Robert Turcescu: „Cred că sunt un tată bun”

Robert Turcescu: „Cred că sunt un tată bun”

La 40 de ani, jurnalistul spune că este mult mai atent „pe ce își consumă bateriile” și a vorbit despre problemele unui tată cu fată adolescentă.

Pe Robert Turcescu, realizatorul emisiunii „Sub semnul întrebării”, de pe B1 TV, telespectatorii îl știu ca jurnalistul incisiv, ce se ocupă de politică. În weekend, jurnalistul Robert Turcescu, împreună cu trupa sa Casa Presei, se întâlnește cu publicul iubitor de muzică, alături de care se destinde cu piese „hard-rock, glam, heavymetal, progressive, punk chiar....”, după cum spunea chiar el într-un interviu.

EVZ: Ai fost un copil neastâmpărat. Fiica ta, Ioana, îți seamănă? Robert Turcescu: Oarecum. Are doza ei de neastâmpăr, dar comparaţia e greu de făcut. E fată, iar fetele sunt rareori mai obraznice sau mai neliniştite decât băieţii. Asta în copilărie, că pe urmă se cam schimbă situaţia... Ioana îmi seamănă mult, fiind foarte curioasă şi dornică să aibă cât mai multe experienţe într-un timp cât mai scurt.

Cum ești ca tată? Petreci mult timp cu Ioana? Îți dezvăluie secretele ei? Te duci la ședințele cu părinții? Ce să zic, cred că sunt un tată bun... Dar ea intră acum în adolescenţă, preferă să petreacă mai mult timp cu prietenele ei, o înţeleg, deşi uneori mi-e cam dor de zilele când era nedezlipită de mine. Intrăm însă într-o altă etapă şi aş vrea să-i fiu cel mai bun prieten pentru anii care urmează. Pare simplu, dar nu e. Sper să mă descurc.

Ne puteți urmări și pe Google News

Ioana se apropie de perioada adolescenței. Ești pregătit pentru momentul în care ți-l va prezenta pe prietenul ei? Cum crezi că ai să reacționezi? Eh, asta e o situaţie complicată! Cred că voi fi ok, e legea firii. Ioana e inteligentă şi calculată, dar cu dragostea nu te pui! Ştiu din... proprie experienţă. Dacă va iubi şi va fi iubită eu voi fi un tată fericit.

Ești pasionat de pescuit de multă vreme. Ai un record personal? Care este povestea lui? Somn prins în Dunăre, 16 kg. Eram în barcă cu martori, dădeam la clonc, cu țipări. A fost o aventură să-l scot, m-am luptat câteva zeci de minute. Dar pasiunea mare se dezlănţuie la ştiucă. Cea mai mare captură la răpitor a fost o ştiucă de 8 kg. Tot în Deltă, evident. Iubesc Delta! Chiar o iubesc!

Sunt multe lucruri care nu merg în România. Ai fost vreodată tentat să părăsești țară? Crezi că te-ai adapta în altă parte? Am fost, dar... n-aș putea! Părinții sunt aici, copiii sunt aici, prietenii mei sunt aici. Unde să mă duc? Cu cine? De ce? Prefer să călătoresc, să văd, să simt. Apoi, când mă întorc acasă, sunt fericit. Nu plec, stau aici să-i enervez pe unii și să-i bucur pe alții.

Care este cel mai mare neadevăr pe care l-ai citit despre tine în presă? Am citit multe prostii... Uneori mă amuză, alteori mă enervează. Sunt câte unii care cred că ştiu cum sunt şi scriu sau spun o grămadă de enormităţi. M-au făcut ţigan, homosexual, colonel, slugă, corupt... Trăim într-o ţară complicată, oamenii sunt uşor de prostit. Mai ales că nu trăim în democraţie, ci în videocraţie. Aşa că dacă spune cineva despre tine la TV că eşti într-un fel, se găsesc o mie de inşi cel puţin în stare să creadă orice bazaconie. N-aş spune că m-am obişnuit, dar încep să cred că a lupta să demontezi toate tâmpeniile e o risipă inutilă de energie. Şi am 40 de ani, vârstă la care încep să fiu mult mai atent pe ce-mi consum bateriile. Cu proștii, luptele sunt inutile.