Editura Evenimentul si Capital

Românii din Italia au printre ei O ROMÂNCĂ foarte MÂNDRĂ de ţara ei. MESAJUL EMOŢIONANT despre oamenii şi VALORILE DIN ROMÂNIA

Autor: | | 3 Comentarii | 715 Vizualizari

O româncă mutată în Italia a acordat un interviu emoţionant şi în care a lăsat să se înţeleagă că îi lipsesc enorm locurile natale, lăsate în urmă pentru a încerca să-şi construiască o viaţă mai bună printre italieni.

Conform gazetaromaneasca.com, Maria Cristana Tudose este foarte de mândră de oamenii din România și mai ales de frumusețile țării în care s-a născut.

 „România nu înseamnă hoți sau ticăloși. Ne ascundem printre Balcani, avem o mare, nu este un lac, avem câmpuri împodobite cu flori și multă iarbă verde, avem tradiții, avem mănăstiri, avem dansuri populare și oameni frumoși, luptători, care știu ce înseamnă munca adevărată.

În țara în care m-am născut, tinerii luptă pentru un viitor mai frumos, dau din coate printre obstacolele de zi cu zi, au absolvit facultăți și n-au fost răsfățați. S-au obișnuit cu încercările vieții, știu ce înseamnă compromisuri și s-au mulțumit întotdeauna cu cât era posibil.

Am crescut în spatele blocului, oare știi ce înseamnă? Amintirile copilăriei mele au miros de pâine caldă: de bucurie și poftă, ajungeam acasă cu o jumătate deja mâncată. Am crescut cu compot, mămăligă și brânză. Am crescut simplu dar bine. Am devenit un om demn. Mă ridic pentru a lăsa locul unui bătrân, zâmbesc celui care mi-a zâmbit, deși nu-l cunosc, spun "bună ziua" și "mulțumesc" pentru că așa am fost educat.

Știi ce-mi place la țara mea? Că am crescut cu nimic, am învățat ce înseamnă educație, am înțeles că din lipsuri trebuie să facem totul, de fiecare dată am luat-o de la început, am avut putere și n-am capitulat. Au fost momente în care ne-am revoltat, momente în care am plâns și am crezut că vom ceda. N-am făcut-o.

Nu ni s-a dăruit nimic, deși am fost judecați, am plecat prin lume, pentru siguranța celor dragi. N-am plecat de frică, am plecat pentru că voiam ceva mai mult. Cândva cineva m-a întrebat cum este să crești într-o țară străină iar eu i-am răspuns: "Vorbesc limba ta dar visez românește!" . Sufletul meu respiră, iubește și trăiește românește! Cum aș putea ascunde ceea ce sunt? De ce să-mi fie rușine atunci când spun că sunt româncă?

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Fapt divers

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate