Editura Evenimentul si Capital

O DECIZIE CCR pune la îndoială existența BINOMULUI SRI-DNA. De ce tace Binomul?! | ROMÂNIA LUI CRISTOIU

Ion Cristoiu
Autor: | | 18 Comentarii | 4374 Vizualizari

Săptămîna trecută n-a fost din punct de vedere mediatic doar a Scandalului ANAF versus Antene. A fost și săptămîna CCR versus SRI.

Spicuiesc din titlurile dedicate acestui Scandal, după opinia mea, un veritabil Scandal, spre deosebire de primul, exacerbat de Trustul lui Dan Voiculescu în scopuri vădit publicitare:

Decizie explozivă a CCR. Interceptările făcute de SRI la cererea procurorilor,neconstituționale; Interceptările făcute de Servicii, neconstituționale; SRI nu mai poate asculta telefoanele persoanelor cercetate penal.

Titlurile au fost date unei ştiri despre un Comunicat al CCR de marți, 16 februarie 2016:

„În aceeași zi, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituţia României şi a art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art.142 alin.(1) din Codul de procedură penală – Punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică, dispoziţii care au următorul conținut:

«(1) Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei ori de alte organe specializate ale statului.»

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma «ori de alte organe specializate ale statului» din cuprinsul dispoziţiilor art.142 alin.(1) din Codul de procedură penală este neconstituţională. Curtea a constatat că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art.1 alin.(3) conform cărora România este stat de drept, în care drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor sînt garantate. De asemenea, sintagma supusă controlului nu respectă condiţiile de calitate inerente unei norme legale, sub aspectul clarităţii, preciziei şi previzibilităţii, întrucît nu permite subiecţilor de drept să determine care sunt organele specializate ale statului abilitate să realizeze măsurile dispuse prin mandatul de supraveghere tehnică, măsuri cu un grad ridicat de intruziune în viaţa privată a persoanelor.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanţei care a sesizat Curtea Constituțională, respectiv Tribunalului Bucureşti – Secţia I-a Penală.

Argumentele reţinute în motivarea soluţiilor pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.”

Chiar dacă ne-am rezuma numai la titluri, am avea  o imagine înfricoşătoare pentru un stat de drept. SRI, serviciul secret îndrituit cu protejarea  statului de drept a încălcat Constituția ani în şir, spionînd cetăţenii României.

SRI are nu de azi, de ieri, ci chiar de la înființare, o uriaşă problemă de imagine. De pe vremea lui Virgil Măgureanu, Serviciul a fost privit făţiş sau pe ascuns ca o nouă Securitate. Deşi prezentat ca instituţie democratică – s-a spus, nu de puţine ori în şoaptă – SRI e în realitate o Poliție politică  veritabilă. Despre imaginea publică a serviciilor secrete m-am ocupat mult în ultimii ani, concentrat cum am fost pe un studiu despre criza traversată de CIA în anii 1974-1975 după dezvăluirile din presa americană dedicate spionării de către Agenție a cetățenilor americani. Am scris la vremea respectivă că una dintre cauzele imaginii publice a unui serviciu secret în democrație de instituţie secretă, în care se clocesc planuri viclene, bazate pe spionarea a tot ce mișcă pe teritoriul național, stă în absența unei preocupări privind transparența. Referindu-mă la SRI, am avertizat că precizarea din toate comunicatele DNA cu sprijinul SRI se va întoarce la un moment dat împotriva Serviciului prin acuzația de implicare  în viața politică internă. Din acest punct de vedere, țin să reamintesc încă o dată că eu sunt autorul sintagmei Binomul SRI-DNA.

Unde a greșit SRI?

Răspunzînd acestei întrebări, am demonstrat că SRI refuză cu încăpățînare să se apere public atunci cînd este atacat public, că asemenea lui Klaus Iohannis n-a înțeles adevărata esență a democrației:

Necesitatea organică a  tuturor instituțiilor statului, inclusiv a celor de forță, a tuturor demnitarilor, inclusiv a președintelui, de a da seamă permanent de ceea ce fac, de a explica opiniei publice   activitatea lor, de a  dovedi că sunt în hotarele statului de drept.

Am citat mai sus cîteva din titlurile apărute în presă în săptămîna trecută despre SRI.

E lesne de văzut că dincolo de relația cu DNA, aceste titluri, sprijinite de conținut, adîncesc imaginea unui SRI care a desfășurat de ani întregi o activitate anticonstituțională, de poliție politică.

Nu era normal ca SRI să reacționeze la aceste acuzații, izvorîte toate din Decizia CCR de marți, 16 februarie 2016?

Din cîte se vede din articolele dedicate deciziei CCR, prea puține prin raportarea la consecințele acestei decizii pentru statul de drept din România, e pusă în discuție implicarea SRI într-una din cele mai importante dimensiuni ale unei investigații penale:

Supravegherea tehnică.

Implicarea SRI în acest domeniu e de vreo zece ani.

Spun asta, deoarece, în 2006, am discutat chestiunea în cadrul unui interviu luat unui procuror anti-mafia venit din Italia.

Ea, chestiunea, e simplă:

Dacă supravegherea tehnică în cazul anchetelor penale trebuie să fie desfășurată de SRI sau de o unitate despărțită de serviciul secret, fie  independentă, fie atașată Ministerului Public sau Ministerului de Justiție.

E o chestiune izvorîtă nu numai din dezbaterile de la noi, dar şi din realitățile din Italia:

Anchetele penale anti-mafia se bazează în Italia în proporții de 90 la sută pe supravegherea tehnică!

Pe cristoiublog.ro la Gîndul de luni, 22 februarie 2016, am arătat că după apariția Comunicatului CCR în presă s-a ivit o controversă în legătură cu ceea ce a considerat Curtea ca fiind anticonstituțional:

„Comunicatul CCR nu ne spune clar dacă e neconstituțională doar sintagma prin formularea sa vagă şi, în consecință, Parlamentul trebuie s-o modifice, precizînd că e vorba de SRI, sau e neconstituțională supravegherea tehnică de către SRI în dosarele DNA și DIICOT și, în acest caz, atît DNA, cît și DIICOT își văd puse sub semnul întrebării unul dintre principalele mijloace moderne de a obține probe pentru dosarele de corupție sau de crimă organizată. Supravegherea tehnică a suspectului. (…)

Deși doar după publicarea Motivării de către CCR se poate desluși dacă e neconstituțională doar sintagma sau chiar faptul de a apela la SRI din partea DNA și DIICOT, intervențiile unor membri ai CCR lasă să se înțeleagă că e vorba de apelul la SRI.”

Deoarece Comunicatul dezvăluie că articolul din NCpp a fost luat în discuție în urma unei  excepții de neconstituționalitate trimise Curții de Secţia I-a Penală a Tribunalului București, am făcut rost de adresa Tribunalului şi am reprodus-o pe cristoiublog.ro dintr-un motiv simplu. Pentru a vedea asupra cărei chestiuni s-a pronunțat CCR trebuie să aflăm ce au  considerat inculpații ca fiind neconstituțională. Cine citeşte pe cristoiublog.ro documentul constată următoarele:

1. Excepția de neconstituționalitate a fost admisă de Tribunalul București în şedinţa din 19 mai 2015. Ea se referă nu la sintagmă, ci la  implicarea SRI în supravegherea tehnică:

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate