a prins imediat, la fel ca în multe alte țări europene care se vor un model de democrație autentică.
Ne puteți urmări și pe Google News
Frontal Național a promis în campania electorală că va închide granițele în fața imigrației romilor din Europa de Est, o promisiune facilă pe care nu va putea să o pună în practică prea ușor. De cealaltă parte, actualul premier francez Manuel Valls, fost ministru de Interne, și-a luat în serios statutul de mare speranță a Partidului Socialist și a vrut să să se mențină la înălțimea așteptărilor. Ce a ales să facă pe atunci învolburatul ministrul Valls a fost să se coboare la nivelul discursului populist și să patruleze pe Champs Elysees cu presa după el, lansându-se în declarații lispite de substanță, pentru a da impresia unui oficial preocupat de problema cerșetoriei. Iar de la justiția oficială la cea personală nu a fost decât un pas.
Același Valls, premier de data aceasta, a condamnat agresiunea brutală căruia i-a căzut victimă nomadul român. Nu contest autenticitatea noilor sale sentimente (deși admit că nu sunt convins de sinceritatea lor), acum la nici o lună după înfrângerea zdrobitoare suferită de partidul său, dar poate premierul cu alură de superstar ar trebui să înțeleagă că la atacul barbar din Seine Saint Denis a avut și el o contribuție, e drept mai mică decât Marine Le Pen, dar în cârdășie cu aceasta din urmă. Ar mai trebui să înțeleagă cel care speră să candideze la prima funcție în stat în alegerile din 2017 că, în realitate, Franța nu va putea face mare lucru pentru a stăvili imigrația din spațiul comunitar, fie că vorbim despe romi sau nu, în baza actualelor tratate europene.
Și, în baza aceleiași realități juridice pan-europene, Franța trebuie să mai înțeleagă că va trebui să pună umărul, alături de România, firește, la provocarea identificării de soluții realie și viabile pentru integrarea romilor. În 2007, într-un alt context economic și electoral, bineînțeles, Franța știa că România are cea mai mare comunitate de romi din Europa. În 2013-2014, Parisul se poartă ca și cum problema celei mai mari minorități etnice a Europei i-ar fi picat în poală taman când electoratul căuta niște răspunsuri pe care administrația socialistă nu le putea oferi, parțial din pură incompetență. Ambițiile lui Valls de a-i succeda lui Hollande cel decăzut în sondaje nu sunt însă o veste bună pentru noi și planurile noastre de a adera, fie și parțial, la mult râvnitul Spațiu Schengen. Agenda socialiștilor va merge, în acest caz, mână în mână cu cea a lui Marine Le Pen.
Recomandările noastre
