Editura Evenimentul si Capital

ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Traian Băsescu – 10 ani și de enigme. Azi: Fuga lui Omar Hayssam din 2006

Ion Cristoiu
Autor: | | 34 Comentarii | 6678 Vizualizari

Pentru că în ultima vreme, stimulate și de convocarea la DNA a unor personaje legate de Fuga lui Hayssam – Ovidiu Ohanesian, Ciprian Nastasiu, Sofica Dumitrașcu - televiziunile de casă ale lui Victor Ponta - Antena 3 și România TV - au declanșat o campanie menită a arăta că Fuga lui Hayssam a fost regizată de Traian Băsescu, l-am rugat pe Sabin Orcan să-l invite pe Traian Băsescu la o intervenție telefonică în emisiunea X-Press, de la B1tv, pentru a ne vorbi despre momentul din 2006.

Deși a derapat în unele momente – acuzația absolut gratuită adusă lui Cătălin Striblea, concentrarea misterelor eliberării pe doctorul care l-a operat pe Omar Hayssam, unul dintre marii noștri chirurgi – Traian Băsescu a pus punctul pe i în ceea ce am putea numi una dintre cele mai mari enigme ale mandatului său de zece ani și una dintre enigmele de frunte ale perioadei postdecembriste:

Punerea în libertate din arest preventiv a lui Omar Hayssam.

Plecînd de la această intervenție m-am gîndit că e momentul acum, cînd pe Traian Băsescu nu-l mai constrîng condițiile funcției, să revedem unele enigme ale mandatului său pentru a încerca o limpezire a lor.

Eu cel puțin am purces deja la drum cu trecerea în revistă a Fugii lui Omar Hayssam din 2006.

N-am nici o îndoială că Fuga lui Hayssam e deja uitată, cînd nu pur și simplu știută de opinia publică de la noi, opinie publică definită printr-o incredibilă capacitate de a uita fapte importante ale trecutului de dragul faptelor de tabloid ale prezentului.

Ca și în cazul Răpirii jurnaliștilor din 2005, am comentat, dar am și anchetat, ca jurnalist activ, Fuga lui Hayssam din 2006.

Nu numai pentru că în prezent, urmare a unei noi diversiuni puse la cale de DNA, se schițează o posibilă campanie împotriva lui Traian Băsescu, dar și pentru că Fuga a provocat un seism în România (și-au dat demisia directorul SRI, directorul SIE, procurorul general Ilie Botoș, șeful DGIPI), o scurtă recapitulare a întîmplării se impune.

20 iulie 2006. Ceea ce umbla prin București doar ca zvon, primit cu surîsuri de neîncredere, e acum știre, știre oficială, confirmată de la cel mai înalt nivel, al Președinției Republicii. Omar Hayssam, acuzat de terorism în Afacerea Răpirea jurnaliștilor din 28 martie 2005, a fugit din țară. Ca urmare, la nivelul instituțiilor de forță din România momentului are loc Apocalipsa. Demisionează din funcții, aparent din proprie inițiativă, după părerea mea la ordinul lui Traian Băsescu: directorul SRI, Radu Timofte, directorul SIE, Gheorghe Fulga, procurorul general Ilie Botoș, Virgil Ardelean, șeful DGPI, Marcel Sâmpetru, șeful DIICOT. Pe măsura derulării Breaking news-lui, apar informații care ne lasă pe toți cu gura căscată.

Notez, pe toți, pentru că la vremea respectivă, ca și acum, eram un comentator zilnic al realităților românești.

Omar Hayssam fusese arestat preventiv în seara lui 5 aprilie 2005, chiar dacă nu pentru terorism, ci pentru o afacere de corupție din 2001. Pe 14 octombrie 2005, procurorul de caz, Ciprian Nastasiu, de la DIICOT, îl trimite în judecată sub acuzația de terorism. Pe 20 februarie 2008, Omar Hayssam va fi condamnat în lipsă la 20 de ani închisoare. De fapt, așa cum preciza și Rechizitoriul, Omar Hayssam nu ticluise răpirea de-a adevăratelea a jurnaliștilor, ci un soi de teatru al răpirii, menit a-i rezolva lui problemele penale din țară. Cum însă Legea românească sancționează drept terorism și falsul act de terorism, dacă acesta produce o tulburare internă echivalentă celei stîrnite de un act de terorism, Omar era acuzat de terorism.

Din 5 aprilie 2005, Omar Hayssam se află în arest preventiv. Mandatul i se prelungește ori de cîte ori expiră termenul. Cazul Omar Hayssam zguduise țara. Pot depune mărturie, ca jurnalist prezent în scris și la televizor în perioada respectivă pentru a comenta evenimentele, că România nu mai era aceeași după această Criză, o premieră în istoria sa modernă. În aceste condiții, deși unii jurnaliști – printre care și subsemnatul – avuseseră public îndoieli privind adevărul unor variante oficiale, nu cred că se găsea cetățean al acestei țări care să vadă desfășurarea evenimentelor altfel decît avînd drept final condamnarea lui Omar Hayssam în timp ce se afla în arest preventiv.

Pe 26 aprilie 2006, la Curtea de Apel București se judecă revocare mandatului de arestare preventivă al lui Omar Hayssam, ca urmare a cererii depuse de avocații săi. Judecător e Sofica Dumitrașcu.

La astfel de ședințe, din partea Parchetului e prezent în sală un procuror de serviciu, în nici un caz procurorul de caz. Ei bine, la această ședință, Ciprian Nastasiu, procurorul DIICOT care anchetase răpirea ziariștilor, mergînd chiar la Bagdad, care-l trimite în judecată pe Omar Hayssam, o scoate din joc pe procuroarea de ședință și intră el în sală. Pentru a pleda ca Omar Hayssam să rămînă în pușcărie în vecii vecilor, amin?

Nu.

Intră – țineți-vă bine! – pentru a cere eliberarea lui Omar Hayssam pe motive de sănătate, invocînd un Raport al Comisiei de expertiză medico-legală, bazat pe o adresă a doctorului Constantin Tănăsescu, din care rezulta că arestatul suferă de cancer la colon care nu poate fi tratat în sistemul penitenciar românesc.

Ulterior, momentul din sala de judecată a fost întors pe toate părțile pentru a i se dibui dedesubturile.

Au fost găsiți vinovați de tot soiul, de la Constantin Tănăsescu pînă la Sofica Dumitrașcu.

Eu însă am considerat și consider că personajul crucial în această Afacere tenebroasă e Ciprian Nastasiu.

La vremea respectivă, am scris și am publicat un comentariu în care remarcam nota de incredibil a situației: „Un profesionist de excepţie dă la o parte procurorul de şedinţă pentru a intra în sala de judecată şi a cere judecătorului eliberarea acuzatului pe motive medicale. A acuzatului pe care l-a anchetat un an şi ceva. Ciprian Nastasiu a motivat că Omar Hayssam era grav bolnav. Să trecem peste amănuntul că argumentul, singurul, era o adeverinţă medicală fără valoare. Dar chiar dacă teroristul numărul unu al ţării ar fi fost realmente pe moarte, e greu de crezut că un procuror (cel care cere, de cum debutează o anchetă, arestarea preventivă a suspectului) e lovit peste noapte de o criză de umanism atît de mare încît să solicite eliberarea.

Să admitem că procurorul Ciprian Nastasiu a avut în ziua respectivă o criză de proporţii a personalităţii. Una din acele crize care fac ca un om normal, tată de familie, să pună mîna pe topor şi să-şi căsăpească întreaga familie. Dar ceilalţi, şefii săi, traversau şi ei un moment de clătinare a personalităţii? Pentru că – lucru mai puţin sesizat de comentatori – Parchetul n-a făcut recurs la eliberarea determinată de Ciprian Nastasiu.”

Repet, din perspectiva trecerii a 9 ani de la întîmplare.

Nu avocații lui Omar Hayssam invocă problemele medicale ale clientului, în timp ce procurorul se opune la eliberare, ci însuși procurorul – și culmea! procurorul de caz – pledează pe post de avocat al arestatului preventiv.

În același comentariu scriam despre derularea evenimentelor în cazul Fugii lui Hayssam că „pare de ordinul ficţiunii literare. Ba chiar, dacă ne gîndim bine, excepţie făcînd literatura absurdului, şi într-o operă de ficţiune ar trece drept forţată.”

Pus în libertate, cu interdicția de a părăsi țara, Omar Hayssam nu e supravegheat de nimeni. La vremea respectivă nu era controlul judiciar. E drept, procurorul nu ceruse supravegherea (altă nebunie!) lui Omar Hayssam. A pleca din țară nu e o problemă pentru bogatul arab. Pe 28 iunie 2006, Omar nu se prezintă la ședința de judecată pentru terorism. În noaptea de 29 spre 30 iunie 2006 o șterge din România cu destinația Siria prin Liban la bordul unei navei al cărei proprietar e Mustafa Tartoussi. Autoritățile se dezmeticesc abia pe la mijlocul lui iulie, cînd are loc seria de demiteri. Pe fondul uluirii colective că într-un stat a fost posibil așa ceva, împotriva serviciilor secrete, a SRI, îndeosebi, se declanșează o campanie virulentă.

Istoria secretă a SRI, (după modelul celebru al Istoriilor secrete ale CIA) întocmită recent, cu prilejul aniversării a 25 de ani de la înființarea Serviciului, ține să menționeze:

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro
Loading...

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate