Editura Evenimentul si Capital

O DECIZIE CCR pune la îndoială existența BINOMULUI SRI-DNA. De ce tace Binomul?! | ROMÂNIA LUI CRISTOIU

Ion Cristoiu
Autor: | | 18 Comentarii | 4368 Vizualizari

Săptămîna trecută n-a fost din punct de vedere mediatic doar a Scandalului ANAF versus Antene. A fost și săptămîna CCR versus SRI.

Spicuiesc din titlurile dedicate acestui Scandal, după opinia mea, un veritabil Scandal, spre deosebire de primul, exacerbat de Trustul lui Dan Voiculescu în scopuri vădit publicitare:

Decizie explozivă a CCR. Interceptările făcute de SRI la cererea procurorilor,neconstituționale; Interceptările făcute de Servicii, neconstituționale; SRI nu mai poate asculta telefoanele persoanelor cercetate penal.

Titlurile au fost date unei ştiri despre un Comunicat al CCR de marți, 16 februarie 2016:

„În aceeași zi, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituţia României şi a art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art.142 alin.(1) din Codul de procedură penală – Punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică, dispoziţii care au următorul conținut:

«(1) Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei ori de alte organe specializate ale statului.»

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma «ori de alte organe specializate ale statului» din cuprinsul dispoziţiilor art.142 alin.(1) din Codul de procedură penală este neconstituţională. Curtea a constatat că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art.1 alin.(3) conform cărora România este stat de drept, în care drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor sînt garantate. De asemenea, sintagma supusă controlului nu respectă condiţiile de calitate inerente unei norme legale, sub aspectul clarităţii, preciziei şi previzibilităţii, întrucît nu permite subiecţilor de drept să determine care sunt organele specializate ale statului abilitate să realizeze măsurile dispuse prin mandatul de supraveghere tehnică, măsuri cu un grad ridicat de intruziune în viaţa privată a persoanelor.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanţei care a sesizat Curtea Constituțională, respectiv Tribunalului Bucureşti – Secţia I-a Penală.

Argumentele reţinute în motivarea soluţiilor pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.”

Chiar dacă ne-am rezuma numai la titluri, am avea  o imagine înfricoşătoare pentru un stat de drept. SRI, serviciul secret îndrituit cu protejarea  statului de drept a încălcat Constituția ani în şir, spionînd cetăţenii României.

SRI are nu de azi, de ieri, ci chiar de la înființare, o uriaşă problemă de imagine. De pe vremea lui Virgil Măgureanu, Serviciul a fost privit făţiş sau pe ascuns ca o nouă Securitate. Deşi prezentat ca instituţie democratică – s-a spus, nu de puţine ori în şoaptă – SRI e în realitate o Poliție politică  veritabilă. Despre imaginea publică a serviciilor secrete m-am ocupat mult în ultimii ani, concentrat cum am fost pe un studiu despre criza traversată de CIA în anii 1974-1975 după dezvăluirile din presa americană dedicate spionării de către Agenție a cetățenilor americani. Am scris la vremea respectivă că una dintre cauzele imaginii publice a unui serviciu secret în democrație de instituţie secretă, în care se clocesc planuri viclene, bazate pe spionarea a tot ce mișcă pe teritoriul național, stă în absența unei preocupări privind transparența. Referindu-mă la SRI, am avertizat că precizarea din toate comunicatele DNA cu sprijinul SRI se va întoarce la un moment dat împotriva Serviciului prin acuzația de implicare  în viața politică internă. Din acest punct de vedere, țin să reamintesc încă o dată că eu sunt autorul sintagmei Binomul SRI-DNA.

Unde a greșit SRI?

Răspunzînd acestei întrebări, am demonstrat că SRI refuză cu încăpățînare să se apere public atunci cînd este atacat public, că asemenea lui Klaus Iohannis n-a înțeles adevărata esență a democrației:

Necesitatea organică a  tuturor instituțiilor statului, inclusiv a celor de forță, a tuturor demnitarilor, inclusiv a președintelui, de a da seamă permanent de ceea ce fac, de a explica opiniei publice   activitatea lor, de a  dovedi că sunt în hotarele statului de drept.

Am citat mai sus cîteva din titlurile apărute în presă în săptămîna trecută despre SRI.

E lesne de văzut că dincolo de relația cu DNA, aceste titluri, sprijinite de conținut, adîncesc imaginea unui SRI care a desfășurat de ani întregi o activitate anticonstituțională, de poliție politică.

Nu era normal ca SRI să reacționeze la aceste acuzații, izvorîte toate din Decizia CCR de marți, 16 februarie 2016?

Din cîte se vede din articolele dedicate deciziei CCR, prea puține prin raportarea la consecințele acestei decizii pentru statul de drept din România, e pusă în discuție implicarea SRI într-una din cele mai importante dimensiuni ale unei investigații penale:

Supravegherea tehnică.

Implicarea SRI în acest domeniu e de vreo zece ani.

Spun asta, deoarece, în 2006, am discutat chestiunea în cadrul unui interviu luat unui procuror anti-mafia venit din Italia.

Ea, chestiunea, e simplă:

Dacă supravegherea tehnică în cazul anchetelor penale trebuie să fie desfășurată de SRI sau de o unitate despărțită de serviciul secret, fie  independentă, fie atașată Ministerului Public sau Ministerului de Justiție.

E o chestiune izvorîtă nu numai din dezbaterile de la noi, dar şi din realitățile din Italia:

Anchetele penale anti-mafia se bazează în Italia în proporții de 90 la sută pe supravegherea tehnică!

Pe cristoiublog.ro la Gîndul de luni, 22 februarie 2016, am arătat că după apariția Comunicatului CCR în presă s-a ivit o controversă în legătură cu ceea ce a considerat Curtea ca fiind anticonstituțional:

„Comunicatul CCR nu ne spune clar dacă e neconstituțională doar sintagma prin formularea sa vagă şi, în consecință, Parlamentul trebuie s-o modifice, precizînd că e vorba de SRI, sau e neconstituțională supravegherea tehnică de către SRI în dosarele DNA și DIICOT și, în acest caz, atît DNA, cît și DIICOT își văd puse sub semnul întrebării unul dintre principalele mijloace moderne de a obține probe pentru dosarele de corupție sau de crimă organizată. Supravegherea tehnică a suspectului. (…)

Deși doar după publicarea Motivării de către CCR se poate desluși dacă e neconstituțională doar sintagma sau chiar faptul de a apela la SRI din partea DNA și DIICOT, intervențiile unor membri ai CCR lasă să se înțeleagă că e vorba de apelul la SRI.”

Deoarece Comunicatul dezvăluie că articolul din NCpp a fost luat în discuție în urma unei  excepții de neconstituționalitate trimise Curții de Secţia I-a Penală a Tribunalului București, am făcut rost de adresa Tribunalului şi am reprodus-o pe cristoiublog.ro dintr-un motiv simplu. Pentru a vedea asupra cărei chestiuni s-a pronunțat CCR trebuie să aflăm ce au  considerat inculpații ca fiind neconstituțională. Cine citeşte pe cristoiublog.ro documentul constată următoarele:

1. Excepția de neconstituționalitate a fost admisă de Tribunalul București în şedinţa din 19 mai 2015. Ea se referă nu la sintagmă, ci la  implicarea SRI în supravegherea tehnică:

”În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate, inculpaţii consideră că serviciile de informţii nu pot avea competenţa de a efectua acte de procedură în procesul penal, actele de interceptare şi înregistrare a convorbirilor în cauzele penale nu pot fi efectuate de SRI. Nu există garanţii de independenţă şi imparţialitate iar prevederile aplicabile interceptărilor telefonice nu indică cu suficientă claritate, necesitatea instituirii unui sistem de supraveghere secretă.

Se consideră că sînt încălcate prevederile art. 20, 21, 53 din Constituţia României şi art. 6 şi 8 din CEDO.”

2. Dosarul nu era de la DNA ci de la DIICOT. Un caz grav de crimă organizată cu cetățeni străini.

3. Judecătoarea arată în  Încheierea de ședință că:

 ”Art. 142 alin. 1 Ncpp reglementează punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică – ce poate fi efectuată, la dispoziţia procurorului, şi de alte organe specializate ale statului.

Practic textul preia legislaţia anterioară  Ncpp, ce consacră rolul SRI de singur operator legal în ceea ce priveşte concursul tehnic în  materia interceptărilor. De altfel, art. 912, alin.1 teza II din Cpp 1969, prevede noţiunea de „persoane care sînt chemate să dea concurs tehnic la interceptări şi înregistrări”.

Asta înseamnă că CCR e a fost convocată să se pronunțe nu numai asupra NCCP, dar și asupra reglementărilor anterioare.

4. De asemenea, precizarea  din Încheiere – de o importanță crucială pentru Decizia CCR – ne dezvăluie că în legătură cu implicarea SRI Curtea Constituțională s-a pronunțat anterior de două ori, de fiecare dată declarînd constituțională intervenția SRI:

”În opinia instanţei, excepţia invocată este neîntemeiată.

Decizia nr. 410/2008 şi Decizia nr. 962/2009 a Curţii Constituţionale au stabilit încadrarea exigenţelor constituţionale a dispoz. Art. 911 şi art. 912 Cpp 1969.

Astfel se va releva ca susţinerile privind lipsa garanţiilor procedurale privind respectarea dreptului la un proces echitabil nu sînt întemeiate. Textul legal criticat prevede suficiente garanţii, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizaţiei, a condiţiilor şi modalităţilor de efectuare a înregistrărilor, a instituirii unor limite cu privire la durata măsurii, a consemnării şi certificării autenticităţii convorbirilor înregistrare, a redării integrare a acestor şi a definirii persoanelor supuse interceptării.

Aceste argumente îşi păstrează valabilitatea în condiţiile noului Ncpp.

SRI doar efectuează din punct de vedere tehnic interceptarea, consemnarea (şi inclusiv redarea interceptării) activităţii de supraveghere tehnică fiind efectuată de procuror sau organul de cercetare penală. În acest sens, nu există un sistem de supraveghere secretă, evaluarea probei fiind stabilită potrivit atribuţiilor de organele judiciare.”

Deși implicarea SRI în anchetele penale e o realitate de 10 ani  și mai ales invocată aproape zilnic, nimeni din presă n-a catadicsit să se ocupe de ea.

Ce înseamnă supraveghere tehnică a unui suspect?

Discuțiile din presă au limitat termenul la interceptarea telefoanelor.

Termenul e însă mult mai bogat.

Prin supraveghere tehnică se înțeleg:

1. Interceptarea tuturor comunicațiilor, nu numai a celor telefonice. SRI dispune de o aparatură proprie (circa 16 Tiruri) prin care poate prelua semnalul audio de la un operator de telefonie mobilă. După ce obține un mandat de la judecător, mandat care precizează numărul de telefon care trebuie interceptat, procurorul se adresează SRI. La unitatea specializată în această privință, numărul e introdus într-un calculator, fără ca cineva de la operator să știe. O dată obținut semnalul sunt două posibilități:

 În cazul DNA, fie e trimis la DNA care are doar tehnică de ascultare și transcriere a convorbirilor, fie, dacă e cazul unor convorbiri într-o limbă străină (araba, de exemplu, ca în speța care a dus la excepția de neconstituționalitate) transcrierea e făcută la SRI și legalizată de procuror. În cazul DIICOT, lipsită de  tehnica DNA, transcrierea o face SRI.

2. Supraveghere video, audio sau prin fotografiere. Asta înseamnă, tot pe baza mandatului de la judecător, plantarea de microfoane de către specialiștii SRI numiți în limbajul serviciilor secrete instalatori și care trebuie să știe meserie de  plantare acasă sau în mașină fără ca suspectul să-și dea seama, filarea suspectului și întocmirea unui raport de filaj cu fotografii doveditoare.

3. Accesul la un sistem informatic: intrarea autorizată în emailurile suspectului, din calculator sau de pe tabletă, asistența de specialitate la percheziția informatică.

4. Localizarea sau urmărirea suspectului prin mijloace tehnice: plantarea de GPS pe mașină, verificarea locului din care vorbește la telefon.

Am făcut această prezentare, deoarece în ultimul timp s-a vorbit de capacitatea DNA de a face supravegherea tehnică. Nici vorbă. DNA are dispozitive pentru montarea  de microfoane pe denunțător la flagrant delict și pentru ascultarea și transcrierea semnalului dat de SRI. Obținerea semnalului de la operator, instalarea microfoanelor, înregistrarea  convorbirilor prin microfoane presupun tehnică aparte (SRI și-a făcut-o pentru siguranța națională), dar mai ales specialiști, în limbaj de servicii secrete, ”instalatori”.  Cînd s-a declanșat Scandalul Watergate, CIA s-a apărat de acuzațiile c-ar fi fost implicată în instalarea microfoanelor arătînd că  instalatorii Agenției n-ar fi făcut neghiobiile amatorilor care au operat la sediul Partidului Democrat! (Printre altele, amatorii n-au avut legende de acoperire). SRI face acest serviciu tehnic nu numai pentru DNA, dar și pentru DIICOT, pentru Poliție, printr-un sistem tehnic valabil la nivelul întregii țări.

Nu știm dacă Motivarea CCR se va referi la interdicția ca SRI să asigure supravegherea tehnică.

Știm însă că dacă asta se va întîmpla,  Justiția din România are o mare problemă:Să-și facă rost de tehnica și de specialiștii de care dispune acum SRI.

SRI a făcut rost de ea după o activitate de 8 ani și cu prețul a 100 de milioane de euro.

Asta ar fi o problemă.

A doua și cea mai importantă e următoarea:

Dacă SRI a acționat pînă acum legal, de ce nu intervine SRI pentru a explica românilor că nu e nimic dubios în sprijinul dar procurorilor?

Dacă Decizia CCR afectează grav activitatea DNA, de ce tace DNA?

Colaborarea SRI- DNA a dat naştere expresiei Binomul SRI-DNA.

De ce tace Binomul SRI-DNA?




Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate