Editura Evenimentul si Capital

ROMÂNIA LUI CRISTOIU. De cînd și pînă cînd NATO ține locul ONU?!

România lui Cristoiu
Autor: | | 272 Comentarii | 5446 Vizualizari

Dacă ați uitat, vă reamintesc eu! Mai există încă și costă bani țările lumii, care fac parte din ea, o organizație internațională numită ONU. A fost constituită după cel de-al Doilea Război Mondial de încă aliații de la vremea respectivă, pentru a soluționa în chip democratic conflictele de pe planetă. Dacă ar fi să credem liderii de la Kiev, care, lipsiți de simțul ridicolului, cum sunt ucrainenii, se smiorcăie pe facebook că Armata ucraineană se retrage din Estul Ucrainei, deși misiunea lor ar fi să facă Armata să avanseze, Ucraina e victima unei agresiuni din partea Federației Ruse. Toate bune și urîte, pentru că în cazul unei agresiuni nu putem spune și frumoase, cum ne-ar înghionti s-o facem zicala.

Chiar dacă Rusia are drept de veto în Consiliul de securitate, singura instituție îndrituită să abordeze conflictul (mai ales dacă el ascunde o agresiune) e Organizația Națiunilor Unite.

Ați auzit dinspre ONU în această perioadă, în care Traian Băsescu a lăsat impresia că, după finele mandatului, va candida la funcția de Guvernator al Estului Ucrainei, vreun scîncet, vreun bombănit?

Firește că nu.

Explicația e simplă.

ONU a fost evitată cu brio de Ucraina, de America, de Occident pe parcursul acestei Crize.

A fost, firește, o plîngere a Kievului la ONU, dar prea mare zarvă nu s-a produs, în orice caz nu de nivelul celei atinse de Criza siriană.

Asta deoarece Kievul s-a adresat cu precădere unei instituții a cărei rațiune de a exista nu e pacea, ci războiul, nu stingerea unui conflict, ci sporirea lui:

NATO.

Această organizație militară, constituită în timpul Războiului Rece, a supraviețuit Războiului Rece.

Pentru că e o incredibilă cheltuitoare de bani (numai salariile și privilegiile ștăbimii NATO costă cît o autostradă din România), NATO a fost pusă la îndoială de amărîții de civili din Europa, care au socotit, în nemernicia lor de inși fără cizme, că milioanele date pentru a întreține o organizație militară ar putea fi folosite mult mai bine în viața de fiecare zi a țărilor membre NATO, unele dintre ele precum România, subdezvoltate.

Aflată sub presiunea întrebării firești – De ce dracu avem nevoie de NATO acum, cînd Tratatul de la Varșovia nu mai există - dar există în schimb o Criză care a lăsat fără slujbă milioane de europeni?  - NATO  a pornit în căutarea pretextelor pentru a-și justifica existența, dar mai ales, cererile de parale rupte de la gura civililor.

Din 1990 încoace, asistăm astfel  la o campanie continuă dusă de NATO, prin agenții de influență din Europa, menită a justifica păstrarea celei mai mari Alianțe militare din Istorie.

Un element fundamental al acestei campanii l-a constituit vînturarea unui Pericol care, vezi Doamne! ar amenința Europa, sau o parte a Europei, pericol care ar cere nu numai supraviețuirea NATO, dar mai mult, întărirea organizației prin creșterea cheltuielilor pentru înarmare.

Dirijorul acestei campanii nu putea fi altcineva decît America.

Mare producătoare de arme, America are tot interesul în sporirea cheltuielilor de înarmare din partea țărilor europene.

Evoluția vieții de după prăbușirea comunismului a făcut ca țările puternic industrializate din Europa, puse sub porecla de Vechea Europă, să devină tot mai reticente la solicitările americane de sporire a cheltuielilor militare, altfel spus, de a lua bani de la viața cotidiană și a-i da pe armamentul second hand scos la tarabă de America.

America s–a îndreptat atunci spre țările din Est. Lideri din aceste țări, obișnuiți de veacuri să pupe papucul unei Înalte Porți, au făcut tot ce le-au zis americanii.

Criza din Ucraina a dovedit cu prisosință rolul de slugă jucat de liderii din Est față de America, deseori chiar în defavoarea Occidentului european.

Cauzele crizei din Ucraina sunt mult mai complicate decît cea referitoare la intervenția Rusiei. Oricum, și România ar fi putut deveni un spațiu al conflictului etnic împins pînă la hotarele râzboiului civil, dacă n-ar fi avut, sub presiune occidentală, una dintre cele mai moderne politici față de naționalități. Această presiune n-a existat în cazul Ucrainei, gîndite de americani ca un spin în ochii Moscovei.

Indiferent de cauze, un lucru e limpede:

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate