Nici n-a apucat să ajungă prin redacții știrea potrivit căreia MRU a trecut de votul Parlamentului, că Alina Gorghiu, zisă și Favorita, a și pus în văzduhul mediatic al țării următoarele cuvinte: „Le mulţumesc celor de a UNPR, de la minorităţi, partidului domnului Geoană, grupului Democrat şi Popular şi independenţilor. Numărul de voturi este suficient şi necesar pentru o moţiune de cenzură. Am avut o stare de bine. Este un moment important pentru noi. Sînt convinsă că nu este ultima dată cînd vom avea o astfel de majoritate”.

Dincolo de constatarea că Nepoțica Unchiului de la Cotroceni nu știe cum i se spune partidului condus de Mircea Geoană, rămîne săritul într-un picior, cum îi stă bine unei nepoțici bucuroase nevoie mare.  

Din cîte se vede și chiar din cîte se citește, Alina Gorghiu adulmecă deja o nouă majoritate, ceeea ce înseamnă că PNL va ajunge la Guvernare, iar Alina Gorghiu va putea vorovi cu Cotroceniul de la Victoria prin telefonul criptat de însuși Marcel Opriș, șeful STS, împreună cu Pristanda-ul, Sărut mînușițele, coniță!

Din prostie, dar și din interes de parale (liderii PNL, în frunte cu Vasile Blaga, sînt ocoliți cu grijă de Binomul SRI-DNA și, prin urmare, au de unde fura pentru a mitui televiziuni, ziare, site-uri), jurnaliști, moderatori, fătuce, analiști au luat vorbele Alinei Gorghiu drept Adevăr absolut și au purces la depănarea de aserțiuni tiribombastice:

MRU a trecut de votul Parlamentului, în ciuda boicotului făcut de PSD.

Așadar, PSD a suferit o mare înfrîngere.

La această înfrîngere, o contribuție decisivă a avut-o Gabriel Oprea, care a intrat în sala de ședință cu oastea parlamentarilor UNPR în spate și cu Interesul național la braț, pe post de consoartă.

Așadar, Coaliția de guvernare e în pragul destrămării.

S-a creat o nouă majoritate.

Klaus Iohannis, în schimb, a repurtat o uriașă victorie.

În contra acestui ciclon de păreri, toate aceleași, mi-am permis să scriu pe cristoiublog.ro că PSD n-a suferit nici o înfrîngere, că dimpotrivă, a învins pe termen lung, în timp ce Klaus Iohannis, deși teoretic și-a pus un om la SIE, a pierdut pe termen lung.

Textul publicat de mine la rubrica zilnică Gîndul de… conține argumentele pentru această teză ce pare, cel puțin la o primă vedere, subscrisă năravului meu de Gică Contra.

Nu le voi expune aici pe larg.

Le voi sinteza în zicerea că răspunsul la întrebarea Cine a cîștigat și Cine a pierdut? cere, în chip imperios, răspunsul la o altă întrebare:

Care a fost miza PSD în Scandalul MRU?

Scriam pe cristoiublog.ro că:

„PSD nu s-a dat de ceasul morții să aibă un om în fruntea unui Serviciu care poate fi condus și de fărașul de după ușă pe post de director civil.

Nici n-avea de ce.

În postdecembrism, funcția de Director SIE, infinit mai puțin importantă, fie și în planul vizibilității, decît cea de Director la SRI, a fost văzută de partidele politice drept o sinecură.”

Despre funcția de director civil al unui Serviciu secret s-au spus multe neghiobii în postdecembrism.

De la cazul Virgil Măgureanu eu, cel puțin, m-am lecuit de supraestimarea acestui post.

Jurnalul Elenei Udrea ne arată în chip magistral cum a fost împachetat George Maior de Generalii din SRI în timpul campaniei electorale. În timp ce el publica studii de Intelligence, convins că SRI va rămîn neutru în campania electorală, Generalii vîrau SRI pînă la gît în rahatul politic intern. Sebastian Ghiță a dezvălui că în timpul Campaniei, sub pretextul Siguranței naționale, SRI a interceptat telefoanele celor din echipa de campanie a lui Victor Ponta, pentru a-l ține la curent pe Klaus Iohannis cu ceea ce făcea concurența electorală.

Orice politician român, dacă nu se numește Alina Gorghiu, desigur, știe că dacă e vorba de a fi în slujba cuiva, SIE, prin directorul civil, nu poate fi decît în slujba președintelui. Era greu de crezut din acest punct de vedere că Victor Ponta paria pe posibilitatea de a-i impune lui Klaus Iohannis un om de-al PSD.

Admițînd c-ar fi reușit, întrebarea e:

Ar fi avut curaj acest om al lui Victor Ponta, și frate să-i fie premierului, să joace împotriva Președintelui de dragul intereselor PSD?

Prin urmare, tezele potrivit cărora PSD voia să aibă la SIE un șef de al său sînt simple fantezii izvorîte din hormoni de propagandiști.

Pentru a justifica teza unui PSD la pămînt, a unei Coaliții pe cale de a se destrăma și a unui PNL venit la Guvernare de gît cu Gabriel Oprea, s-a insistat pînă la plictiseală că PSD și-a făcut o chestiune de viață și de moarte din respingerea în Parlament a lui MRU.

Așa să fie?

Păi dacă ar fi așa, parlamentari ALDE, precum și parlamentari marcați de un aer de cetățeni turmentați, n-ar fi fost în sală, pentru a face cvorumul, ci ar fi boicotat și ei votul.

Noi ar trebui să ne întrebăm:

Ce cîștiga PSD dacă MRU era respins?

Se muia Klaus Iohannis și-i chema pe liderii PSD la consultări?

Negocia cu Victor Ponta un nou nume la SIE?

Firește că nu.

Liderii PSD și-au dat seama că o respingere a lui MRU ar fi fost contraproductivă pentru ei:

1. Ar fi adîncit criza, deoarece Klaus Iohannis ar fi primit o lovitură zdravănă în fudulia sa de esență.

2. S-ar fi confruntat cu o sesiune parlamentară extraordinară.

3. Ar fi întreținut în spațiul public un subiect politic în condițiile în care Victor Ponta vrea ca atenția să se concentreze pe măsurile sale economice.

Așa că PSD a avut drept scop crearea unui tărăboi uriaș prin ridicarea mizei puse în joc și, mai ales, să dea un semnal limpede electoratului său că, spre deosebire de PNL, nu-l reevaluează pe MRU, prezentat propagandistic drept omul lui Băsescu.

De aici jocul cu supărarea pe UNPR, manevra cu boicotul, imaginea de discuții în PSD față de Gabriel Oprea.

Una dintre cititoarele mele, mai de Stînga, Daniela Zamfir, observă într-un comentariu de pe cristoiublog.ro:

„Maestre, ca si dvs., cred ca a fost un joc bun al PSD-UNPR cu Partidul meu la mantinelă. Altfel nu ar fi așa dezinvolți nici Generalul, nici Ponta, nici Johannis. Ponta, contrar oricăror așteptări ale diviziei de presă, care fierbe de indignare și îl dă dus seară de seară, își face liniștit tratamentul în Turcia - țară NATO, conducînd prin gen. Oprea guvernul. Rezultatele arată că guvernul merge bine. Opoziția cîștigă cînd trebuie, la Moțiune, nu, la SIE, da. Trebuie menajat puțin președintele totuși, o mică satisfacție ici-colo, că în afară de strigătul de luptă «Ponta, demisia!» restul e subțire, anemic.”

Ce-a urmărit în acest caz PSD?

1. Să dea o anume satisfacție lui Klaus Iohannis. Războiul cu Rața mecanică de la Cotroceni e abia la început. PSD știe că acum nu e momentul unei confruntări decisive.

2. Să dea un nou semnal electoratului său c-au revenit vremurile lui Traian Băsescu. Noul președinte continuă politica lui Traian Băsescu de lovire a PSD, dar mai ales de scandal permanent cu premierul. Electoratul, activul PSD, trebuie să îmbrace uniforma de luptă.

3. Să cîștige timp sau cum inspirat spunea undeva Dan Andronic, să cumpere timp Victor Ponta. Vreme de o săptămînă tema Unde e Ponta, de ce nu vine în țară? a fost eclipsată de tema votului MRU.

4. Să-l arunce pe Gabriel Oprea la leii electoratului PNL. Sînt sigur că Generalul și-a dat seama, în fine, că locul UNPR e lîngă PSD și nu lîngă PNL sau Klaus Iohannis.

E dreptul PNL și al presei de casă a lui Klaus Iohannis să susțină că votul în cazul MRU a fost o înfrîngere a PSD și a lui Victor Ponta.

Fomiștilor din teritoriu și din redacție trebuie să le întreții iluzia că la orizont s-au ivit rîurile de lapte și dealurile de mămăligă.

Eu aș încheia cu vorbele distinsei mele cititoare de pe cristoiublog.ro:

”Opoziția cîștigă cînd trebuie, la Moțiune, nu, la SIE, da.”