Editura Evenimentul si Capital

ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Lupta împotriva corupției - pretextul ideal pentru răfuielile politice de tip mafiot

România lui Cristoiu
Autor: | | 178 Comentarii | 8233 Vizualizari

Despre dezvăluirile Elenei Udrea – Spovedanii tv, Denunț, Jurnal – am scris cu o însemnată cotă de scepticism. Așa cum am precizat de atîtea ori pînă acum, datele concrete, exacte, cele de la care plecînd un ziarist de investigație poate ajunge la Adevăr, lipsesc din toate intervențiile Elenei Udrea. Strădaniile mele ulterioare – mă văd constrîns la o dezvăluire! – de a obține de la ea precizări menite a fi ceea ce în anchete se numește un fir, un capăt de ață, s-au soldat cu un categoric insucces. Elena Udrea mi-a repetat cele spuse pînă atunci în public, uitînd că le știam, cum le știe toată lumea, de altfel.

Dacă în materie de date concrete, Elena Udrea nu e o sursă credibilă, pentru că nu știe sau, din cîte le dibui eu, nu vrea să spună mai multe, pentru a proteja momente din trecut, în materie de atmosferă, de mecanisme de ansamblu, de imagine despre personaje reale, ea trebuie luată în serios.

Timp de zece ani aproape, Elena Udrea a fost nu numai martoră, dar și parte a Sistemului. Ca ministru al Dezvoltării, dar și ca femeie cu bani, a cunoscut pînă în adîncuri corupția din presă. Lideri de opinie care făceau gură seară de seară pe televizor i se relevau drept niște șantajiști perfizi, cînd nu erau decît niște ciubucari nenorociți. Din experiența de lider PDL știe cum se fac banii negri de către moriști precum Dorin Cocoș și cum se hrănesc din mita prin intermediar partidele politice. Așa cum dezvăluie Jurnalul, Elena Udrea era și un excelent culegător de informații. Dacă aș fi condus un ziar sau o televiziune, pe Elena Udrea aș fi numit-o reporter special de teren, cu salariu de redactor șef adjunct, pentru rarul ei talent de a-i face pe oameni să vorbească chiar în timp ce ea își nota într-un carnețel cele auzite.

Cel mai important lucru pus pe tavă de Elena Udrea jurnaliștilor, dar și istoricilor, îl reprezintă însă denunțarea mecanismului mizer al activității DNA, mai precis, a mecanismului prin care lupta împotriva corupției e folosită de Grupări pentru răfuieli politice de tip mafiot.

Văzînd ce i se întîmplă Elenei Udrea, am momente cînd cred că Sistemul o pedepsește crunt, pentru că l-a deconspirat, după formula de la Mafie. Mafiotul care dă în gît mecanismele Mafiei se trezește cu gura plină de beton armat. În cazul Elenei Udrea, betonului armat îi ia locul Guantanamo moldo – valah, zis și arestul preventiv.

Că lupta împotriva corupției – un ideal pînă la urmă – e folosită pentru răfuieli politice de tip mafiot, nu mă miră. În istoria omenirii, toate luptele pentru un ideal – de la lupta pentru puritatea credinței în Hristos pînă la lupta de clasă – au fost folosite de oameni în scopuri pur omenești: putere, bani, răzbunare, satisfacere a orgoliului.

Esența Mecanismului prin care lupta împotriva corupției e folosită pentru răfuieli mafiote e dată de o realitate indubitabilă.

În cei 25 de ani de postdecembrism, puțini politicieni, puțini oameni de afaceri, ba chiar și puțini jurnaliști au rămas în afara unei posibile acuzații de corupție. Ceva asemănător s-a petrecut și în comunism. În primii ani de după căderea lui Nicolae Ceaușescu, principala armă de răfuială mafiotă era trecutul. Puțini erau cei care se puteau sustrage de la acuzația de a fi colaborat cu Sistemul comunist. Asemănător, după decembrie 1989, puțini sînt cei care pot spune că n-au avut nici o legătură cu corupția. Politicienii au fost constrînși s-o facă nu de puține ori pentru a rezolva chiar problemele comunității. Cîștigarea alegerilor cerea bani pentru campanie. Oricît de bun ai fi fost ca politician, dacă-ți lipseau banii de afișe, deplasări în provincie, ba chiar și banii pentru o ținută cît de cît curată, puteai să te retragi înainte de a intra în politică. Excepție făcînd jurnaliști ca mine, care am avut norocul de a cîștiga din tiraj în primii ani postdecembriști, toți ceilalți jurnaliști din perioada de după au fost obligați, pentru a trăi decent, să aibă de-a face cu corupția. Pînă și faptul de a lucra la un Mogul a presupus abateri de la cinste și deontologie.

Această situație legică a făcut ca după 25 de ani orice politician, orice jurnalist, orice om de afaceri să poată fi acuzat de corupție. Potrivit mecanismului descris de Elena Udrea, mai fiecare politician, mai fiecare om de afaceri și, aș adăuga eu știind de Dosarul Presa de la DNA, mai fiecare jurnalist are dacă nu un dosar măcar o filă, cum avea pe vremuri orice cetățean un dosar sau o filă la Securitate.  Aceste dosare nu sînt fabricate. Ele sînt reale. Folosirea luptei împotriva corupției pentru răfuieli mafiote constă în scoaterea din sertare a unui dosar la un moment dat, cînd o cere răfuiala mafiotă. Elenei Udrea i s-a ținut în sertar dosarul Gala Bute pînă cînd s-a apucat să dea în gît Sistemul pe care-l știa din interior. Nu e singura ale cărei dosare sunt ținute în sertare pentru a fi folosite în scopuri politice mafiote.  E mai mult decît interesant că se fac dosare și celor care stăpînesc la un moment țara. Ca toate slugile, procurorii iau poziție de drepți la vederea tabloului înrămat al sefului, dar,  în același timp, pe furiș, mai adaugă o filă la dosar.

Răfuiala mafiotă își spune cuvîntul în ce privește momentul cînd dosarul iese în lume.

Ultimele evenimente în lumea DNA ilustrează perfect această teză.

Că Marian Vanghelie era unul dintre eroii corupției nu mai încape îndoială. Presa, presa cît de cît cinstită, scrisese pînă i se întunecase ecranul computerului despre afacerile lui Marian Vanghelie.

Marian Vanghelie a fost înhățat zilele trecute pentru o afacere din 2007.

De ce?

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate