Cu vreo două săptămîni în urmă, duminică, 16 august 2015, Elena Udrea a fost invitata lui Silviu Mănăstire la emisiunea Dosar de politician.

Ca secund al lui Silviu Mănăstire la acest dialog, voi transcrie în hotarele acestui text impresiile stîrnite de momentul deosebit în plan mediatic creat de prezența întîia oară în direct video a Elenei Udrea după aventura arestului preventiv.

Acei cititori ai Evenimentului zilei care-mi urmăresc scrisul zilnic și pe cristoiublog.ro se vor întreba  - și pe bună dreptate  - de ce n-am scris despre prestația Elenei Udrea imediat după emisiunea din 16 august 2015.

Explicația e simplă.

Ea trimite la deosebirile dintre textul din Evenimentul zilei și textul de pe cristoiublog.ro.

Textul de pe cristoiublog.ro dă seamă, de regulă, de reacția mea promptă la evenimente și întîmplări, o reacție imediată, care n-a avut timp și documentare așa cum se întîmplă în cazul textelor din Evenimentul zilei, mult mai elaborate și mult mai analitice, supuse normelor de proză politică, dat fiind că ele sînt prevăzute lecturii în variantă tipărită. Cititorul de presă tipărită are mult mai mult timp și mult mai multă înclinare pentru a parcurge analize lungi, bine documentate, decît cititorul de cristoiublog.ro, grăbit să alerge mai departe pe autostrada Internetului.

Am considerat că emisiunea din 16 august 2015 reprezintă momentul revenirii spectaculoase a Elenei Udrea în politică după o perioadă în care mulți au considerat-o, dacă nu retrasă într-un fel de arest la domiciliu de bună voie, atunci sigur preocupată exclusiv de a alimenta numite la televiziuni  mondenități.

De aceea, am așteptat să treacă un anume timp nu numai pentru a nimeri momentul prevăzut să-mi reiau colaborarea zilnică la Evz, după un concediu de o lună, dar și pentru a urmări faptele și vorbele de după emisiune ale fostei candidate la Președinție.

Pe 16 august 2015, duminică seara, în debutul dialogului cu Elena Udrea, Silviu Mănăstire a dezvăluit că e prima oară în cariera sa de jurnalist de televiziune cînd are posibilitatea unui dialog în direct, pe tv, cu fosta candidată la Președinție.

Dincolo de imposibilitatea de a-l refuza pe Silviu Mănăstire, deși n-am lucrat împreună, am acceptat invitația de a fi prezent în studio și a mă vîrî și eu pe fir, și pentru că aveam un interes de comentator politic:

Luasem seamă la un anunț al Elenei Udrea pe facebook și eram curios dacă revine în politică.

Nu numai pentru că destinul Elenei Udrea mă interesează, dar și deoarece, după opinia mea, revenirea Elenei Udrea în politica activă confirmă adevărul eșecului catastrofal al tentativei de a schimba clasa politică prin intermediul cătușelor.

Spre deosebire de Silviu Mănăstire, eu nu eram la primul interviu cu Elena Udrea.

Din 2006, cînd prin Evenimentul zilei de atunci s-a meșterit o intrigă de debarcare a Elenei Udrea de la Cotroceni, am avut multe interviuri cu fosta candidată.

Am fost prezent duminică seara în studioul B1tv și ca analist politic, nu numai ca întrebător.

Ce pot spune despre Elena Udrea de duminică seara, la primul ei interviu după ieșirea din arest (pe cel dat prin telefon cu ceva timp în urmă nu-l pun, deoarece, așa cum am zis la vremea respectivă, una e să întrebi interlocutorul fără a-i vedea fața și alta cînd îl ai în fața ta)?

1. Elena Udrea a rămas același personaj de forță de pe scena noastră publică și politică, unul dintre cele mai talentate personaje cînd vine vorba de prestație televizată. Experiența dramatică prin care a trecut n-a îngenuncheat-o. Așa cum ne-a arătat chiar în timpul spectacolului cu cătușe, regizat de Binomul SRI-DNA, Elena Udrea bate la scor mulți bărbați politici. Un mare dușman de al ei zicea, nu fără admirație, că Elena Udrea e un drac. De aceea, Binomul SRI-DNA s-a năpustit asupra ei. Pentru că prin ceea ce știa despre abuzurile comise de Binom în cei zece ani de mandat ai lui Traian Băsescu, dar și prin firea de Drac, putea fi un pericol mortal pentru setea de putere acelor care alcătuiesc Binomul. Arestarea preventivă, revărsarea de așa-zise dezvăluiri din Presa Poliției Politice a Președinției, au avut și menirea de a contracara posibilele dezvăluiri incomode ale Elenei Udrea.

Despre firea sa năstrușnică ne spune un amănunt care m-a amuzat. La toate ședințele de judecată a cererii de arestare preventivă, Elena Udrea ataca Binomul SRI-DNA în loc să se refere la Dosar, spre exasperarea judecătoarelor, speriate că sunt supravegheate electronic- audio și viedeo-  chiar și cînd își schimbă ciorapii. Abia la ultima ședință Elena Udrea și-a amintit că, totuși, trebuie să scape din pușcărie și, prin urmare, s-a referit la dosar. Și a fost eliberată, din cîte de vede.

2. Toate strădaniile mele de a afla mai multe lucruri de la Elena Udrea despre Sistem s-au dovedit zadarnice. După lectura Jurnalului, am scris că Elena Udrea nu spune tot ceea ce știe, rămănînd la practica de a da mesaje cunoscătorilor. Cred că multe lucruri nu le poate spune și pentru a-l proteja pe Traian Băsescu.

Dincolo de aceste considerații, trebuie să menționez că dialogul de duminică seara mi-a dezvăluit în premieră o Elena Udrea pe cont propriu.

De zeci de ori cînd am scris despre Elena Udrea, în cei zece ani de mandat al lui Traian Băsescu, am ținut să observ că marea slăbiciune a Elenei Udrea stă în imaginea publică de salcie pe lîngă copacul Traian Băsescu. Eu, care o știu pe Elena Udrea de cînd era o debutantă în politica mare, am susținut și susțin că Elena Udrea e o personalitate în sine și nu una dependentă de un bărbat politic. Ba eu cred că ea a fost pentru președintele Traian Băsescu și un excelent consilier, dacă ne gîndim la capacitatea de a dialoga și cu adversarii președintelui.

Prezența la Cotroceni a propulsat-o pe Elena Udrea.

Da, dar aceeași prezență  i-a fost catastrofală prin:

1. Imaginea de femeie care există doar printr-un bărbat politic puternic, care o protejează.

2. Opțiunea pentru Programul radical, taliban, al lui Traian Băsescu. Cine o urmărea pe Elena Udrea avea impresia că e o Andreea Pora mai chipeșă, atît de radicală era în slujba Binomului SRI-DNA.

Duminică seara, Elena Udrea a confirmat voința de a merge mai departe în politică pe cont propriu.

După opinia mea, dacă nu e condamnată definitiv, Elena Udrea are în fine șansele să se manifeste ca un politician de excepție:

– E în fine pe cont propriu.

– A scăpat, în fine, de programul ultra radical al PMP.

Sînt convins că fie și sub pretextul unei dezmeticiri provocate de calvarul prin care a trecut, Elena Udrea își va schimba poziția politică. Va fi mult mai atentă la nuanțele propuse de viață, care nu niciodată în alb-negru.

Pentru aceasta Elena Udrea are nevoie de cîteva condiții:

1. Transformarea în Program politic a apărării statului de drept de abuzurile comise de așa-zisa Justiție independentă. Pe 16 august 2015, la emisiune, a anunțat constituirea unei fundații pentru apărarea celor care sînt victimele abuzurilor din partea Justiției. A trecut de atunci ceva timp. N-am mai auzit nimic despre Fundație.

2. Excluderea din prestațiile sale mediatizate a faptelor menite să alimenteze presa noastră așa-zis mondenă, în realitate, o presă de mahala turcită, pentru un telespectator de joasă condiție,  care vrea să i se arate lumea prin chiloții starletelor.  Renunțarea la iubit mi se pare un semn bun în această privință. Elena Udrea suferă de sindromul starletelor: spaima de trecere în anonimat. Dacă vrea să facă politică mare, pe cont propriu, ea trebuie să se vindece de acest complex, responsabil de deraieri penibile.

3. Asumarea ipostazei de om care nu mai are de pierdut nimic. Scutită de rigorile vieții de partid, ferită de spaima de închisoare (șantajarea e posibilă pentru cei care n-au făcut pușcărie), Elena Udrea poate deveni politicianul independent menit a fi portavocea celor dezamăgiți de lașitatea politicienilor noștri față de Stăpîni, fie aceștia din România sau din afară. Pentru aceasta, postările de pe facebook și vorbele spuse ocazional presei nu sînt suficiente.

Are nevoie ca de aer și de fapte.

Rămîne să le vedem.