Au fost date publicităţii rezultatele alegerilor europarlamentare. Aşa cum am scris înainte de anunţarea rezultatelor în Evenimentul zilei, sub titlul Uriaşa miză a unor alegeri fără miză, spre deosebire de alte ţări din UE, România a cunoscut alegeri pentru Parlamentul European în care partidele s-au mobilizat nu pentru a trimite la Bruxelles cît mai mulţi parlamentari, ci pentru a-şi verifica potenţialul în vederea prezidenţialelor.

Cine parcurge site-urile de pe Internet, ziarele de pe tarabă, clăcile de la televiziunile de ştiri, simte nevoia să se frece la ochi.

După un astfel de examen al partidelor, te-ai aştepta la analize solide, temeinice ale principalelor note ale acestui scrutin:

De la cine şi-a spus cuvîntul (maşinăria partidelor sau capacitatea liderilor de a scoate oameni la vot) pînă la strategiile folosite de competitori.

Rezultatele scrutinului – începînd cu prezenţa şi terminînd cu scorurile înregistrate ofereau Slavă Domnului! suficiente temeiuri pentru a fi dezbătut acest scrutin deosebit de important.

Locul acestor analize obişnuite în anii postdecembrişti l-a luat campania furibundă dusă de jurnaliştii anti-PSD împotriva lui Traian Băsescu.

S-a dus Dracului răceala profesională, luciditatea de chirurg al realului!

Se practică pamfletul.

Nu împotriva Puterii, singura care merită să i se dea în cap cu tastatura, ci împotriva unui politician din Opoziție:

Elena Udrea.

Marele paradox e însă acesta:

Toate argumentele invocate împotriva Elenei Udrea și a lui  Traian Băsescu în cazul PMP sînt aidoma celor folosite de dimineață pînă seara, la ordin, de maşinăria de propagandă a PSD.

Citind pe jurnaliştii acuzaţi pînă nu demult ca băsişti sau ascultîndu-i la televizor, ai o clipă impresia că îi citeşti pe cei de la Jurnalul naţional sau îi auzi pe cei de la Antena 3.

Desigur, motivele maşinăriei PSD sînt diferite de cele ale jurnaliştilor anti-PSD.

În cazul maşinăriei PSD-iste tezele sînt de natură diversionistă.

Principalul scop e întreţinerea războiului Victor Ponta – Traian Băsescu, prin provocarea lui Traian Băsescu.

Jurnaliştii anti-PSD au alte motive:

1) Cunoscuta frustrare a jurnaliştilor de Dreapta  că nu li acordă favorul de  fi consilieri ai politicienilor. De aici, din această frustrare, înlocuirea analizei cu indicația dată politicienilor de Dreapta, folosirea lui Trebuie acolo unde își ar rostul doar Este.

2. Dezamăgirea produsă de scorul uriaș obținut de PSD.

2) Jurnaliştii anti-PSD au relaţii personale cu politicieni din PDL, din PMP.

Prin intermediul jurnaliștilor vorbesc de fapt politicienii de Dreapta, mulți dintre  viteji pe facebook, fîstîciți cînd dau ochi cu lelița din tîrg.

3) Ca de obicei, jurnaliştii anti-PSD radiografiază acest scrutin din perspectiva României din cafenele şi nu a României reale.

Indiferent de motive, în campania dusă împotriva lui Traian Băsescu şi a PMP apar constant cîteva imbecilităţi:

1) PMP putea obţine un scor senzaţional.

Nu, nu putea. Acest scor de 6% e senzaţional. Scrutinul din 25 mai 2014 a fost unul  al maşinăriilor de partid.

Cel mai bun exemplu îl dau scorurile altor partide.

Forţa civică, deşi condusă de MRU, a obţinut doar 2,60%, PER, avînd în frunte pe Radu Moraru, a obţinut doar 1,15% din voturi.

E limpede.

Formaţiunile care n-au avut maşinăriile întruchipate de primari au eşuat.

PMP a obţinut scorul de 6% numai şi numai datorită începutului de structuri în teritoriu.

Fără ele nu obţinea nici 1%.

2) PMP a fost întrecut de Mircea Diaconu.

E cea mai mare imbecilitate care putea fi gîndită de nişte oameni care au luat Bacalaureatul.

Pentru că:

a) Scorul lui Mircea Diaconu a fost umflat de maşinăria PSD şi de trădătorii din PNL.

b) Mircea Diaconu a primit voturi ca independent.

Dacă ar fi condus un partid, acesta nu obţinea nici 1%.

PMP trebuie comparat cu partidele şi nu cu un candidat înfăţişat ca o victimă a Sistemului. E ca și cum am compara ciupercile cu nucile  de cocos.

c. PPDD a obținut doar 3,67% după acel 14% din decembrie 2012. Experimentului Dan Diaconescu i-a luat locul, în laboratoarele serviciilor, Experimentul Mircea Diaconu. Se va trece și el. Vor urma însă și alte experimente.

3) Scorul PMP e scorul lui Traian Băsescu.

Absolut fals.

Preşedintele s-a compromis sprijinind făţiş PMP. Electoratul lui Traian Băsescu e însă electoratul Preşedintelui Traian Băsescu şi nu al politicianului Traian Băsescu.

Vom putea vorbi de un partid a lui Traian Băsescu abia după ce va pleca de la Putere.

Electoratul lui Traian Băsescu e unul luminat. El, acest electorat, e gata să sară în ajutorul lui Traian Băsescu doar cînd acesta se manifestă ca preşedinte.

Cînd se manifestă ca lider de partid, refuză să meargă la vot.

Putem vorbi de un partid al lui Traian Băsescu doar după ce Traian Băsescu va fi liderul oficial al acestui partid. Pentru că a fi liderul unui partid nu ajunge să spui că-l vei vota. Trebuie să și bați coclaurile țării pentru a făuri structuri.

4) PMP a obţinut acest scor pentru că n-a adus în prim plan feţe noi.

Ne întîlnim iar şi iar cu iluzia celor care nu cunosc România reală.

Forţa civică, PER, PNŢCD au  avut feţe noi.

Au obţinut un scor mai bun?

Nu.

Pentru că duminică, 25 mai 2014, şi-au spus cuvîntul maşinăriile partidelor.

E aceasta realitatea de esență a europarlamentarelor.

A folosi rezultatele  lor altfel decît pentru a aprecia  mașinăriile de partid e o eroare.

Dacă nu un mod de fi folositor PSD-ului, dîndu-te jurnalist anti-PSD.